SUNTEM MEREU ÎN SITUAȚIA de a face alegeri și nu mereu plăcute. Iar peste ani vom trăi momente când – gândindu-ne la ceea ce a fost – vom simți un anume regret. Sau vom admite că ne-ar plăcea să fi luat alte alegeri. Să fi trăit altfel.
Pentru că la final viața este un lung șir de alegeri. Fie că le-am luat, fie că alții au făcut-o pentru noi. Contează nu doar cât de bine le-am luat, ci dacă le-am luat. Dacă au fost alegerile noastre sau am făcut-o pentru că nu aveam habar ce să facem și trebuia să alegem.
Iată astăzi 10 alegeri pe care le vom regreta peste 20 de ani și cum să treci peste ele. Sunt lucruri pe care avem obișnuința de a le trece cu vederea și care peste ani se adună ca obiceiuri negative.
10 alegeri pe care le vei regreta peste 20 de ani
Citește pe îndelete articolul care urmează și gândește-te care dintre acestea te caracterizează și pe tine. Am inclus mai multe recomandări de podcasturi, ascultă-le și învață din ele. Gândește-te apoi ce poți face de acum încolo pentru a trăi altfel, orice ar însemna asta pentru tine:
1. Nu ai fost ceea ce doreai să fii, nu ai spus ceea ce doreai să spui și nu ai făcut ce doreai să faci
Copii fiind trăim fiecare clipă exact așa cum vrem să fie. Când vrem să spunem da, spunem da. Când nu ne place ceva, refuzăm. Motiv pentru care fiu-meu nu prea dă pe dinafară să meargă la culcare, să stea la masă, să se joace cu jucăriile … când poate alege calculatorul.
Îmi spune da la ceea ce vrea, nu la ceea ce nu vrea. Totul este simplu.
Dacă ești părinte sau ai ocazia să observi un copil pe măsură ce crește, vei vedea că el face exact ceea ce vrea să facă. Spune ceea ce vrea să spună. Și este exact ceea ce vrea să fie… spre disperarea părinților, inclusiv a subsemnatului.
Pe măsură ce anii trec acest obicei se atenuează – cel puțin parțial – sub presiunea mediului înconjurător. Colegii de școală, profesorii, prietenii, ceea ce vede la TV și evident părinții au așteptări de la el. Iar atunci începe să lase de la el și să nu mai fie ce își dorește cu adevărat.
Asta în sine nu este ceva rău. Dacă e încurajat ca în continuare să își mențină dreptul la propria opinie, adultul care va deveni va trăi crezând cu tărie în normalitatea ca el să fie ceea ce vrea să fie. Inclusiv când este diferit de cei de lângă el. Dacă nu, atunci va ceda treptat sub presiunea sau influența mediului din jur, renunțând la el însuși.
Astfel va ajunge să fie ceva ce nu vrea să fie, să spună ceva ce nu vrea să spună și să facă lucruri în care nu crede. Peste ani acesta va deveni unul dintre regretele majore care îl vor însoți, deși în mod ironic poate schimba oricând totul dacă va renunța la aparențe și va fi dispus să scuture puțin barca (vezi punctele următoare).
Pentru asta are 2 variante de bază:
- Schimbare bruscă – de astăzi decide să schimbe, înfruntând probabila împotrivire a celor din jur. Mai greu în prima fază, dar dacă rezistă și trece de perioada inițială lucrurile se vor așeza într-un nou echilibru, de el ales.
- Schimbare treptată, pas cu pas. Azi puțin, mâine puțin și tot așa. Abordarea kaizen, îmbunătățirea continuă. Funcționează doar dacă este persistent și menține direcția schimbărilor, refuzând să renunți la ele pentru a face pe plac altora.
Oricum ai proceda, persistența în acțiuni te poate face ca peste ani să poți spune că ai fost ceea ce ai vrut să fii, ai făcut ceea ce ai vrut să faci și ai spus ceea ce ai vrut să spui. Ascultă și podcastul cu Cornel Hoza despre cum să faci o schimbare în societate și să schimbi mentalități
2. Nu ai fost liderul propriei tale călătorii
Nu te aștepta niciodată ca altcineva să îți poarte mereu de grijă. Poate ai bani într-un fond de investiții, poate ai un partener de viață bogat; dar nu știi niciodată când unul sau altul ar putea să dispară.
Baz Luhrman
Toată viața noastră este o călătorie între naștere și momentul plecării spre o altă lume. Ceea ce obținem, rezultatele, sunt importante. Dar mai importantă este călătoria pe drumurile ce ni se deschid în față, fără a exclude necesitatea rezultatelor.
Iar orice călătorie are un conducător al ei. În călătoria ta, conducătătorul poți fi tu însuți sau poți încredința conducerea călătoriei tale unor alte persoane.
Oamenii au tendința de a-și căuta lideri pe care să îi urmeze. Ceea ce nu este neapărat rău. În anumite situații este mai bine așa, iar lucrurile funcționează astfel mai bine. Ce e important însă este să nu uităm vreodată că liderul propriei noastre călătorii putem fi doar noi înșine. Nimeni altcineva. Nimeni.
Pentru că dacă renunțăm să fim asta, vom trăi călătoria altcuiva. Și oricât de bine intenționată ar fi acea persoană, ea nu ne poate spune cum ar trebui să fie călătoria noastră.
Trăiește mereu astfel încât liderul propriei vieți să fii doar tu. Nimeni altcineva!
Ascultă și podcastul cu Alex Dascălu de la Founder Institute, cu titlul Nu contează cine ești astăzi, contează cine vrei să devii:
3. Ai ales să păstrezi aparențe false doar pentru a nu scutura barca
Și pentru a evita responsabilitatea propriilor fapte.
Oricât de mult am dori ca lucrurile să iasă bine în final, uneori nu se va întâmpla așa. Iar uneori vom intra în probleme reale, în situații complicate. Și vom face compromisuri pentru a evita confruntarea cu propriile alegeri, asumarea responsabilității lor.
Ca urmare vom ajunge să acceptăm mici compromisuri ce ne ajută să păstrăm aparențele și fac ca totul să pară roz. Micile compromisuri se înmulțesc în timp și devin tot mai mari.
Reușim să păstrăm aparențele, dar cu un cost. Care devine treptat mai mare decât dacă ne-am fi asumat responsabilitatea unor alegeri din trecut și le-am fi pus capăt, schimbând jocul.
La final intenția de a nu scutura barca ne va aduce mai multe dezamăgiri decât beneficii. Pe termen lung este mai practic să renunțăm la cât mai mult din falsele aparențe, să trăim mai puțin pentru a impresiona pe alții (fațada) și cât mai mult conform cu principiile personale.
Este vorba de autenticitate, până la urmă. Iar în acest sens îți recomand podcastul pe care l-am făcut cu Mihaela Ganciu, despre autenticitate, valoare-cheie în PR & comunicare:
4. Ai păstrat în viața ta lucruri și oameni care nu se mai potriveau acolo
Un citat din Buddha spune:
La sfârșit doar 3 lucruri contează: cât de mult ai iubit, cât de frumos ai trăit și cât de grațios te-ai despărțit de ceea ce nu îți era sortit.
Peste 20 de ani unul dintre lucrurile pe care le vei regreta este că te-ai cramponat să păstrezi în viața ta lucruri și oameni care nu își mai aveau locul acolo.
Am scris mai pe larg în articolul cu semnele de avertizare că ești înconjurat de oameni negativi despre cum îți dai seama că ești înconjurat de oameni nepotriviți și ce poți face dacă ești într-o astfel de situație.
Tot ceea ce există în viața noastră își are locul acolo. Uneori sunt menite să rămână pentru tot restul vieții noastre, iar alteori vine un moment când sunt destinate să plece din viața noastră. Ținând cu forța ceva ce nu își mai are locul nu facem decât să ne cramponăm de ceva ce nu funcționează. Mai devreme sau mai târziu va pleca oricum.
Ce putem alege noi este cât de grațios ne vom despărți de acel lucru sau persoană. Cum vom accepta să ne părăsească și îi vom da drumul.
Ascultă și podcastul cu Elena Badea, cu titlul Tu cum îți vei măsura viața?:
5. Te-ai mulțumit cu puțin pentru a nu confrunta obstacolele
Adevărata “măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”.
Octavian Paler
Nu e nevoie de mult pentru a fi fericit. De altfel, se spune că cele mai bune lucruri în viață sunt gratuite. Pe de altă parte aceasta nu este motiv ca atunci când poți avea mai mult să refuzi din comoditate. Sau teama de a lupta.
Nu mereu “mă mulțumesc cu mai puțin” vine din dorința de a duce o viață simplă. Nu mereu refuzăm să luptăm întrucât suntem pașnici. De multe ori este vorba mai degrabă de comoditate – adică lene – ascunsă sub cuvinte care sună plăcut. Sau teama de a lupta. Sau faptul că frigiderul este plin și putem evita să luptăm… astăzi.
Ceea ce poate fi OK, câtă vreme nu ne mințim singuri și măcar nouă înșine ne spunem adevărata explicație.
A nu ne mulțumi cu puțin poate fi una dintre cele mai bune alegeri când preferăm libertatea alegerii (la pachet cu responsabilitățile aferente). Pentru că ne forțează să luptăm pentru mai mult, să găsim soluții la probleme și nu ne dă voie să ne complăcem în situația în care ne aflăm.
Conrad Hilton spune despre o anume etapă a vieții sale în care începuse să se complacă în starea sa:
începusem să mă complac cu starea mea și nu cunosc nimic altceva care poate distruge o afacere mai rapid decât asta
COnrad Hilton
Hilton vorbește despre un moment al vieții sale când îi mergea bine. Când însă o facem în momentele dificile și luptăm, deznodământul va fi și mai clar. Este păcat că doar inventăm o scuză pentru lipsa de efort. Pentru lene. Vezi și podcastul cu Matei Curtașu despre a avea curajul să fii nonconformist și să ieși din tipare:
6. Nu ai pus bani deoparte
Un alt regret major peste ani este acela că nu ai pus nimic deoparte, mai ales din perspectiva clipelor când vei avea nevoie de bani (vezi și articolul cu sfaturile lui Liliana despre bătrânețe).
De-a lungul timpului am scris destul de puțin despre educație financiară. Există site-uri românești care abundă în astfel de informații utile și o sumedenie de cărți de educație financiară bune. Indiferent care ar fi situația ta actuală dacă începi azi poți acumula în 20 de ani destul – atât pentru a avea o rezervă, cât și pentru a începe ceva pe cont propriu.
Îmi amintesc de cazul unei femei din State care a trăit toată viața modest spălând haine, pentru ca la finalul vieții să doneze o sumă colosală unei universități din apropiere. Îmi scapă acum numele ei, dar când a fost întrebată cum a avut toți acei bani (ea câștigând puțin), a spus că timp de 30 de ani a pus mereu ceva deoparte, iar banii s-au înmulțit… dobândă la dobândă.
Oricum ți-ar merge, pune măcar puțin deoparte. George Clason recomandă în cartea sa Cel mai bogat om din Babilon să faci asta cu 10% din ceea ce câștigi. Și citește cartea lui Clason. Sau ascultă podcastul cu Liviu Păsat despre obiceiurile care fac toți banii:
7. Ai fost invidios pe succesul altora
Și te-ai ocupat mai degrabă de a – bârfi decât de a face ceva ca tu să depășești acel succes.
Când te preocupă în mod special succesul celorlalți și obișnuiești să le găsești explicații precum
- a avut noroc pentru că înainte de criză și toată lumea reușea pe atunci
- a fost susținut mereu de soția lui
- părinții l-au ajutat cu bani
- s-a mutat de tânăr în State
sau altele, ei bine îți direcționezi concentrarea mentală pe inventarea de scuze pentru el, când ai putea foarte bine să o direcționezi înspre a găsi acțiuni care să te ducă și pe tine cel puțin la acel nivel.
E posibil ca în unele cazuri să ai dreptate și acea persoană să fi avut un avantaj “incorect” pe care tu nu-l ai. Dar cel mai sănătos lucru pe care îl poți face tu este să nu îți pierzi vremea bârfind, invidios pe succesul altcuiva, ci să îți spui “Bravo lui că a reușit” și să te întrebi “eu ce aș putea face ca să reușesc și mai mult?“.
Nu îți dori să moară capra vecinului, ci gândește-te cum poți avea și tu o casă mai frumoasă. Sau mașină, carieră, viață – orice ți-ai dori. Modestia nu te va ajuta cu nimic când vei avea facturi de plătit. Disponibilitatea de a munci mai mult decât cei din jur, asta te va ajuta!
8. Nu ai acceptat să acționezi când erai nesigur de rezultat
Oferă o garanție și dezastrul se va dezlănțui.
Oracolul din Delphi
De obicei ceea ce facem nu ne dă garanția că vom reuși. Natura în sine nu oferă garanție la nimic. Este mai degrabă o noțiune inventată de oameni și a cărui utilitate o pun la îndoială. Când avem garanții nu suntem motivață să evoluăm. Când garanția nu există putem învăța tot ce este de învățat din experiența prin care trecem.
Citesc acum biografia lui Thomas Edison. Edison a fost un om ce a intrat în nenumărate situații din care nu avea habar cum va merge mai departe. Până și istoria inventării becului este o poveste a modului în care acesta a acționat fără a cunoaște rezultatul final. Sau dacă va ieși ceva.
De multe ori îți faci un plan, stabilești pașii de acțiune, urmezi pașii + corectezi din mers. Și asta e destul. Există situații când – dacă ai acumulat destulă experiență – știi ce și cum va urma. Dar va fi mereu o doză de nesiguranță. Vor exista mereu momente în care îți vei asuma un risc.
Iar în acele momente va trebui să acționezi și să nu te ascunzi din teamă de a nu reuși. Edison a făcut asta. Chiar dacă – mai puțin cunoscut – este adevărat că el a avut și o serie de eșecuri răsunătoare din această cauză, suma succeselor sale au depășit cu mult toate eșecurile.
A sărit în apă și a înotat. A acționat chiar și când era nesigur de rezultat. Vezi podcastul cu Raluca Mohanu despre cum să ne depășim teama de necunoscut pentru a putea crește:
9. Nu ți-ai înfruntat fricile
Oricât de mult curaj am avea, vor exista momente în care vom simți teama de a acționa. Poate ascunsă sub forma unei anxietăți, a unui sentiment care ne reține în așteptare. Până la urmă cu toții trecem și prin astfel de momente, chiar dacă nu prea ne place să o recunoaștem.
Să-ți fie frică să faci ceva nu este o problemă. Nu este nimic în neregulă cu asta și cu siguranță nu ești singurul. Dar nu e obligatoriu să asculți de frică. Poți acționa chiar și în acele momente, în pofida a ceea ce simți.
Simte frica și fă-o oricum, spune Susan Jeffers în cartea sa “Acceptă-ți teama, dar nu te lăsa inhibat de ea”..
Pentru că dacă te lași pradă fricii peste ani vei regreta că în acele momente te-ai ascuns și ai așteptat să plece, ai așteptat ca problemele să dispară.
Din păcate problemele nu obișnuiesc să dispară de la sine, decât dacă se ocupă cineva de ele. Când nu te ocupi tu (până la urmă sunt problemele tale), cineva va prelua încărcarea lor:
- partenerul de viață dacă nu te interesează să contribui financiar în casă,
- părinții care te întrețin dacă nu vrei decât să mergi prin cluburi,
- colegii dacă îți faci treaba cu neglijență, copiii dacă …
- mai găsești singur astfel de cazuri.
Ce vreau să spun este că – vrei sau nu – atunci când nu-ți înfrunți frica ajungi ca în final să împovărezi pe altcineva cu problemele tale. Iar aici nu mai este vorba doar de lașitate, ci de cinism. Pui în spatele altora ceea ce tu trebuie să rezolvi. Și în final oricum ți se va întoarce înapoi. Plus că vei afecta iremediabil relația cu oameni care chiar țineau la tine și chiar îți erau prieteni.
Data viitoare când nu îți vei rezolva problemele tale, gândește-te că vei încărca pe altcineva cu ele. Și că în final ți se vor întoarce, înzecite. Ce este mai rău? Să-ți înfrunți astăzi frica (oricum nu vei scăpa de ea) sau să nu o faci acum și să ți se întoarcă împreună cu relații distruse la pachet?
Mergi pe prima variantă, iar după ce o vei face de câteva ori vei descoperi că e mai ușor de cât ai fi crezut. Primul pas este cel mai greu.
Mai multe despre asta găsești în podcastul cu Lucian Mustață despre cum să-ți înfrunți fricile și să nu fii o victimă a împrejurărilor:
10. Nu ai fost onest cu tine însuți
Ca o continuare la ceea ce vorbeam mai devreme despre a păstra aparențele și fațada, adevărul este că avem cu toții momente în care preferăm să salvăm aparențele. Și oricât de mult ne-ar plăcea, probabil vom mai avea. Câtă vreme nu este aceasta regula, este Ok.
Dar mai este ceva:
- Ce îți spui ție însuți când faci asta?
- Ce îți spui ție însuți când faci ceva pentru fațadă, pentru a salva aparențele?
Ce le spui celorlalți este una. Ce îți spui ție este mult mai important. Asta pentru că pe ceilalți îi poți minți, dar pe tine însuți nu. Tu cunoști foarte bine adevărul și nu ai cum să îți servești singur povești. Și nu ar trebui să o faci. Indiferent ce ai face față de tine trebuie să fii onest și să îți spui mereu adevărul. Este o chestiune de respect față de tine însuți.
Poate vei face alegeri de care nu ești chiar mândru, dar cel puțin admite adevărul față de tine însuți și nu te păcăli singur. Nu o să o poți face vreodată și vei rămâne mereu într-o stare de conflict interior pornit din faptul că îți servești singur explicații pe de o parte și adevărul – pe care tu îl cunoști bine – pe de altă parte.
Iar când te vei uita în oglindă, oricât de bune ar fi explicațiile tale vei cunoaște singurul adevăr care contează pentru tine.
Ca urmare fii mereu onest cu tine însuți și spune-ți adevărul. Admite singur când ai greșit, recunoaște când ai o limitare sau un defect. Mai bine să recunoști în fața oglinzii că efectiv ai niște limitări în acest moment al vieții tale, chiar dacă știi că ai vrea să fii altfel. Este primul pas al schimbării.
În caz contrar te vei simți vinovat, te vei simți inferior, indiferent că vrei să o admiți sau nu. Va fi o stare ce va exista mereu în sinea ta, chiar ascunsă după stratul gros de explicații.
Dacă vrei să minți pe alții, este alegerea ta. Ai grijă ca pe tine să nu te minți niciocând– fii mereu onest cu tine! Atunci când te vei privi în oglindă să-ți poți spune mereu “este alegerea mea și mi-o asum!“.
Iar pe măsură ce timpul va trece, câtă vreme ești onest cu tine vei putea începe să îți schimbi alegerile. Dacă asta vei dori. Despre alegeri și cum ne influențează acestea poți afla mai multe din podcastul cu Mihaela Tatu, cu titlul alegem cine vom deveni prin alegerile pe care le facem zi de zi:
Acum este rândul tău!
Care sunt sfaturile pe care le-ai remarcat citind articolul? Care este regretul pe care tu nu vrei să îl ai peste 20 de ani? Răspunde cu gândurile tale printr-un comentariu la acest articol pe Facebook sau Twitter.