Acest articol este un guest-post scris de Veronica Enușcă. Veronica este actriță, traducător și entertainer. A lucrat în teatru și film și are o pasiune pentru dezvoltarea personală pe care a dobândit-o odată cu proiectele educaționale în care s-a implicat (teatru pentru copii, teatru interactiv, educație formală). Astăzi ea a scris un articol despre cum putem folosi în public speaking elemente din arta actoriei.
ȘTII CÂND AȘEZI UN PICIOR la 30 de grade față de celălalt picior? Știi când mimezi pe cineva, cobori vocea cu un ton și capul ți se așează ușor pe spate pentru ca aerul să se miște mai fluid? Ai avut grijă să-ți ții mâinile în pătratul format de umerii tăi și stomac?
Poate nici nu e nevoie dacă folosești cel mai puternic instrument folosit de actori pentru a captiva publicul și a avea o experiență parcă dezlipită din inspirație.
Acest instrument se numește punctul de concentrare, face munca ta și asigură concentrarea asupra unui singur punct mobil și schimbător. Este mingea cu care se joacă jocul.
Din acest “ceva de făcut” din care vei găsi exemple mai jos, vei reuși să găsești câteva probleme noi care rezolvă alte probleme: cum? ce? și cât?
Îmbunătățe-ți discursul cu elemente din arta actoriei
Cum?
Vorbire neinteligibila/ Gibberish
Vrei să vezi cât de pregătit ești să prezinți mai mult decât text? Vorbirea neinteligibilă te ajută să corporalizezi și să exprimi mai bine problema pe care o expui, starea sufletească și relația cu ascultătorul – puncte strategice în comunicare.
Vorbirea neinteligibilă este, pe scurt, înlocuirea cuvintelor cunoscute cu sunete articulate. Încearcă, de exemplu, să spui “marzona” cuiva și să-i indici cu degetul la gură să facă liniște.
Sau spune-i “marzona” și clatină-ți capul pe umeri pentru a-l informa că nu ești hotărât. Pui pariu că toți vor înțelege ce le-ai spus cu “marzona”? Perfect, acum ia vorbirea neinteligibilă și ideile din discursul tău și fă-le să spună același lucu.
Cel cu cea mai mare rezistenţă faţă de vorbirea neinteligibilă este, de obicei, cel care se bazează aproape complet pe cuvinte, în loc să experimenteze, și se sperie când cuvintele îi sunt luate.
Întrucât el se opune aproape invariabil la stabilirea unui contact, sub orice formă ar fi, mișcările obișnuite ale corpului său sunt rigide, iar izolarea faţă de parteneri este foarte pronunţată.
Ce?
Povești
Sigur ai un nepoțel ascuns pe undeva căruia să-i poți spune o poveste pe care ți-o amintești de pe vremea când îți plăceau supereroii. Un public atât de răsfățat ar putea să te transforme într-un mare orator: flexibil, expozitiv și articulat.
Iar pe măsură ce progresezi, poți spune o întâmplare unui auditoriu, un toast la o petrecere sau un laudatio.
- dacă pescarii pot crea povești memorabile, construiește și tu, în câțiva timpi morți, un discurs despre ziua de azi
- testează-ți prietenii, spunându-le că din cele trei povești pe care le-ai spus, numai două sunt adevărate
- creează o poveste cu cel puțin încă o persoană, unde fiecare contribuie cu câte o propoziție și povestea se sprijină pe colaborarea dintre participanți.
Cât?
Exprimare
Când povestea ta e gata, o poți comunica direct celuilalt numai prin limbajul fizic, prin vocea și corpul tău.
Ce se întâmplă când asculți radioul? Dacă te întrebi suficient, răspunsul va veni în cele din urmă: ascultătorul vede întâmplarea.
Iar dacă tu spui că ești bucuros să fii aici și vocea ta transmite că ești plictisit și abia aștepți să pleci, creezi un conflict. Deci, experimentează, spune cuvintele ca și cum ai fi fericit, plictisit, trist, furios, amuzat, provocat, cinic.
Fiindcă fără o vorbire clară, mesajul tău va fi pulverizat, exercițiile de vorbire sunt prietenii tăi. Poți alege să folosești o poezie pe care s-o știi foarte bine și pentru totdeauna, sau notițele tale pentru discurs.
Încearcă să vinzi un produs sau să înveți ceva. După ce îți rostești discursul, repetă-l, de data asta și demonstrând. Observi vreo diferență?
Dacă da, testează-te făcând câteva exerciții de fizicalizare.
- Încearcă să-ți expui discursul recurgând la exprimarea cât mai multor trăsături faciale.
- Utilizează diferite atitudini corporale atunci când vorbești
Rezumând aceste exerciții, trebuie să afli că punctul de concentrare odihnește mintea și depășește distragerea atenției spre care tinde de obicei intelectul.
Astfel, prin această formă de gândire în acțiune, vei reuși să nu mai vezi cu ochii altora, să nu mai miroși cu nasurile altora și să îți manifești natura ta adevărată, din care va rezulta și o relație pură și concretă cu auditoriul tău.
Îți recomand și următoarele cărți:
- Darurile Imperfecțiunii de Brené Brown;
- Factorul Fred de Mark Sanborn;
- Sufletul Neînlănțuit de Michael Singer;
- Întreabă-te De Ce de Simon Sinek;
- Ipoteza Fericirii de Jonathan Haidt.
Alte articole care te-ar putea interesa:
- Cum Transformăm Pandemia într-o Ocazie ca să Creștem și să ne Dezvoltăm?
- Cărți de Ficțiune de Citit Anul Acesta
- 5 Cărți Hrană Pentru Minte
În final îți recomand să asculți podcastul cu Sorin Popa: