Design Thinking intră în conversație ca un mod de a privi realitatea din business atunci când soluțiile clasice nu mai funcționează. Discuția pornește de la tensiunea dintre dorința de control și nevoia de a construi ceva nou, într-o lume în care predictibilitatea devine mai rară. Episodul deschide un cadru: inovația cere o schimbare de perspectivă, una care mută atenția de pe procese și planuri pe oameni și experiențele lor.
Invitatul acestui episod este Dragoș Gavrilescu, antreprenor și cofondator al Design Thinking Society, unul dintre cei care au adus și au dezvoltat constant acest mod de lucru în România. Lucrează cu organizații care încearcă să-și regândească produsele, serviciile sau procesele interne, pornind de la nevoile reale ale oamenilor. Povestea lui profesională este legată de construirea unei comunități și a unei practici care pune experiența umană în centrul deciziilor de business.
Un fir important al conversației este legat de ce înseamnă, de fapt, Design Thinking. Dragoș explică limpede direcția în care lucrează:
Ceea ce facem noi este să ajutăm companiile să pună focusul pe oameni, indiferent de ce fel de provocări au, fie că vorbim de resurse umane, de relația cu clienții, de procese interne sau de găsirea unor noi oportunități de piață.
Dragoș Gavrilescu
Accentul cade pe înțelegere, nu pe instrumente aplicate mecanic.
Discuția se adâncește atunci când ajunge la dificultatea reală a aplicării acestui mod de gândire în organizații. Dragoș explică de ce companiile întâmpină rezistență atunci când încearcă să inoveze și oferă un context relevant:
a face ceva nou în piață, ceva ce încă nu există, nu prea are cum să fie predictibil
Dragoș Gavrilescu
În spatele acestei observații se află tensiunea dintre planificare, control și realitatea experimentării, o temă recurentă în multe organizații mature.
Un exemplu din discuție surprinde foarte bine această tensiune și felul în care Design Thinking schimbă jocul la nivel strategic:
Inițial spunea că el credea că va reuși să facă această transformare cu Procter & Gamble în trei ani. I-a luat șapte. Și asta este un lucru care arată că design thinking nu este o chestie pe care o luăm mâine, o punem aici, o cumpărăm dintr-o cutie, o punem și funcționează ușor. E foarte greu de implementat.
Dragoș Gavrilescu
O altă idee care leagă întreaga conversație este relația directă cu clientul. Dragoș subliniază faptul că empatia nu poate fi delegată și nici externalizată. În acest sens, Design Thinking se apropie de ideile din „The Lean Startup” de Eric Ries, unde testarea și învățarea continuă pornesc din contactul direct cu realitatea pieței, nu din presupuneri teoretice. Ambele perspective cer liderilor să rămână conectați la oameni, nu doar la indicatori.
Episodul se încheie cu o concluzie care sintetizează miza întregii discuții. Design Thinking apare ca un exercițiu constant de observare, ascultare și ajustare, aplicabil atât în companii mari, cât și în start-up-uri. Este un mod de a construi care cere timp, disciplină și deschidere.
Reflecții și gânduri
Design thinking începe cu înțelegerea reală a oamenilor
Ai nevoie să faci un pas în spate și să vezi cum trăiesc oamenii situația în care intervii. Observă ce fac, ce îi încurcă și ce îi ajută, fără să pornești de la presupuneri. Asta îți dă un punct de plecare solid și îți schimbă felul în care privești soluțiile. Când vezi lumea prin ochii lor, începi să construiești mai bine, mai clar și mai util.
Un produs nou nu poate fi tratat ca un proiect predictibil
Când creezi ceva ce nu există încă, nu ai cum să controlezi totul. Planurile rigide duc la blocaje, iar schimbările sunt parte din proces, nu semne că lucrurile merg prost. Abordarea de tip design thinking acceptă această incertitudine și îți dă libertatea să testezi în pași mici, să înveți repede și să ajustezi înainte să investești masiv.
Experiența completă valorează mai mult decât produsul în sine
Oamenii interacționează cu majoritatea produselor timp de câteva secunde. Ce îi face loiali este tot ce se întâmplă în jurul acelor secunde: simplitatea, claritatea, modul în care îi ajuți să rezolve un moment din viața lor. Dacă te uiți la brandurile cu creștere rapidă, observi cum extind experiența, nu doar produsul. Acolo se creează diferența.
Empatia nu e rolul unui departament, ci o responsabilitate comună
Dacă doar câțiva oameni din companie interacționează cu clienții, restul vor lua decizii din birou, pe baza unor interpretări incomplete. Când transformi contactul cu oamenii într-un reflex de echipă, încep să apară perspective noi. Înțelegi ce contează pentru clienți și iei decizii mai bune, pentru că sunt ancorate în viața lor reală.
Inovația și legătura cu clientul nu pot fi delegate
Orice ai externaliza în business, partea asta de înțelegere profundă a clientului rămâne responsabilitatea ta. Este fundamentul oricărei decizii bune și singurul mod în care poți construi ceva relevant. Când rămâi aproape de oameni, vezi mai devreme schimbările și ai șansa să creezi soluții care chiar contează.