Scrisul influențează felul în care gândim, decidem și acționăm, chiar și atunci când pare un detaliu tehnic. În acest episod, conversația pornește de la cuvinte și ajunge la alegeri profesionale, felul în care ne adresăm oamenilor și modul în care construim relații prin mesajele pe care le trimitem în fiecare zi. Discuția urmărește ce se află dincolo de formulări frumoase și cum apare coerența între ce vrem să spunem și ce ajunge la celălalt.
Invitatul este Dacian Pășcuță, trainer de copywriting și fondator Copy Circle, un proiect de formare care a crescut din nevoia de a înțelege mai bine ce se întâmplă atunci când scriem pentru alți oameni. Lucrează de ani buni cu profesioniști din domenii diferite, de la business la educație, și vede zilnic cum textele pot susține sau bloca o idee, un proiect sau o relație cu publicul. Parcursul lui profesional pornește din zona de filologie și comunicare și ajunge, treptat, într-o zonă foarte aplicată, în care scrisul devine instrument de lucru, testat și rafinat în timp.
Discuția deschide o temă care apare des în carieră și în viața profesională: diferența dintre a scrie pentru tine și a scrie pentru celălalt. Aici apar nuanțe care țin de atenție, empatie și capacitatea de a ieși din propria perspectivă. Copywriting-ul devine un pretext pentru o conversație mai amplă despre cum ne raportăm la munca noastră și la cei care o primesc.
„Riscul principal pe care l-am văzut la copywriteri la început și nu numai, chiar și cu zece ani de experiență, este să scrie după personalitatea lor, după convingerile lor, după starea lor de moment, după mindset-ul lor, tipul lor de gândire. Ori, dacă înveți psihologie și înveți părțile utile din psihologie, poți mult mai ușor să vezi că al tău client, al tău cititor, e diferit de cum ești tu și textele tale ar trebui să îi placă lui.”
Dacian Pășcuță
Această idee traversează întregul episod. Scrisul devine un exercițiu de mutare a atenției dinspre sine spre celălalt. În context profesional, asta se traduce prin mesaje mai simple, mai aerisite și mai ușor de urmărit. Se discută despre felul în care școala și mediul academic ne-au obișnuit cu fraze lungi și structuri complicate, care ajung să obosească cititorul și să dilueze mesajul.
„Școala ne-a învățat că dacă scriem fraze lungi, academice, care sună pompos, acele fraze aduc rezultate. Realitatea arată că scrisul simplu, cu fraze scurte, ajută creierul să proceseze informația pe bucăți și să rămână conectat.”
Dacian Pășcuță
Episodul atinge și o temă frecvent întâlnită în parcursul profesional: așteptarea de a performa bine din prima. În scris, ca și în alte domenii, această așteptare creează blocaje și amână învățarea. Dacian vorbește despre proces, despre acumulare sau despre răbdarea de a produce ceva imperfect, care devin mai bun în timp.
„Mulți oameni se așteaptă să scrie foarte bine din prima. Vin și spun că au încercat și le-a ieșit prost. Asta face parte din proces. Doar scriind mult ajungi să scrii mai bine.”
Dacian Pășcuță
Discuția se mută apoi spre greșelile frecvente observate în practică. Una dintre ele ține de atașamentul față de propriul text, văzut ca o extensie a identității personale. Când textul devine mai important decât rezultatul pe care îl urmărește, apare rigiditatea și rezistența la feedback.
„Am întâlnit foarte des oameni îndrăgostiți de textul lor, care se agățau mai mult de formulare decât de rezultatul pe care îl așteptau cu textul respectiv.”
Dacian Pășcuță
Pe parcurs, conversația rămâne conectată la realitatea muncii de zi cu zi. Exemplele vin din marketing, comunicare, dar ideile se aplică la fel de bine în carieră, leadership sau orice rol care presupune claritate în exprimare. Se discută despre adresarea către un interlocutor real, despre tonul conversațional și despre evitarea formulărilor abstracte care creează distanță.
În zona de lecturi, apare recomandarea unei cărți care leagă scrisul de psihologie: Cuvinte care schimbă minți de Shelle Rose Charvet. Este o trimitere care susține ideea principală a episodului: cuvintele influențează felul în care oamenii procesează informația și iau decizii. Alături de aceasta, pentru cei interesați de comunicare și gândire aplicată, lectura Gândire rapidă, gândire lentă de Daniel Kahneman poate aduce un context mai larg despre cum funcționează mintea atunci când primește mesaje.
Episodul rămâne deschis și aplicabil dincolo de copywriting. Vorbește despre cum ne poziționăm în raport cu munca noastră, despre disponibilitatea de a învăța sau felul în care ne ajustăm mesajele atunci când vrem să fim înțeleși.
Ideile principale
- Scrisul bun începe cu înțelegerea psihologiei umane. Când scrii fără să știi ce anume mișcă oamenii, ajungi să te bazezi pe preferințele tale. În practică, asta duce la texte care arată bine, dar nu ating pe nimeni. Îți folosește să te uiți la cum funcționează motivațiile și cum gândește persoana căreia te adresezi. Devii mai atent la cuvintele care trezesc reacții și la cele care sting interesul. Cu timpul, începi să recunoști tipare de limbaj și să le folosești în avantajul tău.
- Simplitatea este o strategie, nu un compromis. Mulți cred că textele elaborate sunt dovada valorii lor. În realitate, frazele lungi obosesc și pierd cititorul exact în momentele importante. Când alegi propoziții scurte, creezi ritm și claritate. Oferi aer și spațiu pentru a procesa ideile. În plus, îl ajuți pe cel care citește să rămână aproape de tine, fără efort. În scris, simplitatea nu înseamnă superficialitate, ci eficiență.
- Scrisul se formează prin repetiție, nu prin perfecțiune. Așteptarea de a scrie impecabil de la început te blochează. Ai nevoie de multe încercări slabe ca să ajungi la una bună. Îți asumi un proces în care observi ce nu funcționează, ajustezi tonul și testezi variante. Fiecare text este o schiță care duce la următorul nivel. Când înțelegi acest lucru, presiunea scade și apare libertatea de a explora.
- Textele eficiente sunt scrise pentru o singură persoană clară. De fiecare dată când scrii pentru toată lumea, mesajul devine difuz. Imaginează-ți un interlocutor concret și vorbește-i direct. Schimbă modul în care alegi cuvintele și felul în care construiești propozițiile. Devii mai specific, mai personal și mai convingător. O conversație autentică se creează doar când știi exact cui te adresezi.
- Forma textului influențează felul în care este citit. O structură compactă îngreunează atenția, mai ales pe ecrane mici. Bucățele scurte de text, spațierile și ritmul controlat îl ajută pe cititor să urmărească ideea fără efort. Scrisul clar este despre arhitectura mesajului, nu doar despre conținut. O propoziție bine plasată poate schimba ritmul și poate menține interesul până la final.