Există oameni care ajung să lucreze cu psihologia nu dintr-o curiozitate abstractă, ci dintr-o nevoie personală de a înțelege ce se repetă, chiar și atunci când facem lucrurile corect. Petre Bîrlea face parte din această categorie.
Psiholog de formare, cu experiență în terapie, dar și cu un parcurs profesional care include marketingul și comunicarea, Petre este interesat de punctul în care rațiunea se oprește și preiau controlul mecanismele automate. Episodul acesta pleacă exact de aici: din întrebarea de ce, în ciuda intențiilor bune, ajungem să ne punem singuri piedici.
În conversație, Petre povestește despre felul în care a ajuns să observe aceleași tipare la oameni foarte diferiți. Oameni care citesc, merg la cursuri, fac terapie sau investesc constant în dezvoltarea lor, dar care se lovesc, la un moment dat, de aceleași blocaje. Din experiența lui clinică, aceste blocaje nu țin de lipsa de informație, ci de straturi mai vechi, formate devreme, care continuă să influențeze deciziile adulte.
De multe ori, oamenii vin cu problema prezentă, dar cauza este mult mai veche
Petre Bârlea
spune el, explicând de ce munca reală începe rar acolo unde credem.
Un fir al dialogului este legat de autosabotaj ca mecanism de protecție. Petre propune o schimbare de perspectivă care poate fi inconfortabilă, dar clarificatoare. „Absolut orice simptom are o intenție bună în spate”, spune el, vorbind despre cum comportamentele pe care le respingem astăzi au avut, la un moment dat, rolul de a ne ajuta să supraviețuim emoțional. De aici, discuția ajunge la rușine, vinovăție, frică de eșec sau de succes și la felul în care acestea se manifestă fără să fie conștientizate.
Petre explică și de ce trauma nu arată întotdeauna ca un eveniment extrem, ușor de identificat. Din perspectiva lui, multe dintre blocajele adulte vin din acumulări mici, repetate, care nu au fost niciodată numite sau validate. „În trauma complexă nu există un moment clar. Este mai degrabă o expunere constantă, care te învață, încet, să te adaptezi într-un anumit fel”, spune el, legând aceste experiențe de tiparele de autosabotaj care apar mai târziu.
Subconștientul nu funcționează pe baza a ceea ce este adevărat acum, ci pe baza a ceea ce a fost sigur atunci. Concluziile trase în copilărie sau adolescență au avut sens în acel context. Problema apare când ele rămân active și în viața adultă, unde realitatea este diferită. Credințele nu sunt doar idei, sunt încărcate emoțional, iar emoția este cea care le face să se repete automat. De aceea, nu e suficient să le înțelegi intelectual, ci să lucrezi cu ele într-un mod care să permită actualizarea lor.
Petre Bârlea
Episodul acesta se așază într-o zonă de claritate calmă. Despre nevoia de a înțelege înainte de a corecta, despre relația cu părțile noastre mai vechi și despre maturizarea procesului de lucru cu sine, ca relație de lungă durată cu propria istorie.
Resurse & linkuri podcast
- Cartea C-PTSD: From surviving to thriving de Pete Walker
- Cartea Corpul nu uită niciodată
- Cartea Healing the Shame That Binds You de John Bradshaw
- Cartea Cele 5 Răni Care ne Împiedică să Fim Noi Înșine de Lise Bourbeau
- Cartea Embracing Your Inner Critic de Hal Stone
- Clipuri Inspiraționale TED Talks cu Brene Brown
- Website Petre Bârlea
- Cărțile lui Brene Brown despre vulnerabilitate
- Cărțile lui Tony Robbins
- Constelații familiale/sistemice
- Meditație și mindfulness
