Corpul Nu Uită Niciodată de Bessel van der Kolk

Cartea Corpul nu uită niciodată: Cooperarea dintre creier, minte şi corp pentru vindecarea traumelor, scrisă de Bessel van der Kolk, prezintă una dintre cele mai clare și inteligibile explicații ale impactului traumelor asupra creierului și corpului uman.

Am citit cartea ca și parte a propriului proces de vindecare. Ca și victimă a unor traume multiple în copilărie, atât fizice, cât și psihice, am înțeles probabil mai ușor ce se întâmpla acolo. Faptul că citisesem în anul precedent mai multe cărți de Peter Levine pe același subiect m-a ajutat și mi-a fost mai ușor. Este o carte extrem de bine documentată, care explică ce se întâmplă, de ce și ce soluții există. Și da, are dreptate: probabil nu există persoane care să nu aibă traume blocate.

Titlu original: The Body Keeps the Score: Brain, Mind, and Body in the Healing of Trauma

Acesta este un rezumat de o pagină a cărții și conține principalele idei ale cărții, în doar câteva minute de citit.

5 idei din cartea Corpul nu uită niciodată

1. Trauma este extrem de comună în societatea noastră. Ne gândim la traume ca la ceva ce s-a întâmplat altcuiva. Statisticile arată însă că majoritatea adulților au trăit evenimente traumatice, evenimente care există încă “înghețate” în creier și în corp. Corpul și mintea au procese automate de procesare a acestor evenimente și de vindecare. Însă atunci când evenimentul a avut un impact emoțional prea mare, creierul nu reușește să îl proceseze și elibereze. Ca urmare, evenimentul rămâne “înghețat” în minte, în anumite părți ale creierului și în corp (grupe musculare care rămân încordate și nu se relaxează). Este un mecanism normal și util: mușchii încordați ne sunt utili ca să putem supraviețui dacă se întâmplă din nou. Iar amintirile redeclanșate sunt utile pentru că prin retrăirea lor creierul încearcă să elibereze evenimentul “înghețat” în mintea noastră, dar nu reușește.
2. În timp ce amintirile se estompează și se schimbă cu timpul, amintirile traumatice rămân și declanșează ușor reacții.
3. Flashback-urile îi determină pe oameni să retrăiască experiența mentală și fizică a traumelor atunci când le este amintită. Iar acestea pot fi declanșate de incidente complet inocente.
4. Evenimentul traumatic a avut un început, mijloc și sfârșit. Dar flashback-urile pot fi și mai grave: nu știi niciodată când se vor declanșa din nou sau cât vor dura.
5. Persoanele traumatizate își „proiectează” adesea traumele asupra oamenilor și situațiilor de zi cu zi, văzând riscuri și pericole acolo unde nu există.
6. La nivel profund trupurile persoanelor marcate de traume au probleme în a distinge pericolul de siguranță. Aceasta înseamnă că amprenta traumatismelor din trecut nu constă doar în percepții denaturate ale informațiilor care provin din exterior; organismul în sine are, de asemenea, o problemă neștiind cum este să se simtă în siguranță.
7. Ne putem regla propria fiziologie fără a folosi medicamente. Pentru asta putem folosi respirația (vezi meditația, yoga), mișcarea, atingerile.

Rezumat Corpul nu uită niciodată

Victimele traumelor nu se pot recupera decât după ce se familiarizează și împrietenesc cu senzațiile propriului corp. A fi înspăimântat înseamnă că trăiești într-un corp care este întotdeauna în gardă. Oamenii înspăimântați trăiesc în trupuri înspăimântate.

A fi capabil să te simți în siguranță cu alte persoane este probabil cel mai important aspect al sănătății mintale; conexiunile sigure sunt fundamentale pentru vieți semnificative și satisfăcătoare.

Persoanele traumatizate se simt nesigure în interiorul corpului lor: Trecutul este viu sub forma unui disconfort interior. Corpurile lor sunt bombardate constant de semne de avertizare viscerale și, în încercarea de a controla aceste procese, ele devin adesea experte în ignorarea senzațiilor lor profunde și în amorțirea conștientizării a ceea ce se întîmplă în propriile corpuri. Învață să se ascundă de sine.

Așa cum le spun adesea studenților mei, cele mai importante două fraze din terapie, ca în yoga, sunt „Observați asta” și „Ce se întâmplă mai departe?” Odată ce începeți să vă apropiați de corp cu curiozitate și nu cu teamă, totul se schimbă.

Cercetările din neuroștiință arată că singurul mod în care putem schimba modul în care ne simțim este prin a conștientiza experiența noastră interioară și a învăța să ne împrietenim ceea ce se întâmplă în noi înșine.

A fi traumatizat înseamnă a continua să-ți organizezi viața ca și cum trauma ar continua încă – neschimbată și imuabilă – întrucât fiecare nouă întâlnire sau eveniment este contaminat de trecut.

Despre Bessel van der Kolk

Bessel van der Kolk este un psihiatru, autor și profesor de psihiatrie la Școala de Medicină a Universității Boston. Începând cu anii ’70, a făcut cercetări asupra stresului posttraumatic.

Vezi și:

• Cărți Despre Neuroștiință

Cumpără cartea: Corpul nu uită niciodată

• Cumpără pe eMag
• Cumpără pe Libris

Învață să iei deciziile cele mai bune folosind business analytics ca să-ți crești și optimizezi veniturile și alte rezultate de business.

Află mai multe aici >