Desenul poate fi un mod de a gândi mai bine atunci când informația devine greu de organizat. De aici pornește conversația cu Paul Dumitru și ajunge, treptat, într-un teritoriu mai larg: felul în care învățăm, cum ne raportăm la propriile abilități și cât spațiu lăsăm experimentului în munca noastră.
Notițele vizuale par, la început, o tehnică pentru oameni care știu să deseneze. Povestea lui Paul arată o perspectivă mult mai accesibilă. Desenul poate funcționa ca instrument de lucru, iar abilitatea se construiește prin exercițiu.
Paul Dumitru este jurnalist la bază și a lucrat în presa de business. Drumul către notițele vizuale a început în jurul anului 2009, într-o perioadă în care trecea printr-un blocaj de scris. Presiunea de a publica săptămânal îl făcea să caute o metodă prin care să își organizeze mai ușor ideile. A descoperit mind mapping-ul și a început să își construiască pe hârtie structura articolelor. Ulterior a adăugat desene simple lângă ideile din aceste hărți. A observat că procesul îl ajuta să se relaxeze și să se concentreze mai bine.
Experiența aceasta avea să devină, în timp, o activitate profesională. După plecarea din presă, Paul a lucrat independent și a oferit coaching pe scris. În sesiunile cu clienții desena uneori structura articolului despre care discutau. La un moment dat, unul dintre clienți i-a sugerat că desenul rezultat putea fi folosit ca atare. De acolo, direcția profesională a început să se schimbe în pași mici.
E o poveste interesantă despre felul în care apare uneori o direcție profesională. Paul spune că a ajuns aici urmărind lucrurile care îl atrăgeau și continuând să experimenteze. Primele proiecte plătite în zona desenului au venit după câțiva ani în care practica fusese integrată în agenda personală.
Astăzi lucrează cu graphic recording și graphic facilitation. În cadrul conferințelor poate transforma ceea ce se discută într-o reprezentare vizuală amplă. În proiectele cu organizații, rolul desenului merge mai departe: conversațiile despre procese, schimbări și direcții de lucru sunt transferate pe o planșă care îi ajută pe participanți să vadă legăturile dintre idei.
„Și venind cu diverse soluții la aceste situații, eu sunt acolo și facilitez grafic, adică transform discuția lor, o transfer pe o planșă în format vizual, astfel încât ei după aceea să aibă un soi de roadmap, o hartă despre cum să ajungă la ceea ce își doresc ei cu ajutorul a ceea ce au lucrat ei. Doar că ei atunci n-au timp să stea să mapeze tot procesul ăsta și practic fac eu asta.”
Paul Dumitru
O parte mare din conversație este despre ideea de talent. Când spui că „nu știi să desenezi”, descrii adesea nivelul actual de experiență. Paul povestește că între primele experimente și primele proiecte plătite au trecut aproximativ patru ani. În perioada aceea a desenat constant pentru el. Cu timpul și-a construit ceea ce numește o librărie personală de elemente vizuale. După ce ai desenat același obiect de câteva ori, începi să găsești o reprezentare simplă pe care o poți reproduce repede.
Viteza contează în sketchnoting. Când urmărești o prezentare sau o conversație, desenul are rolul de a susține informația. Un câine poate fi reprezentat printr-un cap, cafeaua printr-o ceașcă, o idee printr-un simbol simplu. Cu suficient exercițiu, asemenea elemente devin un vocabular vizual pe care îl folosești aproape automat.
„Și atunci ele nu mai sunt un suport, ele sunt un obstacol. Practic, trebuie să faci o reprezentare, cum spun, de bază.”
Paul Dumitru
De aici conversația se mută spre relația pe care o avem cu propriile încercări. Paul povestește că desenul l-a făcut mai tolerant cu felul în care învață. Primele sale schițe erau foarte simple. Procesul cere timp, iar progresul devine vizibil prin acumularea experienței. Ideea poate fi transferată ușor către scris, vorbit în public, antreprenoriat sau aproape orice abilitate pe care vrem să o dezvoltăm.
Apare apoi o temă mai largă: latura ludică. Paul leagă rigiditatea de dorința de control. Când vrem ca rezultatul să arate într-un anumit fel încă de la început, spațiul pentru explorare se micșorează. Experiența sa în activitățile cu copii l-a ajutat să observe cât de repede adulții ajung să trateze desenul ca pe ceva ce trebuie evaluat. Școala contribuie uneori la asocierea desenului cu nota, talentul și comparația.
În viața profesională, aceeași rigiditate poate apărea sub alte forme. Calculatorul, Word-ul și Excel-ul au devenit instrumente obișnuite, iar o persoană care desenează într-o ședință poate părea că face altceva decât lucrează. Sketchnoting-ul propune o altă relație cu informația: o treci prin propria gândire, îi cauți structura și îi construiești o reprezentare pe care o poți vedea dintr-o privire.
Spre final, discuția ajunge la creativitate ca parte a relației cu munca și cu oamenii din jur. Când introduci desenul într-o zonă a vieții, spune Paul, efectele pot apărea treptat și în alte locuri.
„Așa că, uite, apropo de discuția noastră cu notițele vizuale, dacă din direcția asta, intră un pic de creativitate în viața cuiva, ea se va resimți și în altă parte, pentru că n-ai cum, atunci când ai ocazia să interacționezi cu un copil, să nu desenezi cu acel copil.”
Paul Dumitru
În zona lecturilor, ideile din conversație se întâlnesc bine cu „Actul creativ” de Rick Rubin, mai ales prin atenția acordată practicii și disponibilității de a experimenta. Pentru partea de dezvoltare a unei abilități prin exercițiu, „Peak” de Anders Ericsson și Robert Pool oferă o continuare utilă. Privite împreună cu experiența lui Paul Dumitru, duc spre o idee aplicabilă: poți începe cu o foaie, câteva cuvinte și desene simple, apoi poți observa ce se schimbă în felul în care organizezi și folosești informația.
Ideile principale
- O idee devine mai ușor de înțeles când îi dai și o formă vizuală. Poți folosi notițele vizuale atunci când citești, participi la o întâlnire sau încerci să organizezi un subiect complicat. Combină câteva cuvinte cu schițe foarte simple și urmărește legăturile dintre ele. O hartă vizuală îți poate arăta mai repede cum se leagă informațiile și te poate ajuta să construiești mai ușor următorul pas.
- O abilitate se construiește prin experiență repetată. Când spui că nu ai talent la desen, scris sau altă activitate, merită să verifici cât timp ai petrecut practicând-o. Începe într-un spațiu personal, unde rezultatul rămâne doar pentru tine. Repetă suficient de des încât gesturile dificile la început să devină familiare. După luni de practică, diferența poate fi considerabilă.
- Începe cu variante suficient de simple încât să le poți repeta. În notițele vizuale, scopul desenului este să te ajute să urmărești informația. O ceașcă poate reprezenta o pauză, un cap de câine poate reprezenta întregul animal. Cu timpul îți construiești propria bibliotecă de simboluri. Principiul funcționează și în alte domenii: simplifică ceea ce exersezi și adaugă complexitate pe măsură ce capeți experiență.
- Felul în care te judeci influențează cât de mult exersezi. Dacă fiecare încercare devine imediat o evaluare, vei avea mai puține ocazii să experimentezi. Lasă primele versiuni să fie sumare. Privește-le ca pe etape firești ale învățării. Răbdarea cu propriul proces îți permite să continui suficient de mult pentru ca progresul să devină vizibil.
- O practică personală poate deveni, în timp, o direcție profesională. Uneori începi să folosești un instrument pentru a-ți rezolva propria problemă și descoperi ulterior că el este util și altora. Observă activitățile la care revii firesc și lucrurile pentru care oamenii încep să îți ceară ajutorul. Acolo poate exista o competență care merită dezvoltată și testată treptat în proiecte reale.
