Carol Dweck este profesoară la Facultatea de Psihologie, din cadrul Universității Stanford, fiind cunoscută în special pentru cercetările ei din domeniul psihologiei dezvoltării și de succes. Este autoarea cărții Mindset: The new psychology of success (în limba română: Modul in care gandim: Noua psihologie a succesului).
A devenit celebră pentru rezultatele obținute în domeniul motivației și a modului în care abilitățile ne influențează succesul. Împreună cu echipa sa a derulat un experiment în care au fost implicați 400 de copii din New York, cu vârsta între 10 și 11 ani.
Dezvoltarea personală este ceva care ar trebui probabil să fie parte din viața fiecăruia. Ca să înveți mai multe despre dezvoltare personală îți recomand podcastul cu Sorin Lucaci:
Scopul experimentului era de a vedea în ce mod un semnal primit – câteva cuvinte sau o propoziție – afectează efortul și performanța copiilor.
Cuprins
Experiment “aprecierea unui succes”: deștept vs. muncitor
Pentru aceasta Carol Dweck a dat fiecărui copil să rezolve un test puzzle. Testul era destul de ușor, iar ulterior a comunicat fiecăruia rezultatul, împreună cu o apreciere a acestuia. A folosit două tipuri de aprecieri:
- Unor copii (grupul A) li s-a comunicat rezultatul obținut, iar apoi le-a fost lăudată inteligența: “Văd că ești foarte deștept, te descurci la asta.“
- Copiilor din cel de-al doilea grup (B) li s-a spus rezultatul, apoi le-a fost lăudat efortul depus: “Probabil că ai muncit din greu să rezolvi exercițiul.“
Copii au fost selectați în mod aleator într-unul din cele două grupuri. Apoi li s-a cerut să rezolve un al doilea test, similar primului. De data aceasta însă, li s-a cerut să aleagă ce test vor să rezolve – unul mai greu sau unul mai ușor.
Mentalitatea învingătorului
Și acum a venit prima surpriză: marea majoritate a copiilor primului grup (cei lăudați pentru inteligența lor) au ales testul simplu, iar peste 90% dintre copiii lăudați pentru că au muncit au optat pentru testul dificil.
De ce? Copii lăudați pentru efortul lor s-au simțit valoroși datorită efortului depus și au vrut să muncească din nou ca să obțină rezultate bune. Copii lăudați însă pentru inteligență (o abilitate “de-a gata”, obținută fără efort) au preferat să pară în continuare inteligenți și să nu riște, greșind la un test mai greu.
A urmat un al treilea test, de data aceasta mult mai greu și același pentru copii ambelor grupe. Majoritatea copiilor nu s-au descurcat prea bine, testul fiind prea dificil pentru ei.
Însă copii grupului B (efort) s-au străduit să-l rezolve, au încercat diverse soluții și s-au implicat. La final ei au declarat că le-a plăcut acest test, chiar dacă nu au avut succes.
Cei din grupa A (lăudați pentru inteligență) au renunțat repede și au spus că testul a fost neinteresant și nu le-a plăcut. Neobținând rezultate care să le confirme abilitatea pe care credeau că o au (inteligența), testul avea pentru ei o conotație negativă.
Succes: Efort sau Inteligență?
Întreg experimentul s-a încheiat cu un ultim test, unul simplu de dificultate similară celui inițial.
Iar acum a venit cea mai mare surpriză: copii din grupul lăudat pentru efort au obținut rezultate cu 30% mai bune față de rezultatele primului test, iar cei din grupul lăudat pentru inteligență au punctat cu 20% mai prost (o diferență de 50 de procente între cele două grupe).
Și totul datorită a 9 cuvinte. Și a valorii pe care și-au atribuit-o copii din acele cuvinte.
Cercetătorii au fost luați prin surprindere de rezultate și au repetat experimentul de 5 ori. De fiecare dată aceleași rezultate. De fiecare dată copiii lăudați pentru efort au depus și mai mult efort și au obținut rezultate mai bune, iar ceilalți au evoluat negativ.
Valorile pe care ni le atribuim
Daniel Coyle, autorul cărții Codul Talentului, subliniază că nu orice apreciere are acest efect. În cazul în care laudele sunt menținute – spune el – fără a fi meritate și câștigate, cel care le primește nu numai că nu va obține rezultate pozitive, dar de obicei va evolua negativ. Secretul este ca laudele să fie pe măsura efortului depus.
Explicația?
Mintea umană are obiceiul de a căuta mereu să asigneze valori în orice mediu nou: “Eu cine sunt aici?“. Iar atunci când ne stabilim o valoare proprie și apare o discrepanță majoră între acea valoare stabilită și cea pe care o vedem în rezultatele noastre, vom avea tendința de a ne “corecta” performând la valoarea pe care o observăm din rezultate (succes sau nu?).
Astfel dacă ne credem extrem de inteligenți și capabili, iar rezultatele sunt proaste, vom avea tendința de a ne considera puțin capabili, poate proști. Asta din cauză că valoarea inițială o definisem pe baza unor aprecieri care nu aveau la bază rezultate reale, ci o “aptitudine” (inteligența) primită (de la noi înșine sau de la alții).
Este ca și cum am fi construit o casă pe o fundație șubredă.
Similar se întâmplă cu alte aptitudini – vezi persoanele cu funcții de management care se auto-caracterizează drept leaderi de succes, fără ca aceste aprecieri să fie dublate de eforturi și rezultate pe măsură. În acest caz ce valori personale crezi că au ei? Cum crezi că vor evolua pe termen lung, ca și leaderi?
Noroc și ghinion vs. succes și eșec
În cazul în care ne stabilim o valoare pe baza unui efort făcut și/sau a unor rezultate obținute, lucrurile se schimbă: acum ne vom aprecia datorită a ceva propriu nouă (efortul depus sau perceput ca fiind depus) și care s-a manifestat exterior în ceva palpabil (rezultatele obținute).
În acest caz aprecierea și valoarea pe care ne-am asignat-o durează și rezistă chiar și când lucrurile nu vor merge strălucit, iar rezultatele ar putea fi proaste. Rezistând și momentelor dificile, vom depune în continuare efort (vezi grupa copiilor apreciați pt efortul lor în experimentul de mai sus) și până la urmă vom avea din nou rezultate pozitive. Pe care le vom atribui efortului depus.
Robert Collier spunea:
Cu toții avem ghinion și noroc [* rezultate bune și rele]. Cei care continuă când au ghinion – care mențin eforturile – sunt cei care vor fi prezenți când norocul se va întoarce. Iar atunci vor fi pregătiți să-l primească.
Există o serie de statistici interesante legate de noroc și ghinion: într-o proporție majoritară oamenii au tendința de a-și atribui succesele atinse eforturilor proprii (“A fost meritul meu să am succes!“), iar eșecurile ghinionului (“Ce să fac? Am avut ghinion și nu a mers!“).
Ca urmare și eforturile depuse când au “ghinion” sunt sub limita necesară pentru a reveni la “noroc”. Sau cum spunea Donald Trump despre succes, “Cu cât muncești mai mult, cu atât ești mai norocos.“
O caracteristică ce este comună oamenilor de succes constă în atribuirea atât a succeselor cât și a eșecurilor propriilor decizii, iar nu ghinionului sau norocului. Totodată ei se apreciază strict pe baza rezultatelor obținute, iar dacă acestea nu au fost strălucite, pe baza eforturilor depuse.
Te las în final să vezi discursul TedTalks al lui Alain de Botton “O filozofie a succesului mai bună, mai blândă“. Un discurs excelent despre succes și mentalitățile care îl susțin.
Vezi și:
- Podcasturi de psihologie românești
- Podcasturi de dezvoltare personală
- Podcasturi inspiraționale
- Rezumate de cărți
- Cărți de dezvoltare personală
Alte cărți recomandate:
- Atomic Habits de James Clear;
- Blink de Malcolm Gladwell;
- Cum îți vei măsura viața? de Clayton Christensen;
- Putere Nemărginită de Tony Robbins
- Lebăda Neagră de Nassim Nicholas Taleb
- Jurnalul Annei Frank de Anne Frank
- Biblioteca de la Miezul Nopții de Matt Haig
- Splendida Cetate a Celor o Mie de Sori de Khaled Hosseini
- Toată Lumina pe Care nu o Putem Vedea de Anthony Doerr