11 Greseli de Viata pe care le vei Regreta pe Patul de Moarte: cum sa le Eviti si sa ai o Viata Implinita

Se spune că oame­nii își revăd întreaga viață în fața ochi­lor când sunt pe moarte. Nu o vom ști cu sigu­ranță decât atunci când ne vom afla în pra­gul morții.

Moar­tea, ori­cât de neplă­cută ar părea, este o etapă ine­vi­ta­bilă a vieții.

Fie­care din­tre noi o vom întâlni într-o bună zi.

Te-ai gân­dit vreo­dată cine vei fi și ce vei gândi când îți vei afla ulti­mele clipe din viața asta? Majo­ri­ta­tea oame­ni­lor își pune această între­bare. Ce vei regreta atunci, care sunt expe­rien­țele tre­cute pen­tru care ai da tim­pul îna­poi ca să le repari?

Cum sa ai o viata implinita?

 Am adu­nat o parte din regre­tele cele mai întâl­nite pe care le au oame­nii aflați pe patul de moarte, atunci când știu că mai au puțin îna­inte de a trece din­colo. Cu sigu­ranță nu putem con­trola dacă vom muri, putem con­trola însă cum vom trăi până atunci. 

1. Nu am avut cura­jul să spun ce vroiam

Dese­ori evi­tăm să spu­nem nu atunci când vrem să spu­nem nu. Și da când vrem da. Nu ne ară­tăm supă­ra­rea sau bucu­ria de teamă să nu rănim. Evi­tăm să scu­tu­răm barca, ca nu cumva să nu deranjăm.

În mod iro­nic, când ești sin­cer și-ți exprimi sen­ti­men­tele - pozi­tive sau nega­tive - vei câștiga mai mult res­pect din par­tea celor ce te încon­joară. La înce­put pro­ba­bil te vei lovi de împo­tri­vi­rea lor. Nu sunt obiș­nu­iți să le spui NU.

Apoi unii vor înțe­lege că acesta ești tu și te vor res­pecta. Alții nu o vor face vreo­dată și-și vor dori să te con­tro­leze îm con­ti­nu­are. Iar aceștia din urmă poate nu-ți sunt potri­viți ca și prieteni.

Selectează-ți cu aten­ție antu­ra­jul. Rămâi cu mai puțini oameni în jurul tău, dar care să te accepte așa cum ești, cu tot ceea ce simți. Rela­ții care să te îmbo­gă­țească și să-ți cre­ască valoarea.

Nu accepta pri­e­te­nii medi­o­cre, doar pen­tru a avea un cerc social extins. Dacă te mul­țu­mești cu o exis­tență medi­o­cră, vei purta în tine mereu amă­ră­ciu­nea com­pro­mi­su­ri­lor pe care le-ai făcut. Mai devreme sau mai târ­ziu vei regreta asta.

Multă lume se folo­sește de social media (face­book, twit­ter, goo­gle plus, yahoo mes­sen­ger, etc) pen­tru a își des­cărca sen­ti­men­tele. Nu e nea­pă­rat ceva rău.

În gene­ral însă, un tele­fon dat unei per­soane care îți este apro­pi­ată, o îmbră­ți­șare sau o ieșire la o cafea cu un om pe care îl res­pecți (sau cu care vrei să pui ceva la punct) îți va schimba viața în bine și va duce rela­ți­ile pe care le ai la un nivel mai ridicat.

Ori va ter­mina rela­ți­ile care nu te îmbogățesc.

Social Media este o unealtă exce­lentă pen­tru a soci­a­liza și a face networ­king. Rămâne însă doar o exten­sie a întâl­ni­ri­lor face-to-face și nu le poate înlocui.

Spune ceea ce simți: DA când vrei să fie DA și NU când vrei să fie NU. 

2. Nu am ris­cat. Am cău­tat mereu siguranța.

Sigu­ranța este un ideal: NU EXISTĂ SIGURANȚĂ. Tot ce poți avea este sen­ti­men­tul de liniște, încre­de­rea pe care o ai ști­ind că te afli la adă­post de peri­col. Dar rămâne doar un sen­ti­ment, nu vei avea nici­o­dată cer­ti­tu­di­nea că ești com­plet adăpostit.

Poate mâine te va lovi o mașină, în timp ce mer­geai cuminte pe tro­tuar. Sau poate în timp ce stai la pic­nic un avion se va pră­buși și vei muri stri­vit sub el.

Amintește-ti de cuvin­tele lui Bilbo din fil­mul "Stă­pâ­nul ine­le­lor":

icon-florin-rosoga-citat02"Este peri­cu­los Frodo să ieși pe ușă. Pășești pe drum iar dacă nu ești atent unde pășești nu poți ști unde ai putea ajunge."

Cunosc ani­ma­lele ce este sigu­ranța? Nu!

O cunosc plan­tele? Nu, din nou!

Cu toate aces­tea atât ani­ma­lele, cât și plan­tele tră­iesc. Nimeni nu va putea trăi vreo­dată o sigu­ranță deplină. Iar fuga de peri­cole nu este cu nimic mai sigură decât expu­ne­rea la ceea ce ți se pare difi­cil. Este doar un act laș de a fugi din fața șuvo­i­u­lui vieții.

Siguranta si confortul nu iti ofera o viata implinita

Hel­len Kel­ler spunea:

Viața este ori o aven­tură cura­joasă ori nu este deloc

Te-ai gân­dit vreo­dată câtă ener­gie con­sumi evi­tând pro­ble­mele și cău­tând siguranța?

Fă un exer­ci­țiu sim­plu: Împarte o foaie de hâr­tie în două (ver­ti­cal). Alege câteva situ­a­ții de care fugi și eviți să le rezolvi. În stânga scrie câtă ener­gie, bani, timp etc con­sumi ca să men­ții situ­a­ția actu­ală (comodă, lip­sită de ris­curi) și câtă ai con­suma dacă ai aborda în față situ­a­ția cu curaj și ți-ai asuma unele ris­curi cal­cu­late. 

Vei vedea că în rea­li­tate con­sumi mai multă ener­gie ca să eviți peri­co­lele și să stai în zona de con­fort decât ai fi con­su­mat dacă abor­dai pro­blema și ai fi rezolvat-o.

Ieși din zona de con­fort. Dansează ca și cum ai fi sin­gur și fă ca res­tul vie­ții tale să devină o aven­tură. 

3. Nu am trăit o viata impli­nita, așa cum am vrut eu. Am trăit viața cum au aștep­tat cei­lalți de la mine.

Aju­nși îna­in­tea mor­ții, oame­nii rea­li­zează că întreaga viață nu au făcut ce și-au dorit ei, dar ceea ce au vrut alții de la ei. Poate că este vorba de părinți, soț, soție, frați, pri­e­teni, pro­fe­sori, colegi, șef sau altcineva.

Unii au urmat facul­ta­tea dorită de părinți. Au deve­nit avo­cați, iar nu arhi­tec­ții care visau să fie. Sau poate că au rămas acasă, în loc să accepte pro­vo­ca­rea pos­tu­lui pri­mit în altă țară. Uită-te în jur, vei găsi și în viața ta exem­ple ase­mă­nă­toare. Câte des­tine sublime au fost iro­site astfel?

De prea puține ori oame­nii rea­li­zează că făcând ce au vrut alții au renun­țat ei la bucu­ria și aven­tura vie­ții. Și-au aban­do­nat pro­pri­ile vise, pen­tru a le înde­plini pe ale altora. Au renun­țat la un des­tin care ar fi putut fi extraordinar.

Soci­e­ta­tea a creat cutii în care ne trăim viața. Fie­că­ruia din­tre noi - ime­diat după naș­tere - îi sunt înmâ­nate cuti­ile în care "tre­buie" să rămână. Gene­ra­ție după gene­ra­ție ne trans­mi­tem unul altuia lista cuti­i­lor în care să trăim. Le pri­mim de la părinți și le dăm mai departe copi­i­lor noștri.

Hai să fim sin­ceri: există limite pe care fie­care din­tre noi este nevoie să le res­pec­tăm pen­tru a putea trăi împre­ună. Nu este în regulă să să dai în cap tre­că­to­ri­lor de pe stradă sau să dai foc casei veci­nu­lui (există și excepții :) )

Însă în unele clipe va tre­bui să încăl­căm limi­tă­rile cul­tu­rale dacă vrem să trăim vreo­dată o viață împli­nită. Pen­tru a putea să ne sim­țim ini­mile pline de feri­cire avem nevoie une­ori să ieșim din cuti­ile în care am fost cres­cuți și să le dese­năm alt­fel decât au făcut-o părin­ții noștri.

Sau să aban­do­năm unele cutii. Think out of the box. Nu e vorba de anar­hie, ci de a decide sin­guri ce des­tin avem și care este sti­lul de viață pe care vrem să-l trăim. Res­pec­tând desi­gur regu­lile ele­men­tare ale tra­i­u­lui împre­ună cu cei­lalți. Vezi și poves­tea vie­ții lui John Bur­ro­ghs sau "Secre­tul feri­ci­rii se află în ocu­pa­ția ta".

Realizează-ți visele, înce­pând de acum. Începe asta cât mai repede, în tine­rețe ai de par­tea ta o sănă­tate bună și un psi­hic nezdruncinat.

Pe măsură ce îna­in­tezi în vâr­stă vei des­co­peri că este mai difi­cil să începi, dar nu impo­si­bil (este cele­bră poves­tea colo­ne­lu­lui San­ders care a fon­dat KFC la de 60 de ani).

The Happi­ness Pro­ject este o carte foarte bună pe tema asta. The Pur­suit of Happy­ness este un film care tre­buie să-l vezi.

Fă ce îți dorești tu, urmează-ți visele.

4. Nu mi-am dat voie să fiu fericit

Ai cunos­cut vreo­dată un om pe care nu-ți amin­tești să-l fi văzut vreo­dată zâm­bind cu toată fața și radi­ind feri­cire? Sau poate tu ești așa?

Sunt oameni care se com­plac în con­for­tul emo­țio­nal al pro­ble­me­lor zil­nice și nu vor să fie feri­ciți. Poate se simt vino­vați să fie feri­ciți, poate le este teamă de feri­cire. Este poate neo­biș­nuit, dar da: unii oameni nu vor să fie feri­ciți.

În fața mor­ții însă vor regreta că nu au zâm­bit de mai multe ori și că nu au scos copi­lul la o plim­bare în parc. Ar da acum orice să fie cu mulți ani îna­inte, iar moar­tea să fie mult în fața lor. Și să poată zâmbi.

Du copi­lul la o înghe­țată și ieșiți în parc, ieși cu per­soana pe care o iubești la o pizza sau sari cu para­șuta. Mută-te în altă țară, ia-ți o bici­cletă sau fă orice alt­ceva ce te-ar face feri­cit. Ia ale­ge­rile care îți îmbo­gă­țesc viața și te împli­nesc. Vezi fil­mul Mr. Nobody.

Și zâm­bește, nu fi rigid. Nu lua viața prea în serios, ori­cum nu o să ieși viu din ea :) 

5. Lista Bucket

Un alt regret major al oame­ni­lor în fața mor­ții, este că nu au visat, nu au aspi­rat la ceva. Nu și-au pro­pus să rea­li­zeze lucruri pe care ei le doreau și nu au mar­cat rea­li­zări sem­ni­fi­ca­tive pen­tru ei.

Știi ce este o listă de dorințe de tip Buc­ket List?

Este o listă cu lucruri sau tră­iri pe care vrei să le rea­li­zezi îna­inte de a muri. Eu am pe lista mea ele­mente vari­ate: să duc copi­lul la un curs de înot, să vizi­tez Tibe­tul, să călă­to­resc pe Lună, să par­ti­cip la car­na­va­lul din Rio, să cânt la pian, să ter­min un tri­a­tlon, să merg pe căr­buni încinși, etc.

Peste 100 de vise și adaug mereu altele. Nu există limite!

Fă-ți o listă cu lucruri pe care vrei să le faci îna­inte de a muri. Nu fi timid: alege lucruri ușor de rea­li­zat, dar și difi­cile. Ai sufi­cient timp îna­inte pen­tru a rea­liza orice ți-ai pro­pus, indi­fe­rent cât de greu ar părea.

Scrie un jur­nal în care poves­tește des­pre aceste expe­riențe și tră­iește acele momente din plin. Savu­rează mar­ca­rea lor pe listă, odată ce au deve­nit înde­pli­nite. Ah, și nea­pă­rat vizio­nează fil­mul The Buc­ket List.

Visează, aspiră! 

6. Am lucrat prea mult.

Nu cred să fi exis­tat cineva care pe patul de moarte și-a dorit să fi lucrat și mai mult. Să fi stat mai multe ore la lucru (job sau pro­pria afa­cere) și mai puține lângă oame­nii la care ținea sau făcând ceea ce îl împlinea.

Dacă ești părinte nu renunța la o viata impli­nita de fami­lie, râmâ­nand până târ­ziu la birou chiar și atunci când copi­lul te așteaptă acasă ca să vă jucați. Nu rata ser­bă­rile sau meciu­rile de fotbal, când ar vrea să îi fi ală­turi și să-l încurajezi.

Pen­tru el orice clipă în care îi ești ală­turi este prețioasă:

Adoptă un stil de viață sim­plu, mini­ma­list și eli­mină din viața ta ceea ce te îngre­u­nează. Concediază-ți șeful, de îndată ce îți per­miți s-o faci.

O să des­co­peri că ai nevoie de mai puțini bani decât ai fi cre­zut și că ai mai mult timp liber decât ți-ai fi ima­gi­nat vreodată.

Iar atunci vor începe să apară oca­zii noi în viața ta, oca­zii pe care alt­fel le-ai fi lăsat să treacă pe lângă tine. Și vei deveni mai fericit.

Joseph Cam­pbell spunea

icon-florin-rosoga-citat02Fol­low your bliss and the uni­verse will open doors where there were only walls.

Adoptă un stil de viață mode­rat. Găsește un echi­li­bru între lucru și timp liber, în avan­ta­jul tău. 

7. Nu am ier­tat pe cineva drag care mi-a greșit

Ai văzut în filme (sau poate cunoști per­so­nal) acei bătrâ­nei ran­chiu­noși unii pe alții, care se con­damnă mereu? Care poartă cu ei gre­șeli de zeci de ani și nu sunt capa­bili să le ierte.

Îmi amin­tesc de o scurtă poveste:

icon-florinrosoga-inspiratie01Erau odată doi călu­gări care tra­ver­sau pădu­rea în drum spre mănăs­tire. Într-o vale au întâl­nit un râu. În timp ce se pre­gă­teau să îl tra­ver­seze s-a apro­piat de ei o femeie - îmbră­cată lejer - care i-a rugat să o ajute să traverseze.

Bătrâ­nul călu­găr a luat-o în brațe și a traversat-o apa. A lăsat-o jos, iar călu­gă­rii au ple­cat apoi mai departe pe calea lor. Al doi­lea călu­găr, mai tânăr, după ce l-a pri­vit con­ster­nat pe fra­tele să tra­ver­sând apa cu femeia în brațe, a bom­bă­nit între­gul drum.

La apro­pi­e­rea serii, călu­gă­rul tânăr nu a mai rezis­tat și într-un final a explo­dat: "Bine frate, tu ne spui mereu să stăm departe de femei și de ten­ta­ții, iar tu ai dus-o în brațe? Ce exem­plu ne dai?"

Bătrâ­nul călu­găr s-a uitat senin la el și i-a răs­puns "Frate, eu am lăsat fata jos după ce am tra­ver­sat apa. Tu de ce o mai porți cu tine?"

Con­ti­nu­and să duci în inimă resen­ti­men­tele și furia față de un om - sau o întâm­plare - îți vei aduce doar amă­ră­ciune și durere. Nu vei putea vedea vreo­dată binele și par­tea feri­cită a vie­ții. Într-un final asta te poate îmbol­năvi. Cer­ce­tă­rile medi­cale au rele­vat strânsa legă­tură din­tre can­cer și insa­tis­fac­ția asu­pra vieții.

Ținând în tine dure­rea care ai trăit-o când ți s-a greșit ratezi bucu­ria vie­ții. Nu lua nimic la modul per­so­nal din ceea ce ți s-a întâmplat.

Iartă pe cei ce ți-au greșit și uită ce s-a întâm­plat. Eli­be­rează dure­rea pe care o păs­trezi înăuntru.

Caută-ți ier­ta­rea de la cei cărora le-ai greșit. Nu mai purta în tine dure­rea și sen­ti­men­tul de vino­vă­ție. La final dure­rea se stinge prin ier­tare. 

8. Nu am păs­trat legă­tura cu prietenii.

De curând am avut plă­ce­rea să întâl­nesc un fost coleg de școală. Nu ne mai văzu­sem de 16 ani și ne-am întâl­nit întâm­plă­tor pe stradă. A fost o plă­cere să stăm din nou de vorbă după atâta vreme și să reîn­no­dăm vechi amintiri.

Mulți ast­fel de pri­e­teni îi "pier­dem" de-a lun­gul tim­pu­lui. Ne rea­min­tim după ani de unii din­tre ei sau îi întâl­nim întâm­plă­tor pe stradă (sau Face­book, cazul meu).

Sau ne amin­tim de ei când sun­tem che­mați la înmor­mân­ta­rea lor.

Am aflat recent că un fost coleg de școală a murit într-un acci­dent stu­pid de mașină. Avea două­zeci și ceva de ani.

Vechile pri­e­te­nii își au valoa­rea lor, chiar și când pra­ful s-a așter­nut peste ele. Pe cine ți-ar plă­cea să regă­sești și să revezi? Pune mâna pe tele­fon și sună-l/-o. Ieșiți la o cafea sau bere și reîn­noadă relația.

Rela­ți­ile vechi și care ne împli­nesc sunt pre­cum un vin bun: pe măsură ce trece tim­pul, devin mai valo­roase. La fel ca un vin vechi, au nevoie să fie între­ți­nute, iar nu pără­site într-un colț de memorie.

Caută-ți pri­e­te­nii, nu lăsa pri­e­te­ni­ile să se stingă. 

9. Nu am crezut

viata implinita

Pe pat de moarte un alt motiv de regret des invo­cat este fap­tul că nu au avut nici­o­dată cura­jul să aibă un salt de cre­dință. Să cre­adă cu toată ființa în ceva. Poate și să urmeze acea idee în care cred, nu nea­pă­rat însă.

Mă refer aici la a crede cu toată ființa, indi­fe­rent că este vorba de reli­gie, de Dum­ne­zeu, de des­tin, de reîn­car­nare.  Sau să crezi în dra­goste, în nemu­rire, într-o echipă de fotbal, etc. Pur și sim­plu cre­dință pură, fără un motiv anume. 

10. Nu am avut copii

Copii sunt văzuți de multe ori drept un incon­ve­nient, o pie­dică în calea rea­li­ză­rii pro­fe­sio­nale și a suc­ce­su­lui finan­ciar. Sau o pro­blemă dato­rită difi­cul­tă­ții de a îi crește. Uită-te în jur și vei vedea însă sute de cupluri care au copii și care nu ai spune că sunt per­fect pre­gă­tiți pen­tru asta.

Nu e sim­plu să crești copii. Pen­tru orice parinte există multe momente grele. Poate părea o deci­zie prag­ma­tică (sau comodă?) de a nu avea copii, sau de a îi avea doar când vei fi realizat/vei ajunge în acea pozi­ție dorită. Sau când se vor ali­nia astrele și va sosi momen­tul perfect.

Ast­fel de ale­geri însă te pot aduce în situ­a­ția de a ajunge sin­gur la o vâr­stă îna­in­tată. Vei avea sin­gur o viata impli­nita? Este des­ti­nul spe­ciei umane de a lăsa o moș­te­nire după ce vom muri, inclu­siv prin exis­tența unor copii care să ne repre­zinte după moar­tea noastră.

Așa că gândește-te bine îna­inte de a decide să nu ai copii. 

11. Nu am ofe­rit aju­tor dezinteresat

Când dăruim feri­cire în jurul nos­tru, sufle­tul nos­tru se lumi­nează de și mai multă feri­cire și fru­mu­sețe. Ființa nos­tră spi­ri­tu­ală radi­ază bine și devine mai inca­des­centă cu fie­care act de bună­tate dez­in­te­re­sat pe care îl facem.

Amintește-ți cum te-ai sim­țit atunci când ai aju­tat cineva care avea pro­bleme, fără ca el/ea să știe aceasta. Când ai ofe­rit bine, neaș­tep­tând nimic îna­poi și fără ca măcar per­soana aju­tată să aibă cunoș­tință de efor­tul tău.

Impo­si­bil să nu fi făcut vreo­dată asta. Este ca o ali­fie pen­tru suflet, simți cum te îna­lță. Ridică-te pen­tru cel de lângă tine atunci când este singur.

Multă vreme nu obiș­nu­iam să dau nimic cer­șe­to­ri­lor de pe stradă. Îmi puneam mereu între­ba­rea "Ce va face cu banii?". Dacă îi va bea?"

Am învă­țat însă că până la urmă nu con­tează ce va face un cer­șe­tor cu banii ce îi dai. Tu tri­miți către cei­lalți, către uni­vers, către Dum­ne­zeu o inten­ție, o faptă care dorești să ajute pe cineva ce o duce mai rău ca tine.

Unii vor cum­păra de acei bani pâine la copil, sau își vor lua medi­ca­mente. Alții îi vor bea. Nu ai cum să con­tro­lezi asta și nici nu tre­buie să te pre­o­cupe. Poți însă să zâm­bești celui care a pri­mit dispreț.

Oferă-i aju­to­rul tău celui care a căzut. 

În docu­men­ta­rea aces­tui arti­col mi-au fost de aju­tor în spe­cial car­tea "Dying Well" a lui Ira Byock, obser­va­ți­ile asis­ten­tei Bron­nie Ware asu­pra per­soa­ne­lor aflate în sta­diul final al vie­ții și Manu­a­lul de înțe­lep­ciune pen­tru oame­nii de rând scris de Joseph Maria Bochenski.

Ce este o viata implinita?

Mi-am pro­pus să învăț să-mi tră­iesc res­tul vie­ții ast­fel încât să o ter­min puter­nic și cu zâm­be­tul pe buze. Puter­nic și calm în inte­rior, fără regrete și fără a trăi în tre­cut. Zâm­bind către mine, către Dum­ne­zeu și către res­tul lumii.

Cred că o viață tră­ită în sen­ti­men­tul de împli­nire și pace față de tine însuți este o viață bogată și care are sens. Cele 11 regrete de mai sus îmi rea­min­tesc că viața are sui­șuri și coborâșuri.

Iar pen­tru a obține cal­mul și pacea de multe ori tre­buie să tre­cem prin ape neli­niș­tite, din care nu vom ieși fără zgârieturi.

Ne ale­gem un plan pen­tru a trece prin ele și învă­țăm din gre­șeli ca să evo­luăm mai departe. Depinde doar de noi cum vom accepta aceste zgâri­e­turi și răni.

Eu aleg dacă le voi vin­deca pen­tru a merge mai departe sau voi rămâne prins în cap­cana lor și a con­for­tu­lui de zi cu zi.

La sfâr­șit, când mă voi uita îna­poi vreau să zâm­besc ști­ind că ceea ce a rămas în urma mea este pozi­tiv. Că este lumină și o viata impli­nita.

Comments

  1. says

    VIATA…e pre­cum o cafea cu lapte…asta doar daca inte­le­gem rostul,sensul…menirea noat­sra a fie­ca­ruia in aceasta splen­dida calatorie…o cala­to­rie in care tre­buie sa inte­le­gem ca SUNTEM UNICI…CLIPA E IREVERSIBILA…si toate gre­se­lile pe care le facem sunt doar LECTII DIN CARE INVATAM.…SI EU AM INVATAT…AM INTELES.….SI LUPT SA TRAIESC FRUMOS…

    Imi place Thumb up 5 Thumb down 0

  2. says

    Imi plac foarte mult scri­e­rile Tale!Parca ai pune gin­du­rile mele pe "hirtie"!

    Imi place Thumb up 0 Thumb down 0

  3. says

    Un arti­col exce­lent !! Pana la urma tre­buie doar sa cre­dem cu toata taria pen­tru a muta mun­tii cu un vis . Noi ale­gem daca vom avea o viata extra­or­di­nara sau una ratata , iar eu am ales prima vari­anta ! Iti mul­tu­mesc pen­tru munca pe care o depui , mi-ai fost de un real aju­tor in unele momente ale vietii !!

    Imi place Thumb up 1 Thumb down 0

  4. says

    Mi-a mers direct la suflet acest arti­col. In ace­lasi timp… m-a facut sa-mi revi­zu­iesc tre­cu­tul, sa caut prin amin­tiri, sa vad daca le-am ofe­rit celor dragi sufi­cienta aten­tie, sufi­cient timp. Cred ca… nici­o­data nu e sufi­cient insa incerc sa ofer macar atat cat imi bucura mie sufle­tul.
    Multumesc!

    Imi place Thumb up 0 Thumb down 0

Referiri