Uneori, distanța dintre ceea ce credem că putem face și ceea ce ajungem să facem se schimbă prin antrenament, disciplină și disponibilitatea de a continua atunci când planul inițial se destramă. O cursă de 566 de kilometri în apropierea Cercului Polar, la temperaturi care coboară spre minus 45 de grade, duce ideea aceasta într-o zonă greu de imaginat din viața obișnuită. Din experiența unei asemenea curse putem înțelege mai bine cum reacționăm la oboseală, incertitudine, disconfort și situații pe care avem foarte puțin control.
Invitatul episodului este Vlad Tănase, consultant fiscal și sportiv amator. A început să alerge după ce un coleg l-a convins să participe la o cursă de zece kilometri. A urmat un semimaraton dificil, apoi maratoane, curse montane, ultramaratoane și triatloane. Pentru a putea participa la un triatlon, a trebuit să învețe inclusiv să înoate. În timp, a ajuns la Ironman, cu 3,8 kilometri de înot, 180 de kilometri pe bicicletă și un maraton de 42 de kilometri la final.
Parcursul lui spune multe despre felul în care progresăm. Etapele se construiesc una peste alta, iar corpul și mintea au nevoie de timp pentru a se adapta. În spatele unei curse terminate stau luni de pregătire, dimineți în care te ridici din pat când ai prefera să dormi și multe ore în care continui să faci ceea ce ai stabilit.
Experiența care ocupă o mare parte din conversația noastră este ultramaratonul de 566 de kilometri parcurs împreună cu Andrei Roșu în apropierea Cercului Polar. Cei doi au decis să parcurgă cursa împreună, deși organizatorii le-au spus că nimeni nu reușise până atunci să termine astfel. Pe măsură ce zilele treceau, frigul, lipsa somnului, alimentația și oboseala făceau cooperarea tot mai dificilă.
Organizatorul le explicase înainte de start că pregătirea fizică reprezenta aproximativ zece la sută din dificultatea cursei, logistica încă zece la sută, iar restul ținea de capacitatea psihică de a continua. Vlad avea să descopere pe traseu cât de apropiată era estimarea de experiența trăită.
„O să vedeți, asta nu e o cursă în care vii să-ți arăți mușchii.”
Vlad Tănase
La temperaturi foarte scăzute, lucruri aparent banale devin probleme care cer atenție. Trebuie să știi unde se află fiecare obiect în sanie. Apa se termină și trebuie obținută prin topirea zăpezii sau a gheții. Uneori dormi într-o colibă fără geamuri și uși, alteori într-un depou pentru utilaje de deszăpezire. Un pat, un duș sau posibilitatea de a te spăla pe dinți capătă o valoare pe care viața obișnuită o face ușor de uitat.
Din această experiență apare una dintre temele principale ale episodului: adaptabilitatea. Un plan te ajută să pornești și să-ți organizezi efortul. Realitatea îl modifică pe parcurs. Același mecanism apare într-un proiect profesional, într-o relație sau într-o companie. Rezultatele vin uneori mai târziu decât estimăm, iar alteori rezultatul final arată foarte diferit față de planul inițial.
„N-o să-ți iasă întotdeauna lucrurile așa cum ți-ai planificat. Poate că unele lucruri nu se vor întâmpla deloc sau unele nu-ți vor ieși așa cum trebuie sau se vor întâmpla mai târziu. Trebuie să te adaptezi și trebuie să mergi înainte, gândindu-te și încercând să faci tot ceea ce poți tu, să încerci să controlezi tot ceea ce poți tu controla.”
Vlad Tănase
Discuția ajunge apoi la capacitatea de a îndura perioade dificile. După zile cu frig extrem și o medie de aproximativ două ore și jumătate de somn pe noapte, multe dintre dificultățile cotidiene își schimbă proporțiile. Vlad vorbește despre felul în care experiențele sportive i-au schimbat relația cu efortul și cu munca. O dimineață începută devreme sau câteva ore suplimentare dedicate unui proiect devin mai ușor de gestionat atunci când ai deja experiența unor limite împinse treptat.
Disciplina ocupă o altă parte a conversației. Vlad își programează antrenamentele dimineața tocmai pentru a păstra serile pentru prieteni și oamenii apropiați. Sportul rămâne o pasiune, iar viața personală își păstrează locul ei. Disciplina devine astfel și o formă de organizare a priorităților.
În episod vorbim și despre Fuga, proiectul lansat de Vlad împreună cu Corina Fătu. Ideea pornește din experiențele lor cu participarea la competiții în alte țări și combină pregătirea pentru alergare cu partea de călătorie. O persoană care vrea să participe la un maraton sau la un triatlon primește sprijin pentru pregătire și pentru organizarea deplasării, astfel încât experiența să includă și familia sau prietenii.
Cartea menționată de Vlad este „Cum să faci ce-ți place fără să mori de foame”, de David Mitran, despre transformarea unei pasiuni într-o activitate care produce venit. Tema se leagă firesc de proiectul Fuga și de întrebarea mai largă a episodului: ce se întâmplă când începi să tratezi o idee ca pe un proiect și îi aloci timp, muncă și pași măsurabili?
Spre final, Vlad formulează diferența dintre a-ți dori ceva și a decide că vrei să faci acel lucru. Pentru el, momentul în care scrii ceea ce vrei să faci și transformi ideea în sarcini schimbă relația cu obiectivul.
„Nu avem superputeri, pur și simplu trebuie să te antrenezi.”
Vlad Tănase
Episodul este despre limite care se mută treptat. Despre pregătirea care se adună în timp, despre capacitatea de a modifica planul când situația o cere și despre disciplina construită prin repetiție. Iar experiența lui Vlad Tănase arată cât de mult se poate schimba percepția asupra propriilor posibilități după ce începi să lucrezi constant la ele.
Ideile principale
- Progresul se construiește în etape. Când vrei să ajungi departe, pregătirea făcută în timp îți oferă o bază mai bună decât graba. În sport, într-un proiect sau în carieră, fiecare etapă îți dezvoltă capacitatea de a gestiona următoarea provocare. Uneori vei avansa mai repede, alteori vei avea nevoie de mai mult timp. Contează să construiești suficientă experiență încât să poți continua și după un rezultat dificil.
- Învață să te adaptezi când planul se schimbă. Oricât de bine ai pregăti lucrurile, realitatea va introduce variabile pe care nu le-ai anticipat. Un termen se mută, o strategie funcționează diferit decât ai estimat sau apar probleme pe parcurs. În asemenea momente, capacitatea de a te replia te ajută să continui. Concentrează-ți energia asupra lucrurilor pe care le poți controla și ajustează restul pe măsură ce apar informații noi.
- Rezistența se antrenează prin experiențe dificile. După ce treci prin perioade solicitante, multe probleme cotidiene încep să pară mai ușor de gestionat. Îți crește toleranța la disconfort și înveți că oboseala sau dificultatea unei perioade au limite. Experiențele solicitante îți oferă un reper personal la care te poți raporta când apare următoarea provocare.
- Disciplina îți organizează prioritățile. Un obiectiv ambițios cere timp, iar timpul respectiv trebuie găsit undeva în program. Asta te obligă să alegi mai atent când lucrezi, când te antrenezi și cât spațiu păstrezi pentru oamenii apropiați. Disciplina devine capacitatea de a pune activitățile în calendar și de a le face constant, păstrând loc și pentru relațiile care contează pentru tine.
- Transformă intenția într-un plan de acțiune. O idee începe să capete formă când o pui pe hârtie și o transformi în sarcini pe care le poți face. Definește următorul pas, apoi următorul și lucrează constant la abilitățile de care ai nevoie. Lucrurile care par foarte îndepărtate devin mai accesibile atunci când le împarți în etape și te antrenezi pentru fiecare dintre ele.