Felul în care ne construim proiectele spune multe despre relația pe care o avem cu noi înșine. Uneori vrem să creștem repede, alteori avem nevoie să lăsăm lucrurile să se așeze și să învățăm pe parcurs. În conversația cu Oana Stoianovici explorăm relația dintre dezvoltarea profesională și cea personală, felul în care trecem prin obstacole și disciplina necesară pentru a duce o idee mai departe.
Oana Stoianovici lucrează în coaching și susține workshop-uri dedicate feminității. A intrat într-o sală de coaching transformațional la 18 ani, iar experiența de atunci i-a orientat parcursul profesional. Au urmat ani de lucru internațional, studiu și practică în zona de leadership, coaching și dezvoltare personală. Ulterior, preocupările ei s-au apropiat tot mai mult de feminitate și de felul în care o femeie își păstrează propria identitate atunci când conduce o companie, dezvoltă un proiect sau își construiește independența profesională.
Discuția ajunge repede la obstacole. Oana privește blocajele ca pe o parte firească a procesului prin care construim ceva. Când avem un obiectiv și începem să lucrăm pentru el, dificultățile ne arată unde avem de învățat, de schimbat abordarea sau de devenit mai buni în ceea ce facem. Experiența acumulată în timp îi întărește ideea că perseverența și disciplina zilnică contează mai mult decât entuziasmul de început.
„Cred că curajul meu de a merge până la capăt și dorința mea total fanatică, cu ghilimelele de rigoare, de a-mi vedea visele trăite. Cred că astea sunt cele două lucruri care m-au ajutat și m-au motivat de-a lungul timpului să, să mă uit la obstacole într-un fel în care să le depășesc. Și ulterior experiența. Experiența de a vedea că atunci când mergi până la capăt și ești dispus să fii în fiecare zi disciplinat și constant cu ce îți dorești și să pui asta mai presus de orice interior sau exterior care intervine, vei reuși mai devreme sau mai târziu.”
Oana Stoianovici
O parte consistentă a episodului este dedicată tranziției de la un job stabil către propriul proiect. Oana vorbește despre o creștere organică și despre pregătirea perioadei de tranziție. Aici intră resursele financiare, pregătirea emoțională, înțelegerea domeniului și relația cu un mentor care a trecut deja prin etapele respective. Ideea este să știm de unde pornim, unde vrem să ajungem și ce resurse avem pentru perioada dintre cele două puncte.
Apare apoi o metaforă interesantă: un startup seamănă cu un copil care are nevoie de timp pentru a crește. Unele proiecte au nevoie de un an sau doi până când capătă o formă stabilă. În același interval crește și omul care le conduce. Antreprenorul învață să ia decizii, să lucreze cu incertitudinea și să separe propria valoare personală de rezultatele companiei.
„Uneori, startup-urile au nevoie de un an sau doi să ajungă la o stare coerentă, coagulată de expresie de sine.”
Oana Stoianovici
De aici conversația merge spre motivația care susține un proiect pe termen lung. Oana vorbește despre nevoia de a reveni frecvent la motivul pentru care am început. Anii de muncă schimbă inevitabil relația cu ideea inițială. Apar probleme, perioade dificile și momente în care energia de la început scade. Capacitatea de a regăsi ceea ce ne-a atras inițial către proiect devine o resursă pentru continuitate.
Discutăm și despre oamenii și autorii care au influențat-o. Oana îi menționează pe Carl Jung, Joseph Campbell și Mircea Eliade, alături de figuri contemporane precum Oprah Winfrey, Eckhart Tolle și Deepak Chopra. Din perspectiva ei, învățarea vine și din relațiile obișnuite, din colaborări și din oamenii pe care îi întâlnim în activitatea de zi cu zi.
„Toți oamenii pe care eu îi întâlnesc mă fascinează, pentru că ce mă fascinează e complexitatea noastră ca oameni și ca ființe umane. Și încerc să învăț în fiecare zi.”
Oana Stoianovici
Cărțile intră firesc în conversație. Oana recomandă „Cele cinci disfuncții ale unei echipe”, de Patrick Lencioni, pentru felul în care tratează relațiile și dificultățile din echipele de management. Vorbim și despre „Excepționalii” și „The Tipping Point”, de Malcolm Gladwell, în contextul construirii excelenței și al modului în care o idee ajunge să crească. Mai apare „The 4-Hour Workweek”, de Tim Ferriss, ca punct de plecare pentru o discuție despre organizarea muncii și alegerea activităților cărora le acordăm timpul nostru.
Una dintre ideile care traversează episodul este relația dintre disciplină și creativitate. Oana vorbește despre antreprenor ca despre cineva care are nevoie de capacitatea de a continua ani la rând, păstrând în același timp curiozitatea și disponibilitatea de a crea. Un proiect început astăzi ajunge să arate foarte diferit peste zece sau douăzeci de ani, iar omul care îl conduce trece prin aceeași transformare.
Conversația cu Oana Stoianovici este, în cele din urmă, despre felul în care creștem odată cu lucrurile pe care alegem să le construim. Despre disciplină, intuiție, obstacole, creativitate și răbdarea de a lăsa un proiect să se dezvolte în timp. Iar dincolo de companie sau carieră, rămâne întrebarea despre felul în care vrem să trăim în timp ce construim toate acestea.
Ideile principale
- Obstacolele îți arată unde ai de lucrat. Când începi să construiești ceva care contează pentru tine, blocajele apar firesc. Privește-le ca pe informație despre ceea ce ai de învățat, schimbat sau dezvoltat. În loc să interpretezi fiecare dificultate drept un motiv de renunțare, întreabă-te ce îți spune despre tine și despre proiect. Perseverența se construiește prin experiența repetată de a trece prin asemenea momente.
- Construiește tranzițiile pe o bază stabilă. Dacă vrei să pleci dintr-un job și să începi propriul proiect, pregătește perioada dintre cele două etape. Creează-ți stabilitate financiară și emoțională, înțelege domeniul și gândește în detaliu primii ani. Un mentor cu experiență te poate ajuta să anticipezi dificultăți pe care încă nu le vezi. Curajul funcționează mai bine atunci când este însoțit de pregătire.
- Separă valoarea ta personală de rezultatele proiectului. Când compania devine o miză personală, fiecare succes sau eșec ajunge să spună ceva despre tine. Separarea celor două îți oferă mai mult spațiu pentru a observa ce funcționează și ce trebuie schimbat. Proiectul are propriul traseu, iar rolul tău este să îl dezvolți și să evoluezi odată cu responsabilitățile pe care le aduce.
- Întoarce-te frecvent la motivul pentru care ai început. Entuziasmul inițial se schimbă pe măsură ce apar munca zilnică, dificultățile și anii investiți într-un proiect. Creează-ți o practică prin care să îți amintești ce te atrage la ceea ce construiești. Legătura emoțională cu proiectul te ajută să rămâi disciplinat și constant atunci când rezultatele întârzie.
- Păstrează disciplina alături de creativitate. Rezultatele pe termen lung se construiesc prin muncă repetată și standarde ridicate. În același timp, ai nevoie să rămâi curios și disponibil pentru idei noi. Ascultă-ți intuiția și propriul mod de lucru. Un proiect care rezistă zece sau douăzeci de ani cere capacitatea de a evolua odată cu el.
Resurse menționate
- Carl Jung
- Joseph Campbell
- Eroul cu o mie de chipuri de Joseph Campbell
- Patrick Lencioni – Cele 5 disfuncții ale muncii în echipă
- Malcolm Gladwell – Excepționalii