Când nu știm să punem limite, ajungem să trăim și să construim pe pilot automat, până când epuizarea devine singurul semnal pe care îl mai auzim. Despre această trecere de la reacție la alegere vorbește Ioan Nicuț în episodul de față: despre felul în care filtrele învățate în familie, la școală și în relațiile noastre ajung să influențeze cariera, banii, colaborările și felul în care conducem un business.
Ioan Nicuț este coach și lucrează cu oameni care vor să iasă din relații toxice cu ei înșiși și cu ceilalți. A lucrat în vânzări, a trecut prin Vodafone și Microsoft, iar apoi a ales să schimbe complet domeniul. Povestea lui pornește dintr-o succesiune de plecări provocate de epuizare. De fiecare dată, mutarea către următoarea etapă părea soluția. Mai târziu, a înțeles că sursa se afla în interior: în lipsa unor limite, în dificultatea de a spune ce are nevoie și în neclaritatea valorilor după care voia să-și conducă viața.
Experiența de client într-un proces de coaching i-a arătat un alt fel de lucru. A urmat formarea la The Coaching Training Institute, iar în câteva luni a trecut de la rolul din Microsoft la o carieră construită în jurul oamenilor și al potențialului lor. În discuție, explică felul în care un coach îi poate ajuta pe oameni să observe filtrele inconștiente prin care își privesc alegerile.
„Ideea este că ne naștem și, prima oară mergem în casă, unde moștenim filtrele părinților noștri, care și ei le-au moștenit de la părinții lor. După ieșim la școală, în sistemul educațional, unde moștenim toate filtrele societății, toate credințele și foarte multă limită și foarte multă condiționare și, sentimente negative, vină, rușine, care sunt la nivel inconștient.”
Ioan Nicuț
De aici apare tema asertivității. Ioan vorbește despre perioada în care a fost „băiat bun” și a avut grijă de nevoile celorlalți înainte de a-și recunoaște propriile nevoi. Paradoxul este că această disponibilitate îl ajuta în vânzări: putea să observe rapid ce își doreau oamenii și să le ofere. În același timp, îi consuma energia și îl îndepărta de propriile repere.
În business, același tipar poate ajunge să se vadă în contracte neplătite, în dificultatea de a cere bani, în clienți nepotriviți sau în colaborări care pierd echilibrul. O relație sănătoasă are nevoie de două părți care pot câștiga împreună. Pentru Ioan, asertivitatea presupune grijă față de sine, cu atenție pentru ceilalți, și o înțelegere mai matură a propriilor limite.
„a fi asertiv este despre a găsi acest echilibru în care să ai grijă de tine, ținând cont și de ceilalți și să creezi relații, și dacă vrei să le numim contracte de tip win-win.”
Ioan Nicuț
Discuția ajunge apoi la antreprenoriat și la felul în care oamenii amână schimbările. Uneori, o sarcină pare complicată luni sau ani, iar după ce începe, este dusă la capăt în câteva zile. În spatele amânării pot sta convingeri despre merit, capacitate sau frica de a cere. Un pas înainte apare atunci când omul își permite să spună ce simte, să-și recunoască nevoile și să observe răspunsul celorlalți.
Ioan vorbește și despre nereușită ca despre o etapă de învățare. O primă încercare poate arăta ce trebuie ajustat: oferta, modul de comunicare, publicul sau felul în care este organizată munca. Perseverența capătă aici o formă practică, legată de capacitatea de a modifica acțiunile până când rezultatul ajunge să servească atât businessul, cât și clienții.
„Și aș vrea să ne uităm la nereușita noastră nu ca la o greșeală, ci ca la o oportunitate de a învăța. Și atunci când nu ne iese ceva așa cum ne-am așteptat, să modificăm modul în care acționăm, astfel încât rezultatele să fie mai aproape de așteptările noastre, care să îi servească pe clienții noștri.”
Ioan Nicuț
Printre recomandările episodului se află cartea „Cele patru legăminte”, de Don Miguel Ruiz, despre integritate și onestitate față de propria persoană. Ideea se leagă firesc de întreaga conversație: felul în care lucrăm, vindem, conducem și construim relații pornește din felul în care ne raportăm la noi.
Episodul cu Ioan Nicuț este o conversație despre trecerea de la epuizare la alegeri mai conștiente, despre granițele care protejează relațiile și despre antreprenoriat ca exercițiu de maturizare personală.
Ideile principale
- Când nu îți cunoști nevoile, ajungi să trăiești după alegerile altora. Învață să observi ce îți trebuie, ce te ghidează și unde îți sunt limitele. Altfel, poți ajunge să schimbi jobul, domeniul sau partenerii fără să schimbi cauza care te ține pe loc.
- Limitele personale îți protejează energia și relațiile. Să spui ce ai nevoie nu înseamnă să îi ignori pe ceilalți. Înseamnă să creezi relații în care fiecare parte poate vorbi despre așteptări, contribuție și condițiile colaborării.
- Felul în care relaționezi în viața personală se vede și în business. Dacă îți este greu să ceri bani, să refuzi un client sau să vorbești despre condițiile unei colaborări, aceeași dificultate poate apărea în contractele și deciziile afacerii tale. Relațiile dezechilibrate produc rezultate greu de susținut.
- Asertivitatea înseamnă să ai grijă de tine, ținând cont și de ceilalți. Ai nevoie să îți recunoști valorile, nevoile și limitele. În același timp, ai nevoie să înțelegi ce este important pentru oamenii cu care lucrezi. De aici pot apărea colaborări în care ambele părți au de câștigat.
- Multe bariere sunt întreținute de convingeri pe care nu le-ai verificat. Poți crede că o sarcină este prea complicată, că nu meriți să ceri un preț mai bun sau că vei fi respins dacă vorbești deschis. Când acționezi, descoperi uneori că obstacolul era mai ales în felul în care priveai situația.