Există conversații care nu pornesc de la soluții, ci de la felul în care ne-am format. Discuția cu Paul Olteanu merge exact în direcția asta: spre origini, limbaj, relația cu învățarea și modul în care ajungem să ne definim prin ceea ce spunem și prin felul în care comunicăm.
Paul este senior trainer și coach, lucrează de peste un deceniu cu lideri și echipe, predă comunicare, autocunoaștere și neuroștiința comunicării și este unul dintre cei mai activi practicieni PCM din Europa.
Parcursul lui nu este liniar. Vine dintr-o zonă tehnică, cu mult contact timpuriu cu calculatoarele și programarea, și ajunge să lucreze cu oameni, emoții și comportamente. Povestește despre liceu, despre etichete, despre prima întâlnire cu educația non-formală și despre momentul în care a realizat că are o relație specială cu cuvintele și cu influența pe care acestea o au asupra celorlalți. Descriind acel punct de cotitură, ne spune:
A fost prima dată când am simțit că, atunci când vorbesc, oamenii chiar ascultă
Paul Olteanu
Un fir important al conversației este legat de comunicare ca proces interior, nu doar ca abilitate exterioară. Paul explică felul în care personalitatea, emoțiile și funcționarea creierului influențează modul în care ne exprimăm și ne raportăm la ceilalți. Din experiența sa cu Process Communication Model și cu neuroștiința comunicării, vorbește despre diferența dintre a transmite informație și a crea conexiune. „Comunicarea nu e despre ce spui, ci despre ce ajunge la celălalt”, punctează el, legând această idee de relații, leadership și muncă în echipă.
Cuvintele pe care le folosim nu sunt neutre. Ele creează scenarii, modelează percepții și ajung, în timp, să ne influențeze viața mai mult decât ne dăm seama. Dacă nu suntem atenți la limbajul nostru interior și exterior, ajungem să repetăm aceleași tipare, chiar și atunci când vrem să schimbăm direcția. De aceea, pentru mine, autocunoașterea și grija față de cuvinte merg mână în mână. Felul în care vorbim spune multe despre felul în care gândim și trăim.
Paul Olteanu
Discuția atinge și zona profesională, cu povești despre începuturile firmei sale, despre perioade dificile, despre muncă făcută în paralel și despre decizii luate fără siguranță deplină. Paul vorbește deschis despre adaptabilitate, despre învățare continuă și despre importanța relațiilor construite în timp. „Oamenii din jurul nostru ne influențează mult mai mult decât credem”, spune el, explicând de ce a fost mereu atent la mediile în care a ales să rămână.
Ideile principale
- Cunoaște-te pe tine. Felul în care funcționezi – ce declanșează stres, ce îți aduce energie, cum iei decizii și ce tipare emoționale repeți – devine fundația tuturor relațiilor tale; când începi să observi aceste mecanisme, câștigi libertatea de a răspunde diferit în situații care altădată te blocau.
- Alege oamenii care te ridică. Parcursul tău profesional și personal se schimbă atunci când ai în jur oameni care văd în tine lucruri pe care tu încă nu le știi despre tine; câteva relații bune pot deschide direcții care altfel nici nu ți-ar fi trecut prin minte și pot deveni motorul evoluțiilor importante din viața ta.
- Rămâi flexibil când lumea se schimbă. A te atașa prea rigid de un rol, o identitate, un stil de viață sau o perspectivă te face vulnerabil într-o lume aflată într-o transformare accelerată; când practici adaptabilitatea și îți lași spațiu să schimbi direcția, reușești să navighezi cu mai puțin stres și mai multă claritate.
- Investește în învățare continuă. Nu diplomele, ci curiozitatea constantă îți dezvoltă competențele reale; dacă îți faci timp pentru cărți, dialoguri, reflecție și expunere la oameni care știu mai mult decât tine, evoluția vine natural, fără presiune și fără să simți că alergi după validare.
- Ai grijă la cuvintele pe care le folosești. Ele modelează felul în care percepi lumea, relațiile și chiar propria identitate; când devii atent la limbajul tău interior și exterior, îți schimbi nu doar comunicarea, ci și starea, opțiunile și modul în care te raportezi la viață.
Spre final, conversația se așază într-o zonă de reflecție. Despre trăit conștient, despre ritm și despre responsabilitatea de a ne observa propriile reacții. Ca o invitație la mai multă atenție față de sine și față de felul în care ne folosim vocea, zi de zi.