VREAU SĂ EXTIND CÂTEVA IDEI despre care am scris în articolul cu ceea ce cred eu că se va întâmpla în blogosfera românească de motivational și dezvoltare personală.
În primul rând vreau să fac o distincție între motivație și dezvoltare personală. Dezvoltarea personală este compusă – în viziunea mea – din totalitatea tehnicilor care ne fac să evoluăm pe plan personal și/sau profesional. Lucrurile concrete care ne ajută să devenim mai buni.
Textele motivaționale pe de altă parte (sau imaginile, clipurile, un discurs motivational) au rolul de a ne da energie ca să facem asta. Ne împing puțin în față ca să ne dezvoltăm personal.
Motivational sau dezvoltare personală
Dacă am avea doar motivație, probabil am sta puși pe fapte. Fără dezvoltare personală însă, asta va rămâne doar un ego umflat. Un balon cu aer cald și fără conținut concret. Căci nu vom ști ce să facem.
Dacă am consuma doar dezvoltare personală, am evolua însă ne-ar putea pune probleme lipsa motivației. Pe măsură ce evoluăm nevoia de a ne motiva scade, mergem mai departe prin prisma propriilor valori, roluri și angajamente.
Observ în mediul online românesc de dezvoltare personală o orientare preponderentă înspre conținutul motivațional și mai puțin spre cel de dezvoltare personală.
Asta echivalează cu umflarea cu aer cald a unui balon, iar apoi legarea sa la sol cu greutăți. Balonul nu va zbura niciodată, dacă nu renunțăm la greutăți. Dezvoltarea personală ar trebui să constituie 70-80% din efortul la nivel de evoluție personală, iar motivația doar restul.
Sau, cu alte cuvinte, degeaba te motivezi dacă nu pui mâna și muncești. Vei fi pus pe fapte mari, fapte pe care nu le vei începe pentru că nu știi cu ce să începi. Ai o mașină cu rezervorul plin, însă nu ai cheia de pornire.
Dezvoltarea personală este ceva care ar trebui probabil să fie parte din viața fiecăruia. Ca să înveți mai multe despre dezvoltare personală îți recomand podcastul cu Sorin Lucaci:
De ce motivația nu fucționează
Cea mai întâlnită formă de motivație este cea exterioară (“motivație extrinsecă“). De la clasicul “morcov și băț” (recompensă sau pedeapsă), la mai modernele clipuri și imagini desktop motivaționale. Sau texte motivaționale. Toate cu efect de termen scurt.
Nu mă înțelege greșit, nu sunt împotriva literaturii motivaționale. O găsești și la mine pe blog aici, iar conținutul motivațional este important. Însă rămâne inutil dacă îți vei căuta motivația doar în exteriorul tău.
Motivarea prin recompensă și pedeapsă
Să privim puțin metoda tradițională de motivare tip morcov și băț. Dacă ai condus vreodată oameni știi că nu îi poți controla la nesfârșit prin amenințări. “Dacă nu faci … te dau afară.” În cel mai bun caz funcționează până își găsește un alt job și dispare.
Poți motiva folosind recompense? Desigur. Problema este că pe măsură ce le primesc, oamenii nu le mai acordă aceeași valoare. Nu îl vei putea motiva la nesfârșit cu 5 lei.
La un moment dat nu va mai trage la fel. Va trebui să-i oferi 6 lei. Apoi 7 șamd. Și nu vei putea crește la infinit.
Folosirea materialelor motivaționale
Poți citi povestiri motivaționale foarte bune (uite câteva aici), poți să-ți pui pe desktop sau telefon imagini motivaționale, poți să vezi videoclipuri motivaționale, poți asculta muzică motivațională.
Te vei simți pentru o vreme motivat. Pentru cât timp însă?
O zi? Două? Trei? Poate o săptămână, două. Apoi revii înapoi.
Ai fost vreodată la un seminar ținut de un bun speaker motivațional? După discurs, cei din sală ați ieșit plini de energie și gata să schimbați lumea. Peste câteva zile însă erați din nou fără nici un chef. De ce?
Pentru că erați motivați de un ceva exterior vouă. De care ați devenit toți dependenți.
Motivare exterioară și interioară
Factorii motivatori exteriori sunt lucrurile din afara noastră care ne motivează. Poate un text motivațional. Sau o imagine, melodie. Sau … rata la bancă (te motivează să mergi la lucru?), examenul de peste două zile (te motivează să începi imediat să înveți?). Ori copilul care plânge noaptea (te motivează să te dai jos din pat și să mergi la el?).
În aceeași notă de mai înainte, zâmbetul copilului sau al partenerului de viață ne poate motiva să mergem mai departe. La fel încurajarea cuiva la care ținem sau pe care-l respectăm.
Evident, ne plac mai mult cei pozitivi, care ne fac să avem o viață mai bună, să fim mai fericiți să îndeplinim lucruri la care am visat mereu.
Asta nu înseamnă că cei negativi nu sunt buni. De multe ori realizăm mai multe când suntem puși sub presiune decât atunci când ni se vorbește cu frumosul. Depinde de viziunea fiecăruia asupra vieții și de experiențele anterioare pe care le-am trăit.
Putem fi motivați de lucrurile înspre care mergem sau de cele de care alergăm. De exemplu, vrei să ai o situație financiară mai bună. Dorești asta pentru beneficiile și confortul psihic pe care ți-l oferă un nivel financiar superior? Sau din teamă de sărăcie? Vezi și articolul acesta.
La final suntem o combinație de factori care ne motivează și doar prin teste putem vedea ce ne motivează mai bine pe fiecare dintre noi. Sau putem schimba asta.
Sunt două probleme legat de factorii motivaționali exteriori, pozitivi ori negativi:
- În majoritatea cazurilor au o viață limitată. Nu te vor motiva la infinit. La un moment dat efectul discursului motivațional se va termina. Va trebui să asculți un altul și altul. Vei fi mereu dependent de ele.
- Îți scade propria responsabilitate. Muncești ca să plătești rata la bancă. Sau ca să nu te dea șeful afară. Nu o faci pentru tine. Nu mai ai controlul propriului destin, altceva îl controlează. Pierzi din responsabilitatea asupra propriului destin.
Soluția?
Singurul tip de motivație care funcționează pe termen lung
Există motivatori exteriori foarte puternici care trec peste noțiunea de motivație exterioară. Spre exemplu, nu-mi pun întrebarea dacă voi reuși în proiectele mele antreprenoriale. Am un copil acasă, care are nevoie de hrană, îmbrăcăminte și alte lucruri. Nu prea am opțiunea de a eșua. Singura opțiune pe care o am este să reușesc. Așa că există doar succes și atât.
E vorba de motivația interioară (cunoscută și sub termenul de “motivație intrinsecă“). De capacitatea proprie de a te motiva atunci când îți este greu și lucurile merg prost. Iar asta vine din sentimentul că viața proprie are un sens, din respectul față de tine însuși, din confortul cu tine însuți și din interesul față de tine însuți. Din interior.
Iar mai departe apare un punct al motivației, în care nu mai vorbești de ea. O expiri. Nu mai vorbești de succes. Îl trăiești. Nu afișezi încredere. Ai încredere în tine. Astfel adaugi valoare lumii prin acțiunile tale.
Mai multe despre motivația interioară sau intrinsecă găsești aici, aici sau aici.
Iar primul pas pentru a ne motiva interior este să ne conștientizăm rolurile pe care le trăim și să ne punem pe hârtie valorile personale astfel încât să le trăim cât mai des. Iar la final să ne asumăm responsabilitatea pentru angajamentele personale în care suntem implicați. Sau să renunțăm la ele.
E prima treaptă pentru a nu mai depinde de un factor motivational exterior și a ne asuma responsabilitatea deplină pentru orice ni se întâmplă.