Lucrurile care cresc în timp pornesc adesea dintr-un pas făcut înainte să te simți pregătit. O idee testată cu un singur client, o recomandare venită la momentul potrivit, câteva luni în care continui să lucrezi chiar dacă rezultatele încă se lasă așteptate. Din astfel de începuturi se construiește conversația cu Larisa Enescu, despre antreprenoriat, mișcare, consecvență și felul în care învățăm să trecem de la informație la acțiune.
Larisa Enescu este antrenoare certificată și instructor de Pilates, absolventă a Universității Naționale de Teatru din București, secția Coregrafie. După experiența din sălile de fitness din București, s-a certificat în Pilates, apoi ca antrenor personal în Marea Britanie. Din Londra a dezvoltat Antrenează-te online, un proiect prin care a mutat clasele de mișcare în mediul online și a construit în jurul lor o platformă care include antrenamente, ghidare în nutriție și webinarii despre imaginea de sine, obiective și organizare.
Povestea afacerii a început într-un mod greu de planificat. Fosta ei dirigintă din liceu căuta un instructor de Pilates și, după ce Larisa nu a găsit pe cineva pe care să îl recomande, profesoara i-a propus să lucreze împreună online. Cinci luni mai târziu începeau. Timp de două luni, Larisa a lucrat cu o singură persoană. A venit apoi o recomandare, apoi încă un client. A învățat să se promoveze pe Facebook, și-a construit pagina și a continuat să dezvolte proiectul.
Una dintre ideile care revine în discuție este diferența dintre rezultatele pe care le vedem și perioada lungă de acumulare care le precedă. O lună foarte bună financiar sau o creștere rapidă a numărului de clienți au în spate luni și ani de muncă. Privite din exterior, unele afaceri par să fi crescut repede. Privite din interior, sunt alcătuite din multe acțiuni mici repetate suficient de mult timp.
Pentru Larisa, mentorii au avut un rol mare în proces. A intrat în John Maxwell Team România într-o perioadă în care încerca să înțeleagă cum își poate transforma pasiunea pentru sport într-o activitate din care să trăiască. Mai târziu, a ales oameni diferiți de la care să învețe în funcție de domeniul în care avea nevoie să evolueze: nutriție, mișcare, dezvoltare personală sau leadership.
„În primul rând, am stat conectată la mentorship și la mentorare. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost că m-am plasat într-un mediu de creștere și am ținut aproape de acel mediu. Efectiv m-am dus peste tot unde am avut acces la genul acest, genul acesta de oameni care văd mai departe decât tu vezi și care investesc în ei constant.”
Larisa Enescu
În spatele alegerii mentorilor apare o idee foarte practică despre cost. Putem plăti pentru experiența cuiva sau putem investi mai mult timp în propriile încercări. Larisa a ales să plătească oameni care o ajutau într-un anumit domeniu, tocmai pentru a scurta perioada de testare și pentru a primi feedback de la cineva aflat mai departe pe traseul respectiv.
O altă temă a episodului este consecvența. Larisa vorbește despre tendința de a amâna, despre perioadele în care pregătirea devine o formă de blocaj și despre disciplina de a face ceea ce ai trecut în agendă. Experiența ei sugerează că încrederea se formează și după ce începem. Faci primul pas, vezi ce se întâmplă, ajustezi și continui. Următoarea încercare pornește deja cu experiența celei precedente.
„Eu am învățat și învăț în continuare că eforturile spasmodice nu-ți aduc rezultate constante și de durată în orice încerci să întreprinzi.”
Larisa Enescu
Discuția ajunge firesc și la frică. Înaintea unei decizii, mintea construiește scenarii despre lucrurile care ar putea merge prost. Larisa leagă ieșirea din zona de confort de acțiune și descrie experiența repetată de a descoperi, după primul pas, că scenariul imaginat avea proporții mai mari decât situația întâlnită în realitate.
„Frica nu-ți spune altceva decât că ești pe cale să ieși din zona ta de confort. Nu-ți spune că trebuie să te oprești și să nu faci lucrul respectiv.”
Larisa Enescu
Există și o discuție despre focalizare. La începutul unui proiect apar permanent idei noi, oportunități și direcții care par atractive. Larisa povestește că a ales să-și ducă energia către aceeași direcție și să dezvolte ramuri în jurul ei. Recunoaște că tentația de a devia a existat frecvent. Alegerea unei direcții i-a oferit spațiu să construiască mai departe ceea ce începuse deja.
Cărțile fac parte din procesul ei de învățare. În zona mișcării citește „The Big Picture”, de Tony Horton, iar pentru dezvoltare personală menționează „Psiho-cibernetica”, de Maxwell Maltz. Abordarea ei asupra lecturii merită reținută: preferă să petreacă mai mult timp cu o carte și să aplice ideile găsite acolo, în loc să urmărească numărul volumelor terminate.
Episodul leagă în cele din urmă antreprenoriatul de felul în care ne administrăm propria energie. Larisa vede corpul, disciplina și munca asupra propriei persoane ca părți ale modului în care construim o afacere. Experiența ei pornește de la sport și ajunge într-un teritoriu mai larg: cum începi când resursele sunt limitate, cum continui când apare frica, cum alegi oamenii de la care înveți și cum transformi ceea ce știi în lucruri făcute efectiv.
Ideea care rămâne este una foarte apropiată de traseul ei: începi din locul în care te afli. Următorii câțiva ani se construiesc din pașii pe care îi faci acum, inclusiv atunci când încă vezi doar o mică parte din traseu.
Ideile principale
- Rezultatele mari se construiesc din acumulări mici. Creșterea care pare rapidă din exterior are în spate o perioadă lungă în care faci lucruri repetate, conștient și intenționat. Uneori lucrezi luni întregi înainte să vezi o schimbare vizibilă. Dacă urmărești doar rezultatul imediat, riști să abandonezi exact în perioada în care construiești baza pentru ceea ce va urma.
- Începe din locul în care ești. Pregătirea are valoare până în punctul în care începe să amâne acțiunea. Rareori vei vedea de la început întregul traseu până la obiectivul tău. Ai nevoie să vezi suficient cât să faci următorul pas. După ce începi, apar informații, oameni, recomandări și oportunități pe care nu aveai cum să le anticipezi atunci când stăteai pe loc.
- Consecvența bate perioadele scurte de efort intens. Câteva zile în care muncești enorm au o valoare limitată dacă sunt urmate de săptămâni în care te oprești. Alege activitățile care te apropie de rezultatul urmărit și transformă-le într-o practică repetată. Disciplina devine mai simplă atunci când ceea ce ai trecut în agendă încetează să fie negociat în fiecare zi.
- Un mentor îți poate scurta perioada de încercări și greșeli. Timpul investit pentru a descoperi singur fiecare etapă are propriul cost. Caută oameni care au experiență în domeniul în care vrei să evoluezi și folosește experiența lor pentru a evita o parte dintre ocolurile prin care au trecut ei. În domenii diferite vei avea, firesc, nevoie de oameni diferiți.
- Acțiunea schimbă relația ta cu frica. Mintea poate construi scenarii mult mai dificile decât situația pe care o întâlnești după ce începi. Fă pasul pe care îl ai în față și folosește rezultatul ca informație. Fiecare încercare îți oferă experiență pentru următoarea și reduce incertitudinea care te ținea pe loc.
- Focalizarea cere să renunți temporar la direcțiile atractive din jur. La începutul unui proiect, energia și resursele tale sunt limitate. Dacă le împarți între prea multe idei, fiecare avansează greu. Alege direcția pe care vrei să o dezvolți și du-o suficient de departe încât să capete stabilitate. Extinderea devine mai ușor de gestionat după ce ai construit ceva care funcționează.
- Felul în care te conduci pe tine se vede în felul în care îți conduci munca. Energia, sănătatea, disciplina și capacitatea de a-ți evalua periodic activitatea influențează ceea ce construiești profesional. Uită-te periodic la ceea ce ai făcut, la rezultate și la activitățile care ți-au consumat timpul. Diferența dintre a fi ocupat și a avansa devine mult mai vizibilă când îți analizezi munca în mod regulat.
Resurse & linkuri
- Website Larisa
- Vcita
- Podcast Ramona Țintea
- Carte Cum să nu mori, de Michael Greger
- Aplicația My fitness pal
