Dezvoltarea unui produs bun pornește din felul în care înțelegem oamenii pentru care lucrăm și deciziile pe care le luăm înainte să scriem prima linie de cod. Episodul acesta urmărește traseul profesional al lui Bogdan Coman și felul în care experiențele adunate în mai multe etape ale carierei ajung să se lege într-o perspectivă coerentă despre produse digitale, muncă, alegeri și adaptare în timp.
Bogdan Coman este consultant de strategie de produs și product management, cu un parcurs care începe în antreprenoriatul românesc al anilor ’90, trece prin servicii IT, startup-uri tech, acceleratoare internaționale și ajunge în proiecte complexe de inovare, inclusiv în contexte corporate. Discuția surprinde această evoluție fără a grăbi concluziile, cu accent pe ce se adună în timp atunci când lucrezi ani la rând cu produse, echipe și piețe diferite.
Un fir al conversației este felul în care deciziile timpurii modelează direcții pe termen lung. De la primele afaceri dintr-o economie aflată în tranziție, la experiența outsourcing-ului și la intrarea într-o piață globală de tehnologie, apare constant ideea de ajustare. Munca nu rămâne blocată într-o singură formă, iar competențele se mută dintr-o zonă în alta, pe măsură ce contextul se schimbă. Povestea nu este una spectaculoasă prin salturi bruște, ci prin acumulări succesive și prin observații făcute la momentul potrivit.
„Cred că e cel mai important lucru pe care îl ai, așa, ca ființă umană, să ai ochelari deschiși și să fii curios, să vezi, să afli, să înțelegi.”
Bogdan Coman
O parte consistentă a discuției este dedicată produselor digitale și diferenței dintre a construi mult și a construi cu sens pentru utilizator. Bogdan vorbește despre strategia de produs ca despre un proces care începe mult înainte de execuție și continuă mult după lansare. Apar teme precum validarea, valoarea pentru utilizator, ciclul de viață al produsului și relația dintre business și tehnologie. Dincolo de jargon, conversația rămâne ancorată în exemple concrete și în situații trăite direct.
Experiența startup-ului hardware, cu acceleratoare din București și Londra, aduce în discuție limitele piețelor și rolul contextului cultural și economic. Se discută despre investiții, despre diferențe între ecosisteme și despre ce înseamnă să construiești pentru o piață globală atunci când vii dintr-o țară mică. Apar și momentele de oboseală profesională, cu pauze asumate și cu o reevaluare a direcției personale, fără dramatizare și fără idealizare.
„Experiența de startup este super, super intensă. Muncești enorm de mult, dar nu numai ca ore.”
Bogdan Coman
După perioada de startup, discuția se mută spre intraprenoriat și munca într-o corporație mare, unde resursele și constrângerile arată diferit. Este explorată tranziția către roluri de product management într-un mediu stabil, cu bugete mari și obiective pe termen mai lung. Bogdan vorbește despre această etapă ca despre un alt tip de învățare, în care viteza se combină cu procese mai elaborate și cu responsabilități extinse.
Un alt element care traversează episodul este relația cu ideile. Apare ideea de detașare față de propriile proiecte și de capacitatea de a renunța atunci când realitatea o cere. Discuția rămâne aplicată și evită formulele motivaționale. Accentul cade pe observație, pe feedback și pe capacitatea de a privi lucrurile în ansamblu.
„Nu e bine să te îndrăgostești prea mult de ideea ta și să fii super deschis a-ți schimba ideile chiar împotriva unei dorințe interne a tale.”
Bogdan Coman
Episodul atinge și zona de lectură și învățare continuă. Sunt menționate cărți care au influențat modul de gândire despre produse și organizații, precum The Building Trap de Melissa Perri sau Dilema inovatorului de Clayton Christensen. Aceste titluri apar în conversație ca extensii ale experiențelor trăite, nu ca recomandări formale.
În ansamblu, discuția se adresează celor interesați de muncă, carieră, produse digitale și procese de decizie pe termen lung. Antreprenoriatul apare ca un cadru posibil, alături de alte forme de evoluție profesională. Episodul oferă o perspectivă așezată asupra parcursului profesional, construită din experiențe reale și reflecții, care rămân relevante dincolo de un context anume sau de o etapă specifică din carieră.
Ideile principale
- Curiozitatea te ține în mișcare. E una dintre puținele resurse pe care te poți baza mereu, indiferent unde ești în carieră. Dacă rămâi atent la ce se schimbă în jurul tău și îți pui întrebări simple, gen „de ce funcționează asta?” sau „cum aș putea îmbunătăți lucrul ăsta?”, ajungi să vezi oportunități pe care ceilalți le ratează. Curiozitatea te ajută să observi nuanțe, să înțelegi mai repede și să reacționezi cu mai multă precizie. E un mod de a-ți păstra mintea antrenată și de a te adapta mai ușor atunci când direcția lucrurilor se schimbă fără avertisment.
- Rețelele de oameni sunt un avantaj real. Conexiunile personale și profesionale devin un fel de infrastructură invizibilă pe care te sprijini atunci când construiești ceva nou. Înțelegi repede că proiectele nu se mișcă doar prin idei sau execuție, ci și prin încrederea acumulată în timp. Când ai alături oameni cu care ai lucrat, cu care ai împărțit experiențe și eșecuri, drumul devine mai clar. E mult mai ușor să găsești un partener, un investitor, un coleg sau un client atunci când ai construit în prealabil relații solide, nu doar contacte pasagere.
- Flexibilitatea te salvează atunci când planul eșuează. Oricât ai investi emoțional într-un proiect, e necesar să vezi limpede semnele care arată că ceva nu funcționează. Atașamentul excesiv te poate face să ignori realitatea și să prelungești inutil o direcție greșită. Când ești dispus să reevaluezi, ai șansa să schimbi cursul mai devreme și să reduci pierderile. E un exercițiu continuu de luciditate: să te întrebi constant dacă lucrurile merg înainte sau doar se mișcă din inerție.
- Epuizarea schimbă felul în care privești munca. Perioadele lungi de intensitate, cum sunt cele din startup-uri sau proiectele cu miză mare, consumă mult mai mult decât orele din calendar. Simți că mintea nu se mai poate opri, că totul e urgent și important. Și, fără pauze reale, corpul și atenția cer un preț. Oprirea pentru reconstrucție nu e un semn de slăbiciune, ci o etapă necesară ca să poți continua. Când înțelegi ritmul propriu, devii mai atent la felul în care alegi proiectele și la cum îți distribui energia.
- Alegerea momentului în care renunți e o abilitate. De multe ori, cea mai grea decizie nu este să începi, ci să te oprești. Renunțarea calculată îți eliberează timp, energie și atenție pentru ceea ce poate funcționa cu adevărat. Când înțelegi că o oportunitate s-a consumat, poți începe să construiești următorul capitol mai limpede și mai pregătit.
Resurse menționate
- Bogdan Coman pe Linkedin
- Podcast Bogdan Iordache
- Cartea Escaping The Build Trap, de Melissa Perri
- Cartea Dilema Inovatorului de Clayton Christensen
- Cartea De la Zero la Unu de Peter Thiel
- Cartea Ce e dificil la lucrurile dificile de Ben Horowitz
- Liner – Extensie Chrome
- Raindrop.io Bookmark Manager
- Evernote
- Trello
- XMind Mindmapping
- Milanote
- PM’S Links
- Clayton Christensen
