Cititul schimbă în timp felul în care vedem lumea, oamenii și propriile alegeri. E una dintre ideile care traversează conversația cu Cristian China Birta și care duce discuția mult dincolo de numărul de cărți terminate într-un an. Vorbim despre lectură ca obicei, despre curiozitate, despre timp și despre felul în care o carte poate deschide drumul către alte domenii pe care ajungem să vrem să le înțelegem.
Cristian China Birta citește, în medie, aproximativ unsprezece cărți pe lună. Este antreprenor, om de comunicare și conduce o agenție cu o echipă de peste douăzeci de oameni. Scrie de ani buni pe blog, unde a ajuns la mii de articole publicate, iar periodic face selecții cu volumele pe care le-a citit și le recomandă mai departe. Interesul oamenilor pentru recomandările lui l-a făcut să înceapă să urmărească mai atent ce citește și cât citește.
La început, relația lui cu lectura a fost mai degrabă disciplină. Cu timpul, cititul a ajuns activitatea spre care se întoarce spontan când are timp liber. În serile din timpul săptămânii și în weekend își protejează orele personale, își lasă telefonul deoparte și citește. Din perspectiva lui, timpul pentru lectură apare atunci când îi rezervăm deliberat un loc în program.
„Cărțile pentru mine sunt singura modalitate de a nu fi atât de prost în viața mea. Sau altfel zis, de a fi mai puțin prost în viața mea.”
Cristian China Birta
Formula e autoironică și revine în diferite forme pe parcursul conversației. În spatele ei stă ideea că lectura ne pune repetat în contact cu lucruri pe care încă le cunoaștem puțin. Cu cât acumulăm mai multe perspective, cu atât devenim mai atenți la limitele propriei înțelegeri. Pentru Cristi, una dintre consecințele anilor de lectură este disponibilitatea de a rămâne curios și de a putea vorbi cu oameni foarte diferiți.
Felul în care își alege cărțile spune mult despre această curiozitate. O parte dintre volume vin de la edituri și autori. Restul se împart între business și dezvoltare personală, istorie și beletristică. Istoria ocupă un loc aparte. În perioada în care a fost înregistrat episodul, citea intensiv despre Grecia antică, iar o carte despre Creta l-a dus către un curs universitar de douăzeci și patru de ore despre istoria Greciei antice, disponibil online de la Yale. O carte devine astfel punctul de plecare pentru următoarea întrebare.
„Apropo de ce frumos să leagă în viață o carte care cere altceva și care din aia te duci în altceva. până la urmă și cărțile astea sunt ca niște parole, ca un cifru – ai citit o carte, ți-a dat un parolă, un cifru să deschizi altă chestie din viața ta.”
Cristian China Birta
Poate aici se vede cel mai bine felul în care citește. O carte poate trimite către un curs, către o perioadă istorică, către un autor sau către o întrebare pe care înainte nici măcar nu o aveai. Lectura devine o rețea care se extinde pe măsură ce înaintezi.
Cristi citește de regulă două cărți în paralel, din zone diferite. Poate alterna o carte de istorie cu beletristică și își permite să stea mai mult cu volumele care cer mai multă atenție. Citește repede după ani de practică, iar explicația lui este apropiată de felul în care privim antrenamentul fizic: repetiția schimbă capacitatea. Preferă să parcurgă cărțile din scoarță în scoarță și citește inclusiv prefețe, anexe sau cronologii atunci când îl interesează subiectul.
Printre cărțile care apar în conversație se află Documentele postume ale Clubului Pickwick, de Charles Dickens, volum pe care Cristi spune că îl recitea pentru a patra oară, și Notre-Dame de Paris, de Victor Hugo. Întoarcerea la clasici i-a reactivat interesul pentru autori pe care îi lăsase o vreme deoparte. Apar și Walden, de Henry David Thoreau, Ulise, de James Joyce, precum și volume de istorie și autori români contemporani.
Una dintre cele mai utile părți ale conversației apare spre final, când discuția ajunge la lipsa timpului. Cristi spune că și-a analizat programul și a recuperat aproximativ nouăzeci de minute pe zi prin schimbări foarte mici: dezabonarea de la newslettere și reducerea răspunsurilor la anumite e-mailuri. Din experiența lui, jumătatea de oră rezervată zilnic lecturii poate deveni și un exercițiu de reorganizare a vieții.
„Fă-ți timp, găsește-ți timp în programul tău încărcat o jumătate de oră pe zi, să citești. Bă, da mort-copt, nu contează. O lună de zile. Fă asta o lună de zile și după aia mai vorbim. Și să vezi cum îți găsești și zici: băi da, ia stai un pic, dar dacă mi-am găsit jumătate de oră să citesc, oare nu pot să mai găsesc o jumătate de oră, să stau cu prietenii sau așa?”
Cristian China Birta
O jumătate de oră pare puțin într-o zi. Repetată luni și ani, înseamnă sute și apoi mii de ore petrecute în compania unor idei și experiențe la care altfel am avea acces mult mai greu. Efectele apar treptat. Unele cărți vor rămâne cu noi, altele vor fi uitate, iar câteva ne vor trimite într-o direcție la care înainte nici măcar nu ne gândeam.
Poate că acesta este și unul dintre motivele pentru care merită să continuăm să citim: fiecare carte mai adaugă o posibilitate de a privi lucrurile dintr-un alt unghi. După suficient timp, toate aceste unghiuri încep să schimbe felul în care alegem, lucrăm și ne folosim timpul.
Ideile principale
- Cititul îți schimbă treptat felul în care privești lumea. Pe măsură ce citești, intri în contact cu perspective pe care poate nu le-ai întâlnit în experiența ta de zi cu zi. Începi să vezi mai multe variante ale aceleiași situații și să îți pui întrebări diferite. Efectele se acumulează în ani și ajung să se vadă în felul în care gândești, vorbești, iei decizii și te raportezi la ceilalți.
- Timpul pentru citit apare când îi faci loc în program. O jumătate de oră pe zi poate părea puțin, însă adunată de-a lungul unui an înseamnă sute de ore. Uită-te la newsletterele pe care le deschizi, mesajele la care răspunzi din reflex sau timpul consumat urmărind ce fac ceilalți. Poți recupera bucăți surprinzător de mari din zi și le poți folosi pentru ceva care contează pentru tine.
- Curiozitatea te poate duce mult dincolo de cartea pe care ai început-o. Citești despre un subiect, descoperi o perioadă istorică, ajungi la un alt autor și apoi la un curs universitar de câteva zeci de ore. Lasă lectura să creeze asemenea trasee. Când ceva îți stârnește interesul, urmărește firul și vezi unde ajungi. Așa construiești în timp o înțelegere mai largă a unui domeniu.
- Capacitatea de a citi se antrenează. Viteza și rezistența cresc prin practică. Începe cu timpul pe care îl poți susține și repetă suficient de mult. Poți alterna două cărți din domenii diferite atunci când obosești sau poți lăsa un volum dificil câteva zile și reveni la el. Îți construiești propriul mod de a citi prin experiență.
- Acceptă că o parte dintre cărțile alese vor fi nepotrivite pentru tine. Unele volume te vor prinde imediat, altele vor cere luni, iar câteva vor rămâne neterminate. Selecția devine mai bună odată cu experiența. Dacă citești suficient și din domenii variate, îți formezi criterii mai bune și crește probabilitatea să întâlnești cărți care îți schimbă perspectiva.