Autosabotajul nu apare din lipsă de voință. Apare din mecanisme vechi, construite ca să ne protejeze, dar care ajung să ne țină pe loc. Conversația cu Zoltan Veres pornește din această idee și urmărește felul în care inteligența emoțională devine un instrument de lucru cu sinele, nu un concept teoretic.
Zoltan Veres este trainer, speaker și coach specializat în dezvoltarea inteligenței emoționale și autorul cărții Capcana autosabotării. Lucrează de mulți ani cu oameni și organizații, folosind modelul Six Seconds, iar experiența lui vine din practică. Despre direcția în care lucrează astăzi spune:
Ne ocupăm în continuare cu cursuri săptămânale în zona de dezvoltare a inteligenței emoționale, traininguri la firme, conferințe.
Zoltan Veres
Un punct al discuției este legat de sensul real al schimbării. Nu ce vrem să obținem, ci ce suntem dispuși să ajustăm în interior. Zoltan formulează asta: „Orice este posibil, atât timp cât ești dispus să cauți ce generează situația actuală și cam ce ar trebui să schimbi în tine pentru a ajunge acolo unde îți dorești”.
Pe parcursul episodului, conversația se mută din zona performanței în zona maturității emoționale. Zoltan vorbește despre faptul că oamenii pot avea realizări externe și, totuși, să nu se simtă bine cu ele. „Pentru mine succesul este o stare”, spune el, explicând că inteligența emoțională este baza pe care se poate construi orice altceva.
Un fragment al dialogului aduce o perspectivă personală și vulnerabilă asupra acestui parcurs:
Adică a fost o viață care a meritat trăită și până acum. […] Pentru mine asta înseamnă de fapt sentimentul de împlinire și faptul că ai ajuns să bifezi acele lucruri pe care ți le dorești sufletește. Dar nu varianta aia cosmico, socialo-profesională, ci să fii împăcat cu tine în primul rând, să simți că ai pus în valoare din potențialul tău măcar o parte. Să simți că ceea ce ai creat în viața ta ți se potrivește.
Zoltan Veres
Discuția atinge și ideea de responsabilitate personală, inclusiv în relația cu ceilalți. Zoltan spune fără ocolișuri că nu avem datoria să salvăm pe toată lumea, ci să ne ocupăm mai întâi de propria viață și de oamenii apropiați. Este o poziție care mută accentul de la sacrificiu la claritate.
În contextul acesta, episodul se leagă natural de idei din cărți precum Inteligența emoțională de Daniel Goleman, care arată că autoreglarea, conștientizarea emoțiilor și empatia sunt competențe care pot fi învățate și antrenate, nu trăsături fixe.
Episodul cu Zoltan Veres rămâne o conversație calmă despre a te uita onest la tine, despre a înțelege de ce faci ce faci și despre a construi o viață care să ți se potrivească, nu doar una care arată bine din exterior.
Idei principale
- Schimbarea începe prin a vedea tiparele. Atunci când nu înțelegi de ce repeți aceleași rezultate, e util să te uiți la mecanismele automate care îți conduc acțiunile. Gândurile reactive, emoțiile vechi și obiceiurile instalate în timp alcătuiesc un lanț pe care îl urmezi fără să-ți dai seama. Când începi să îl observi, capeți spațiu să alegi diferit și să influențezi direcția în care mergi.
- Deciziile automate îți modelează viața mai mult decât cele conștiente. Reflexele emoționale apar primele și, de multe ori, ele stabilesc tonul unei situații înainte să apuci să gândești. Poți avea intenții bune, dar dacă reacțiile inconștiente preiau controlul, tot acolo ajungi. De aceea devine valoros să înveți să observi aceste reacții și să introduci momente scurte de conștientizare care îți dau posibilitatea să alegi răspunsul, nu impulsul.
- Pauzele mici construiesc autocontrolul real. Nu ai nevoie de ore de meditație pentru a deveni prezent, ci de opriri dese, de câteva secunde, în momente obișnuite ale zilei. Aceste întreruperi arată creierului că poate fi reconfigurat și că ai intenția să intervii în cursul stărilor tale. Cu timpul, ele devin naturale și te ajută să navighezi mai clar prin situații solicitante fără să te pierzi în reacții automate.
- Burnoutul apare când consumul emoțional depășește recuperarea. Nu este vorba doar de oboseală fizică, ci de acumularea continuă de tensiuni care blochează regenerarea interioară. Emoțiile negative țin corpul în stare de alertă și reduc capacitatea de refacere, ceea ce amplifică vulnerabilitatea la epuizare. Când înveți să observi aceste stări și să introduci pauze de revenire, începi să reconstruiești echilibrul dintre energie, limite și resurse.
- Direcția personală clarifică ce merită continuat și ce trebuie oprit. Poți să spui „nu” cu ușurință abia atunci când înțelegi ce îți dorești și unde mergi. Altfel, ajungi să păstrezi proiecte, relații sau obiceiuri doar pentru că au făcut parte din viața ta mult timp. Când îți acorzi pauze de evaluare și privești onest la ce funcționează și ce nu, iei decizii mai potrivite și reduci riscul de a continua drumuri care nu te mai susțin.
Ce legătură există între emoții și comportamentul de autosabotare?
Emoțiile noastre adesea ne conduc comportamentul, iar atunci când nu sunt gestionate corespunzător, pot duce la autosabotaj. De exemplu, frica de eșec sau de respingere ne poate face să evităm să ne asumăm riscuri sau să ne implicăm complet în activități, sabotându-ne astfel succesul sau dezvoltarea personală. Recunoașterea modului în care emoțiile noastre influențează deciziile este un prim pas esențial în prevenirea comportamentelor de autosabotaj.
Cum ne putem da seama că ne autosabotăm?
Putem recunoaște autosabotajul prin semne precum amânarea constantă a sarcinilor, luarea de decizii care contravin obiectivelor noastre sau menținerea unor obiceiuri nesănătoase, chiar și atunci când suntem conștienți de consecințele negative. Este important să fim atenți la aceste modele de comportament și la sentimentele care le declanșează, pentru a putea interveni și schimba cursul acțiunilor noastre.
Ce rol joacă frica și anxietatea?
Frica și anxietatea sunt adesea la baza comportamentului de autosabotaj. Aceste emoții pot declanșa un ciclu de gândire negativă, conducând la luarea deciziilor bazate pe evitarea riscurilor sau a situațiilor provocatoare, în loc de a ne urma adevăratele aspirații sau interese. Conștientizarea acestor emoții și învățarea de a le gestiona poate fi un pas crucial în depășirea tendințelor de autosabotaj.
Cum putem învăța să recunoaștem și să gestionăm emoțiile care conduc la autosabotaj?
Pentru a recunoaște și gestiona emoțiile care duc la autosabotaj, este important să practicăm conștientizarea de sine. Acest lucru poate însemna jurnalizarea, meditația sau terapia, pentru a ne înțelege mai bine trăirile interioare. Învățând să identificăm și să etichetăm emoțiile noastre, putem începe să schimbăm modul în care reacționăm la ele, reducând astfel comportamentul de autosabotaj.
Ce pași putem face pentru a depăși autosabotajul?
Pentru a depăși autosabotajul, putem începe prin stabilirea de obiective clare și realizabile, care ne motivează și ne oferă un sens al direcției. De asemenea, este util să dezvoltăm o mentalitate pozitivă, înlocuind gândurile negative cu afirmatii constructive. Crearea unui mediu de sprijin, fie prin prieteni, familie sau un mentor, poate fi, de asemenea, vitală. În plus, este important să ne recompensăm progresul, sărbătorind fiecare mic succes pe parcursul călătoriei noastre de depășire a autosabotajului.