Discuția aceasta pornește dintr-o întrebare care apare tot mai des în viețile noastre: de unde se formează, de fapt, abilitățile care fac diferența mai târziu, în muncă, în relații și în felul în care luăm decizii. Episodul creează o punte între lumea leadershipului și cea a parentingului, arătând cum multe dintre blocajele adulților pot fi urmărite până la primii ani de viață.
Invitata acestui episod este Urania Cremene, master trainer și fondator al programului All About Parenting. Parcursul ei profesional traversează două decenii de training în leadership, management și dezvoltare organizațională, lucrând cu echipe din unele dintre cele mai mari companii din România și din afara ei. Parentingul apare mai târziu în acest drum, ca o extensie firească a unei preocupări mai vechi pentru felul în care se formează oamenii care reușesc.
Un moment important al conversației apare atunci când Urania explică ce a declanșat această schimbare de direcție. Observația ei vine din cercetările făcute în companii de top și din întrebarea repetată despre originea competențelor pe care le admirăm la adulți:
„Am constatat din toate aceste cercetări că există anumite caracteristici comune ale oamenilor de succes și m-am întrebat întotdeauna cum au apărut acele caracteristici, cum știu oamenii să ia decizii, să rezolve probleme, să facă față.”
Urania Cremene
De aici, conversația se mută către copilărie și către rolul adulților din jurul copilului. Urania vorbește despre întâlnirea cu părinți educați, performanți profesional, care se simțeau însă pierduți în relația cu propriii copii. Experiența o conduce spre ideea că educația formală și succesul profesional nu pregătesc automat oamenii pentru rolul de părinte.
„Am realizat că nu știm. Oricât de educați am fi și de pe propriile noastre picioare, nu știm să educăm un copil.”
Urania Cremene
Un nucleu solid al discuției este legătura dintre parenting și leadership. Urania explică asemănările dintre cele două domenii și de ce tehnicile funcționează în ambele direcții. Aici introduce teoria autodeterminării, dezvoltată de Richard Ryan și Edward Deci, care stă la baza metodologiei sale. Ea sintetizează astfel ideea centrală:
„Fiecare ființă umană se naște cu trei nevoi psihologice de bază: nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de autonomie.”
Urania Cremene
În a doua parte a conversației, Urania detaliază ce înseamnă să educi, nu doar să crești un copil. Distincția este una care mută responsabilitatea de pe instinct pe învățare conștientă și adaptare continuă. „Am constatat că e o mare diferență între a crește un copil și a educa un copil. Un copil poate să crească oricine. Întrebarea este cum ajunge el adultul de mâine.”
Un fragment al dialogului surprinde viziunea ei despre sisteme integrate și despre limitele soluțiilor izolate.
„Eu cred în sisteme integrate. Așa cum corpul uman nu poate fi separat în organele lui, la fel este și cu viața noastră emoțională și relațională. Sunt foarte mulți factori care se leagă între ei și nu poți să te ocupi doar de unul singur.”
Urania Cremene
Ideile principale
- Autocunoașterea este punctul de plecare în relația cu copilul – Dacă nu îți înțelegi propriile tipare, reacții și declanșatori, vei interpreta greșit multe dintre comportamentele copilului. Când observi ce te activează și de ce, poți răspunde mai calm și mai clar. Îți devine mai ușor să separi realitatea copilului de emoțiile tale și să construiești o relație bazată pe înțelegere, nu pe reacții automate.
- Diferențele dintre tine și copil sunt parte din relație, nu defecte de corectat – În parenting apar momente în care personalitățile nu se suprapun deloc. Poate tu ai nevoie de ordine, iar copilul funcționează în haos creativ. Sau invers. Când accepți că diferențele de temperament nu sunt obstacole, ci particularități firești, presiunea scade. Poți seta limite fără să încerci să modelezi copilul după preferințele tale și fără frustrarea că „ar trebui să fie altfel”.
- Abilitățile pe care le admirăm la adulți se formează în copilărie – Competențe precum autonomia, gestionarea emoțiilor sau luarea deciziilor nu apar de la sine la maturitate. Ele sunt cultivate încă din primii ani. Dacă îi oferi copilului ocazia să aleagă, să greșească, să repare și să înțeleagă consecințele, îl pregătești pentru viața reală. Fără practică constantă, aceste abilități nu au de unde să apară mai târziu.
- Relația părinte–copil are nevoie de tehnici adaptate, nu de rețete universale – Ce funcționează la un copil poate eșua complet la altul. De aceea, cunoașterea individualității copilului contează mai mult decât memorarea unor soluții standard. Poți lua orice metodă și o poți ajusta astfel încât să respecte ritmul, nevoile și personalitatea lui. Flexibilitatea devine o parte esențială a procesului, nu o abatere de la reguli.
- Echilibrul emoțional nu apare spontan, ci prin efort conștient și constant – Relațiile bune, reacțiile calme și claritatea în decizii se construiesc în timp, prin practică. Când alegi să lucrezi zilnic cu tine, relația se schimbă gradual. Nu există salturi magice, ci mici ajustări făcute consecvent, care aduc stabilitate atât pentru tine, cât și pentru copil.
Episodul se încheie cu o idee care leagă parentingul de orice alt rol important din viața noastră. Urania vorbește despre efortul conștient și despre rezultate care se construiesc în timp. „E foarte greu de atins echilibrul fără un efort conștient în spate. Este despre efort conștient care își aduce rezultatele zilnic, cumulativ.” Pentru cei interesați de motivație și dezvoltare umană, această conversație rezonează natural cu ideile din cartea Drive de Daniel Pink, care explorează exact aceleași nevoi de autonomie, competență și sens.