Ștefana Badiu a ajuns la actorie după ce și-a dat voie să privească altfel o viață care, din afară, părea așezată. Avea studii economice, lucrase în mai multe multinaționale și construise un traseu profesional previzibil. În interiorul lui, însă, rămânea dorința veche de a urca pe scenă. Un accident la schi și trei săptămâni de repaus au creat spațiul în care întrebarea aceasta a putut fi auzită.
Ștefana povestește despre anii în care a muncit noaptea ca agent de pază, a urmat facultatea economică ziua, apoi a trecut prin roluri tehnice, analiză, project management și raportare. Avea un salariu bun, colegi, o formă de siguranță. Totuși, lucrurile pe care le făcea nu îi dădeau sentimentul că își folosește toate resursele. „Făceam destul de multe rapoarte pe care nu prea se uita lumea”, spune ea, descriind o muncă dusă la capăt, cu atenție, care rămânea fără ecou în organizație.
În perioada de recuperare, Ștefana a început să se întrebe de ce era nefericită și ce anume lipsea din viața ei. A ajuns la amintirea copilăriei, la primele întâlniri cu teatrul și la dorința pe care o îngropase vreme de mai mulți ani.
„Și am ajuns cumva, tot săpând în trecutul meu, în mine. Am ajuns la copilărie și îmi dădeam seama. Mi-am dat seama atunci că ceea ce îmi doream cu adevărat în adâncul sufletului era să fac actorie.”
Ștefana Badiu
La 29 de ani, a început să se pregătească pentru Facultatea de Actorie. A intrat la UNATC și a continuat să lucreze în corporație, împărțindu-și zilele între cursuri, serviciu și drumuri. Își lua concediul pentru facultate, își schimba programul și își păstra jobul pentru a avea un venit. În perioada aceea, visul a coborât din zona dorinței și a intrat într-un program de lucru.
După absolvire, a observat cât de greu era să găsească un loc în teatru și a început să caute o soluție care să îi permită să rămână aproape de actorie. Așa a apărut Dream Act, școala de actorie construită împreună cu Irina și Mădălina. Totul a pornit dintr-o situație simplă: două femei își doreau un curs, iar Ștefana a decis să creeze unul. A început cu o grupă de prieteni, a asistat la cursuri, a învățat să predea și, treptat, a transformat proiectul într-o activitate care a ajuns la sute de cursanți.
„Ne facem noi școala noastră de actorie și îl chemăm pe el să predea la noi. Și așa am început, dintr-o prostie, nu știu să zic, joacă. Dintr-o dorință de-a mea de a le împlini sau a le împlini dorința cumva și a le șterge dezamăgirea din suflet.”
Ștefana Badiu
Demisia a venit după o perioadă în care Ștefana simțea că se împarte între două lumi și că niciuna nu primește suficientă energie. A ales să se dedice școlii și actoriei, cu toate incertitudinile unei activități antreprenoriale. Astăzi lucrează cu persoane, grupuri și companii, folosind experiența din multinaționale pentru a construi workshop-uri care îi ajută pe oameni să comunice mai bine, să-și exprime emoțiile și să iasă din automatismele de la birou.
Experiența veche a căpătat o altă valoare. Anii petrecuți în corporații îi permit să înțeleagă mai bine oamenii pentru care lucrează acum și să adapteze exercițiile de actorie la realitățile lor profesionale. În paralel, Ștefana continuă să joace, să predea și să își imagineze un viitor în care Dream Act devine una dintre cele mai cunoscute școli de actorie din România.
„Cel mai important pe pământul ăsta, din punctul meu de vedere, e să faci ceea ce îți place, ceea ce simți și să îți dai voie să pui la locul ei pasiunea care e mai importantă decât alte skill-uri, abilități pe care le avem.”
Ștefana Badiu
Episodul poate fi ascultat ca o conversație despre schimbarea profesională, despre felul în care o pasiune veche poate reveni în viața unui adult și despre construcția unei afaceri pornite dintr-o nevoie reală. Ca lectură în aceeași zonă, se potrivește „The War of Art”, de Steven Pressfield, despre rezistența care apare atunci când încerci să faci munca pe care o simți a ta. Așezată lângă povestea Ștefanei, cartea deschide o întrebare simplă: ce ai lăsat în urmă pentru că ai învățat să trăiești într-un traseu ales de alții?
Ideile principale
- O schimbare profesională începe printr-o întrebare sinceră. Uită-te la felul în care te simți în munca ta de zi cu zi. Dacă apare constant senzația de gol, plictiseală sau inutilitate, merită să cercetezi ce îți lipsește. Răspunsul poate sta într-o dorință mai veche, pe care ai amânat-o pentru că ai ales un drum considerat sigur.
- Pasiunea are nevoie de practică pentru a deveni o direcție profesională. Faptul că îți place ceva nu este suficient pentru a construi o activitate în jurul acelui lucru. Ai nevoie să înveți, să testezi, să accepți că începutul vine cu nesiguranță și să vezi dacă poți transforma interesul într-o formă de muncă susținută.
- Poți construi tranziția în timp ce îți păstrezi sursa de venit. O schimbare majoră poate începe prin cursuri, pregătire și proiecte desfășurate în paralel cu jobul. Îți protejezi astfel nevoile financiare și îți dai timp să verifici dacă noua direcție poate deveni sustenabilă.
- O afacere poate apărea dintr-o nevoie simplă observată în jurul tău. Nu ai nevoie de o idee spectaculoasă pentru a începe. Uneori, un proiect se naște când vezi că oamenii caută o soluție și alegi să o construiești împreună cu ei. Primele variante pot fi mici, iar învățarea se produce în timp ce lucrezi.
- Experiența dintr-un domeniu vechi poate deveni un avantaj într-un domeniu nou. Anii petrecuți într-o organizație îți pot oferi cunoașterea oamenilor, a problemelor și a limbajului profesional. Când schimbi direcția, această experiență te ajută să înțelegi mai bine cui te adresezi și cum să construiești servicii potrivite pentru acele nevoi.