Construirea unui proiect care crește sănătos ajunge, mai devreme sau mai târziu, la o întrebare despre oameni și felul în care lucrăm împreună. Episodul acesta urmărește acest prag: momentul în care antreprenoriatul se mută din zona efortului individual spre spații unde colaborarea începe să conteze mai mult decât controlul.
Invitata acestui episod este Rodica Obancea, coach pentru lideri și echipe, cu o experiență formată la granița dintre psihologie organizațională și mediul de business. Parcursul ei pornește dintr-un interes vechi pentru psihologie, continuă în mediul corporatist și ajunge, printr-un salt asumat, la munca de coaching cu antreprenori, manageri și echipe care caută să funcționeze altfel.
Unul dintre firele constante ale conversației este tranziția de la control la încredere. Rodica vorbește despre antreprenori care cresc afaceri solide, apoi rămân blocați în aceeași mentalitate cu care au început. La un moment dat, formularea ei surprinde foarte bine acest blocaj:
„Mulți dintre ei au rămas în aceeași mentalitate din care au început afacerea, cumva nu dau drumul controlului.”
Rodica Obancea
Discuția merge mai departe spre efectele acestei atitudini, mai ales atunci când afacerea depinde de o singură minte și de decizii luate în solitudine. Aici apare tema delegării și a încrederii reale în oamenii din jur, ca practică zilnică în business.
„Cu mai multe minți la un loc potențialul este mult mai mare.”
Rodica Obancea
Un punct de sprijin pentru această discuție este cartea Ce spui după «Bună ziua?» de Eric Berne, care apare natural în conversație ca instrument de înțelegere a jocurilor relaționale din organizații. Ideea de competiție mascată, de interacțiuni și de reflexe vechi reapare constant în exemplele oferite de Rodica, mai ales în lucrul cu antreprenori care conduc echipe mari.
În paralel, conversația trimite și către o lectură precum A cincea disciplină de Peter Senge, prin tema învățării colective și a echipelor care evoluează împreună. Fără a teoretiza excesiv, episodul arată cum performanța apare mai des acolo unde oamenii au spațiu să gândească, să contribuie și să învețe unii de la alții.
Un fragment din discuție sintetizează bine această direcție și maturitatea ideilor din a doua parte a episodului:
„Zona aceasta de a crea un mediu colaborativ, deschis la învățare și la provocare, eu o văd o realitate curentă în mediul antreprenorial. Puțini antreprenori sunt deschiși să aibă încredere și să implice oamenii pe care îi aduc în business la acest nivel. Totul pleacă de la încrederea în ceilalți oameni.”
Rodica Obancea
Finalul discuției rămâne într-o notă calmă, fără concluzii speciale. Ideea cu care Rodica pleacă din episod se așază mai degrabă ca o orientare pe termen lung, legată de felul în care construim împreună și de distanța pe care o putem parcurge atunci când ieșim din logica individuală.
Ideile principale
- Schimbarea începe când observi tranzițiile naturale ale drumului tău. Cariera evoluează prin etape firești, iar ritmul lor nu poate fi forțat. Devii mai eficient când recunoști momentul în care e nevoie să schimbi direcția, să ajustezi ritmul sau să redefinești scopul. Tranzițiile sunt mai ușor de gestionat atunci când accepți că fac parte din parcurs și când îți dai spațiu să recalibrezi fără grabă.
- Echilibrul apare atunci când filtrezi atent proiectele. Energia ta este limitată și devine mai valoroasă atunci când o direcționezi intenționat. Spui da doar lucrurilor care susțin direcția în care vrei să mergi, iar restul devin zgomot. Practica asta reduce presiunea, îți clarifică prioritățile și te ajută să construiești o relație mai sănătoasă cu ritmul tău de lucru.
- Răbdarea este un ingredient al progresului real. Multe obiective se dezvoltă lent, indiferent de nivelul tău de implicare. Îți construiești reziliența când reziști tentației de a accelera artificial și rămâi consecvent cu eforturile zilnice. Rezultatele solide apar după perioade lungi de acumulare, iar acceptarea acestui ritm reduce frustrarea și te ajută să continui.
- Echipele devin multiplicatori atunci când renunți la iluzia că le poți face pe toate singur. Delegarea și colaborarea creează spațiu pentru idei pe care nu le-ai putea genera de unul singur. Când permiți altora să contribuie, crește atât calitatea deciziilor, cât și viteza de execuție. Procesul acesta începe cu recunoașterea limitelor proprii și cu disponibilitatea de a construi încredere în ceilalți.
- Un proiect serios cere implicare întreagă, nu atenție fragmentată. Lucrul pe lângă alt job îți diluează capacitatea de a lua decizii bune și reduce șansele ca inițiativa să prindă formă. Direcția devine mai clară atunci când alegi un singur drum și investești constant în el. Consecvența creează momentum, iar momentumul deschide oportunități pe care nu le vezi atunci când împarți energia în prea multe locuri.