Gândirea critică apare în această conversație ca un instrument practic pentru viața de zi cu zi, mai ales atunci când deciziile devin complicate, iar presiunea contextului crește. Episodul pornește de la o întrebare – cum ajungem să luăm decizii mai bune – și ajunge într-o zonă mai largă, care ține de responsabilitate, educație și felul în care ne raportăm la propriul mod de a gândi.
Invitatul acestui episod este Radu Atanasiu, profesor de gândire critică la Bucharest International School of Management, implicat în programe de MBA, educație antreprenorială și cercetare academică. Parcursul său profesional este atipic: de la medic stomatolog la jurnalism, business, investiții și, în final, educație. Această succesiune de etape explică interesul său constant pentru decizii, erori de judecată și mecanismele care ne influențează alegerile, chiar și atunci când credem că suntem raționali.
Un punct central al discuției este ideea că gândirea critică nu ține de acumularea de informații, ci de relația pe care o avem cu propriile convingeri. La un moment dat, Radu formulează această idee astfel:
felul fiecăruia de a gândi nu trebuie luat de bun, ci trebuie în primul rând să ne gândim despre felul cum gândim
Radu Atanasiu
Este o invitație la reflecție, mai ales într-un mediu de business în care viteza și siguranța afișată sunt adesea confundate cu deciziile bune.
Discuția atinge și tema responsabilității personale. Fără asumare, învățarea rămâne superficială, iar greșelile se repetă. În acest context, apare o observație care leagă educația de maturizarea profesională:
dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru rezultatele bune sau rele pe care le-am avut, nici nu învățăm
Radu atanasiu
Ideea revine de mai multe ori sub forme diferite și devine un fir care leagă gândirea critică de leadership.
Un alt segment al conversației este dedicat biasurilor cognitive și modului în care acestea ne influențează deciziile fără să fim conștienți. Radu explică diferența dintre erorile de argumentare și biasurile cognitive, insistând asupra faptului că multe dintre reacțiile noastre sunt automate.
Un exemplu din episod:
noi toți, să înțelegeți, noi suntem supraviețuitorii celor prudenți… avem acest software de care habar n-avem, care ne spune să stăm cu vrabia în mână, chiar dacă pe gard ar putea fi ceva mai bun
Radu atanasiu
Observația deschide o discuție relevantă despre risc, antreprenoriat și adaptarea la un mediu care s-a schimbat mult mai rapid decât mecanismele noastre interioare.
Educația apare aici ca experiență, nu ca simplă transmitere de concepte. Radu subliniază că înțelegerea nu garantează aplicarea și că oamenii învață real atunci când sunt puși în contexte concrete. De aceea, vorbește despre importanța exercițiilor, a studiilor de caz și chiar a umorului în procesul de învățare. „experiența învață mult mai bine decât doar un concept pe un slide”, spune el, punctând o limită des întâlnită în formarea profesională.
Iată câteva exemple de cognitive biases comune:
- Biasul de confirmare: Acest bias reprezintă tendința noastră de a căuta, interpreta și valoriza informațiile care confirmă credințele sau ipotezele noastre existente, ignorând sau minimalizând informațiile care le contrazic. Este un obstacol în calea gândirii obiective și a luării deciziilor informate, deoarece ne poate face să fim înclinați să ne ancorăm în convingeri greșite.
- Biasul de disponibilitate: Acest bias se referă la tendința de a evalua probabilitatea unui eveniment pe baza ușurinței cu care putem aduce în minte exemple sau informații relevante. Adică, considerăm că evenimentele sau informațiile mai ușor accesibile sunt și mai probabile, chiar dacă acest lucru nu este neapărat adevărat. Acest bias poate duce la judecăți incorecte și evaluări distorsionate ale riscurilor.
- Biasul de reprezentativitate: Acest bias constă în tendința de a face judecăți sau estimări bazate pe cât de bine un eveniment sau o persoană se potrivește cu o anumită categorie sau stereotip. Cu alte cuvinte, avem tendința de a considera că, dacă ceva pare să se potrivească cu o anumită descriere sau presupunere, atunci este foarte probabil să fie adevărat. Acest lucru poate duce la concluzii eronate și la subestimarea variației sau complexității realității.
- Biasul de confirmare a disponibilității: Acest bias apare atunci când judecățile noastre sunt influențate de ambele tendințe de confirmare și de disponibilitate. Adică, ne bazăm pe informațiile care sunt ușor accesibile și care confirmă convingerile noastre existente, ignorând sau minimalizând cele care le contrazic. Acest lucru poate duce la perpetuarea și întărirea convingerilor greșite sau incorecte.
- Biasul de ancorare: Acest bias se manifestă atunci când o persoană se atașează prea mult de o primă informație (ancoră) pe care o primește în procesul de luare a deciziilor, chiar dacă aceasta nu este relevantă sau corectă. Ancora inițială poate influența în mod exagerat modul în care evaluăm ulterior alte informații, negociem sau evaluăm diverse opțiuni, ducând la decizii eronate.
- Biasul de optimism: Acest bias reprezintă tendința noastră de a subestima riscurile și de a supraestima probabilitatea unui eveniment pozitiv. Ne vedem adesea viitorul într-o lumină mai favorabilă decât este realist, ceea ce poate duce la luarea de decizii riscante sau neglijarea măsurilor de precauție.
- Biasul de autoritate: Acest bias se manifestă atunci când acordăm o importanță excesivă și credem necondiționat în declarațiile exprimate de figuri de autoritate sau experți, fără a lua în considerare în mod critic argumentele sau evidențele lor. Acesta poate limita capacitatea noastră de a gândi independent și de a evalua informațiile în mod obiectiv.
- Biasul de confirmare a grupului: Acest bias se referă la tendința noastră de a adopta și de a susține convingerile și valorile grupului nostru social sau de apartenență, chiar dacă acestea contravin informațiilor sau opiniei noastre personale. Nevoia de a aparține și de a fi acceptați într-un grup poate influența în mod negativ procesul nostru de gândire critică și luarea de decizii.
Pe fundalul acestei conversații se poate citi și o recomandare implicită de lectură, în spiritul antreprenoriatului și al deciziilor asumate. O carte care se potrivește bine cu temele discutate este Gândire rapidă, gândire lentă de Daniel Kahneman, care explorează exact aceste mecanisme automate ale gândirii și diferența dintre reacțiile intuitive și cele deliberate. Episodul cu Radu Atanasiu funcționează, în acest sens, ca o continuare practică a ideilor din astfel de lucrări.
Ideile principale
- Curajul de a schimba direcția contează. De multe ori rămâi blocat în ceva ce nu te mai reprezintă doar pentru că îți este confortabil. Când îți permiți să testezi o nouă cale, chiar dacă există riscuri, ajungi să descoperi oportunități care nu apar cât timp stai pe loc. Îți dai seama că mișcarea te dezvoltă, iar stagnarea te ține într-o zonă care doar pare sigură.
- Înțelegerea nu înseamnă aplicare. Poți să fii de acord cu un concept și să îl înțelegi perfect, dar asta nu înseamnă că îl vei folosi în viața reală. Ai nevoie de contexte practice, exerciții, situații concrete în care să testezi ideea. Acolo apare învățarea adevărată, în tensiunea dintre teorie și viață. Când doar asculți, uiți. Când faci ceva cu ceea ce ai înțeles, începi să-l integrezi.
- Experiența directă învață mai bine decât orice slide. Oamenii înțeleg și rețin mult mai bine când au parte de exerciții, exemple și situații reale. E valabil pentru copii, studenți, angajați sau pentru tine. Înveți când trăiești ceva, nu doar când auzi. Dacă vrei rezultate, creează experiențe, nu doar discuții.
- Discuțiile bune sunt surse de învățare. O conversație cu cineva care gândește diferit îți poate schimba perspectiva mai rapid decât un set întreg de resurse teoretice. În astfel de discuții apar nuanțe, întrebări, idei pe care nu le-ai găsi singur. Când cauți oameni de la care ai ce lua, îți accelerezi dezvoltarea.
- Felul în care gândești merită examinat constant. Gândirea critică pornește de la întrebarea: „De ce cred asta?” Dacă îți observi felul de a gândi, vezi unde te păcălesc obișnuințele, emoțiile sau automatismele. Poți ajusta, poți clarifica și poți lua decizii mai bune. Nu e un proces greu, dar cere atenție și disponibilitate să te uiți la propriile mecanisme.
Ce înseamnă gândirea critică?
Gândirea critică este abilitatea de a evalua și analiza informațiile într-un mod obiectiv și rațional. Aceasta implică să fii deschis la idei noi, să pui întrebări și să cercetezi în profunzime pentru a ajunge la concluzii bine fundamentate.
Ce sunt biasurile cognitive și de ce sunt importante?
Biasurile cognitive sunt tendințe sau prejudecăți în modul în care procesăm informațiile și luăm decizii. Ele pot distorsiona modul în care percepem realitatea și pot duce la concluzii incorecte. Este important să le recunoaștem și să le înțelegem pentru a lua decizii mai bine informate.
Cum pot să-mi îmbunătățesc gândirea critică?
Pentru a-ți îmbunătăți gândirea critică, începe prin a fi conștient de propriile tale biasuri cognitive și de prejudecăți. Învață să pui întrebări, să analizezi sursele de informație și să cauți perspective diferite. Fii deschis la a accepta că poți greși și că învățarea este un proces continuu.
Cum pot recunoaște biasurile cognitive în viața de zi cu zi?
Recunoașterea biasurilor cognitive în viața de zi cu zi poate fi un proces dificil, dar important. Fii atent la modul în care reacționezi la informații și la deciziile pe care le iei. Întreabă-te dacă există prejudecăți sau judecăți rapide în gândurile tale și dacă ai evaluat în mod corect toate perspectivele.
Care este impactul gândirii critice asupra vieții de zi cu zi?
Gândirea critică poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții tale. Ea te ajută să iei decizii mai bine informate, să eviți erorile de gândire și să comunici mai eficient cu ceilalți. Cu timpul, această abilitate poate contribui la dezvoltarea personală și profesională și la o viață mai împlinită.
La final, conversația cu Radu Atanasiu lasă deschisă o întrebare mai mare: cât de des ne oprim să analizăm felul în care gândim înainte de a lua decizii importante. Răspunsul nu este oferit direct, însă direcția este clară. Gândirea critică nu promite certitudine, ci o șansă mai bună de a înțelege ce facem și de ce.