Schimbările mari încep uneori cu un gest foarte mic: să te ridici de pe canapea și să faci primul lucru pe care l-ai amânat ani întregi. De aici pornește conversația cu Andrei Roșu și tot aici revine, sub diferite forme, pe parcursul episodului. Vorbim despre felul în care alegem obiective care ne obligă să creștem, despre disciplină, obiceiuri, antreprenoriat și despre întrebarea pe care merită să ne-o punem înainte să alergăm ani întregi după ceva: cum arată succesul pentru mine?
Andrei Roșu este sportiv de anduranță, speaker și antreprenor. A început să facă sport după 30 de ani, după o perioadă în care se descrie drept sedentar și prins într-o viață corporatistă obișnuită. Primul obiectiv ales a fost Maratonul de la Polul Nord. Au urmat șapte maratoane și șapte ultramaratoane pe șapte continente, performanță pe care a reușit să o încheie primul la nivel mondial. A trecut apoi către ultra-triatlon, ajungând la probe care înseamnă kilometri întregi de înot, sute de kilometri pe bicicletă și alergări care depășesc cu mult distanța unui maraton.
Experiențele acestea ocupă o parte din conversație, însă discuția merge repede către ceea ce se întâmplă înaintea lor. O cursă poate dura câteva ore sau câteva zile. Pregătirea durează luni. Acolo se formează comportamentele care fac posibilă continuarea atunci când entuziasmul inițial dispare.
Pentru Andrei, obiectivele suficient de mari au și rolul de a te transforma pe parcurs. Când a ales traversarea Canalului Mânecii, capacitatea lui din acel moment era departe de ceea ce cerea proba. Tocmai distanța dintre cele două puncte îi oferea o direcție pentru lunile următoare. Încrederea venea din antrenament și din orele petrecute făcând lucruri repetitive, departe de competiție și de momentul în care cineva vede rezultatul.
Unul dintre punctele cele mai interesante ale conversației apare când vorbim despre început. Întrebat care a fost cea mai dificilă experiență prin care a trecut, după maratoane polare, ultramaratoane și ultra-triatloane, Andrei răspunde că momentul cel mai greu a fost să se ridice de pe canapea. I-au trebuit 33 de ani.
De aici ajungem la diferența dintre motivația de moment și obiceiurile construite în timp. O experiență, o conferință sau un obiectiv nou îți pot da energie câteva zile. Comportamentul repetat schimbă felul în care îți organizezi viața. Andrei propune să te uiți la obiceiurile pe care le ai deja, să vezi unde vrei să ajungi și să verifici cât de bine se potrivesc cele două.
Aceeași logică apare și când conversația se mută spre antreprenoriat. După aproape cincisprezece ani într-o corporație, Andrei și-a construit propria afacere, inițial în paralel cu jobul, apoi ca activitate principală. Experiența din sport devine aici un reper: obiectivul este împărțit în pași suficient de mici încât să poată fi executați zi după zi.
„Am observat că în momentele dificile, dacă mă întreb cum pot să depășesc asta, de exemplu, mă doare un picior la un concurs. Creierul începe să răspundă. Păi oprește-te puțin, masează-l un pic. Eu știu, mută greutatea pe celălalt picior. Schimbă stilul de alergare. Fă o pauză, mănâncă ceva, respiră mai adânc, schimbă pantofii de alergare și etc.”
Andrei Roșu
Este o idee care trece ușor din sport în business. Momentele dificile apar oricum. Întrebarea pe care ți-o pui în acel moment influențează locul în care îți duci atenția. „Cum pot depăși asta?” deschide o căutare după variante disponibile și după lucrurile aflate în controlul tău.
Mai târziu, conversația ajunge la felul în care învățăm. Andrei povestește despre anii petrecuți în corporație, programele de coaching și mentorat și oamenii cu mai multă experiență de la care a încercat să preia moduri de lucru. Același principiu îl aplică atunci când citește.
„Întotdeauna îmi propun să aplic minim un lucru. Când citesc o carte, subliniez foarte multe pasaje pe care le iau și după vreo săptămână mă gândesc ce mi-a rămas în minte din acea carte și probabil că acela este lucrul relevant și îl aplic.”
Andrei Roșu
În zona aceasta, o carte care se leagă bine de conversație este „Atomic Habits”, de James Clear, prin ideea construirii comportamentelor prin repetare și prin felul în care mediul poate susține ceea ce vrei să faci. O altă lectură potrivită este „Un singur lucru”, de Gary Keller și Jay Papasan, despre alegerea lucrului care merită atenția ta înaintea celorlalte.
Spre final apare o formulare care rezumă bine felul în care Andrei privește proiectele și schimbarea:
„Visează, planifică, acționează.”
Andrei Roșu
Poți avea un obiectiv mare și îndepărtat. Îl poți împărți apoi în pași pe care îi poți face astăzi. Iar după o perioadă, distanța parcursă începe să arate foarte diferit față de ceea ce părea posibil la început.
Poate că acesta este și firul care leagă sportul, antreprenoriatul și schimbările personale din conversația cu Andrei Roșu: ceea ce faci repetat ajunge să cântărească mai mult decât momentul în care ai decis să începi. Iar uneori partea cea mai grea rămâne primul pas, cel făcut înainte să existe rezultate care să îți confirme că merită să continui.
Ideile principale
- Obiectivele mari devin mai ușor de gestionat când le împarți în bucăți mici. O cifră anuală poate părea greu de atins până când o transformi într-un obiectiv lunar, săptămânal sau zilnic. Același principiu funcționează pentru sport, business sau orice proiect personal. În loc să privești permanent destinația îndepărtată, vezi ce ai de făcut astăzi. Odată ce unitatea de măsură devine suficient de mică, acțiunea devine mult mai ușor de integrat în program.
- Poți construi obiceiuri noi peste activități pe care deja le faci. Dacă petreci timp la telefon, asculți podcasturi sau ai drumuri scurte prin oraș, poți suprapune mișcarea peste aceste activități. În felul acesta reduci nevoia de a găsi separat timp pentru fiecare obiectiv. În loc să aștepți o oră liberă pentru sport, poți modifica felul în care faci lucrurile care există deja în programul tău.
- În perioadele incerte te ajută să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le poți controla. Când contextul exterior se schimbă, poți păstra câteva comportamente zilnice asupra cărora ai control. Mișcarea, alimentația și organizarea zilei pot crea continuitate atunci când planurile inițiale dispar. Ideea aplicabilă este să îți construiești repere care pot supraviețui schimbărilor din jur și să le adaptezi condițiilor disponibile.
- Uneori moștenești comportamente pe care ajungi să le consideri normale. Felul în care mănânci, câtă mișcare faci sau cum îți organizezi ziua vine adesea din mediul în care ai crescut. Merită să verifici periodic dacă aceste comportamente se potrivesc cu viața pe care vrei să o construiești acum. Faptul că un obicei există de mult timp spune puțin despre utilitatea lui actuală. Îl poți analiza, testa și schimba treptat.
- Ceea ce devii pe parcurs poate conta mai mult decât obiectivul bifat. Proiectele dificile te obligă să înveți, să îți schimbi comportamentele și să îți descoperi propriile limite. Poți privi un obiectiv și prin această lentilă: ce fel de om trebuie să devii pentru a ajunge acolo? Uneori valoarea proiectului apare tocmai în schimbările pe care le produce în felul în care gândești și acționezi.