Motivația nu dispare în perioade dificile, ci se mută dintr-un loc greșit într-unul care cere mai multă atenție. Conversația cu Ovidiu Toader pornește din ideea că munca, energia și implicarea oamenilor nu pot fi susținute doar prin recompense sau presiune, mai ales atunci când contextul se schimbă radical.
Ovidiu Toader este antreprenor, coach de business și consultant, cu peste douăzeci de ani de experiență în lucrul cu antreprenori și echipe de management. De-a lungul timpului a lucrat cu sute de fondatori și mii de ore de coaching, concentrându-se pe leadership, claritate decizională și funcționarea sănătoasă a echipelor.
Unul dintre punctele centrale ale discuției este legat de ce îi motivează cu adevărat pe oameni atunci când banii nu mai sunt principalul stimul. Ovidiu spune:
factorul principal motivațional este simțul utilității
Ovidiu Toader
Din perspectiva lui, oamenii rămân implicați atunci când simt că sunt necesari, că munca lor contează și că există o legătură reală între ce fac și direcția organizației.
Discuția se mută apoi spre modul în care liderii gestionează realitatea, mai ales în contexte de criză. Ovidiu subliniază importanța acceptării situației, fără negare sau nostalgie după ce a fost: „Primul pas pe care trebuie să îl facem este să acceptăm situația actuală.” Această acceptare nu este pasivă, ci creează baza pentru decizii lucide și pentru recalibrarea obiectivelor.
Un fragment al conversației surprinde acest proces de clarificare și reașezare:
Facing reality. Să privesc realitatea așa cum e, este primul pas pe care trebuie să îl fac în a îmi găsi motivația prezentă. După care, bineînțeles, să mă uit la ce îmi doresc eu de la viață și să îmi reașez acel ce îmi doresc, să mi-l recalibreze. Poate că situația actuală îmi aduce mai aproape ce îmi doream eu. Poate că e mai depărtat. Nu e atât de important. Cât de important este să fie claritate la acest capitol.
Ovidiu Toader
Un alt fir al discuției este legătura dintre claritate și energie. Atunci când oamenii știu ce se așteaptă de la ei și înțeleg misiunea organizației, motivația apare mai ușor, chiar și în condiții dificile. Ovidiu insistă asupra faptului că lipsa de direcție consumă mai mult decât volumul de muncă în sine.
Episodul se leagă firesc de idei din cărți precum Start with Why de Simon Sinek, care vorbește despre rolul sensului și al direcției în mobilizarea oamenilor, ca practică zilnică în leadership și în luarea deciziilor.
Conversația cu Ovidiu Toader rămâne una despre realism, asumare și responsabilitate. Nu despre cum să forțezi motivația, ci despre cum să creezi condițiile în care ea poate apărea natural, atunci când oamenii se simt văzuți, utili și conectați la un scop clar.
Idei principale
- Claritatea asupra realității este primul pas al motivației – Atunci când accepți fără rezistență contextul în care te afli, începi să vezi opțiuni reale. Negarea îți consumă energia și te blochează în întrebări fără rost despre cum ar fi putut fi lucrurile. Când privești direct situația, chiar dacă nu îți place, capeți un punct stabil din care să pornești. Asta îți dă un sentiment de control și îți întărește capacitatea de a acționa.
- Oamenii au nevoie să își simtă utilitatea pentru a rămâne motivați – Când știi că munca ta contează pentru cei din jur, apare o energie pe care nu o generează niciun alt stimul. Utilitatea vine din obiective clare, rol bine definit și feedback constant. Dacă simți că ceea ce faci rămâne fără urmări, îți scade implicarea. Dar dacă vezi cum contribuția ta se leagă de rezultatele echipei, te activezi imediat și începi să cauți soluții, nu probleme.
- Misiunea și direcția trebuie reconfirmate în orice schimbare majoră – O echipă funcționează bine doar dacă toți știu în ce direcție merg și de ce. În perioade instabile, oamenii presupun că prioritățile s-au schimbat, chiar dacă nu primesc nicio confirmare. Când viziunea și obiectivele sunt reiterate clar, mintea se liniștește. Știi pe ce drum mergi și ce ai de făcut, iar asta reduce anxietatea și crește motivația de a contribui.
- Contactul vizual și prezența mențin coeziunea echipei – Lucrul de acasă elimină interacțiunile naturale care țineau oamenii conectați: privirile rapide, glumele, gesturile mici. Când dispar, apare izolarea și se pierde sentimentul de apartenență. O rutină de întâlniri video, chiar scurte, reface această legătură. Îți reamintește că faci parte dintr-o echipă, că există sprijin și că nu ești singur în incertitudine.
- Fără un scop personal clar, motivația se risipește rapid – În perioade tensionate, e ușor să intri în modul de stingere a incendiilor și să uiți de direcția ta reală. Când îți clarifici ce vrei să obții în viața personală și profesională, revine focalizarea. Scopul funcționează ca un filtru care îți arată ce merită atenția ta și ce nu. De aici apare energia necesară să continui, chiar și atunci când contextul pare complicat.