Connie Larkin ne inspiră să ne educăm și să citim mai mult, cu photoreading

Felul în care învățăm este influențat de relația pe care o avem cu propria minte. Uneori intrăm într-o experiență convinși că va fi dificilă, ne evaluăm în timp ce o facem și încercăm să controlăm fiecare rezultat. Connie Larkin propune în conversația noastră o perspectivă diferită: să acordăm mai mult spațiu curiozității, jocului și capacității de a învăța pe care o folosim deja în fiecare zi.

Connie Larkin lucrează de peste trei decenii în educație ontologică. S-a născut în România, a trăit în Israel, Egipt, Africa de Sud, Italia și Irlanda, iar în 1990 s-a întors în România. A construit și condus mai multe companii, iar în 2004 și-a vândut afacerile și și-a orientat activitatea către educație. Lucrează cu profesori, părinți și copii, este instructor acreditat PhotoReading și autoare. Educația a rămas firul care leagă proiectele ei de-a lungul anilor.

O parte a conversației este dedicată felului în care citim și învățăm. Connie vorbește despre PhotoReading, metodă pe care a descoperit-o după ce o prietenă i-a povestit despre ea. Curiozitatea a dus-o la Londra pentru a urma cursul, iar în 2009 a devenit instructor acreditat de Learning Strategies.

Discutăm despre diferența dintre PhotoReading și citirea rapidă, despre privirea periferică, subvocalizare și starea de concentrare în care lectura devine mai fluidă. Connie explică metoda pornind de la ideea că mintea înregistrează mai multă informație decât ajunge în atenția conștientă. În perspectiva ei, PhotoReading folosește această capacitate pentru a parcurge și ulterior activa informația relevantă dintr-o carte.

Conversația ajunge apoi într-o zonă aplicabilă mult dincolo de lectură: felul în care dialogul interior influențează experiența învățării.

„Unul dintre lucrurile majore este că oamenii au o apreciere în capul lor referitor la abilitățile lor. Ei spun nu pot, nu știu, mi-e greu. Când vorbești în genul acesta, asta primești. Este catastrofă să te critici în cap, să-ți pui o etichetă negativă, depreciativă, da? Pentru oricare ar fi motivul.”

Connie Larkin

De aici apare una dintre temele recurente ale episodului: tendința de a ne observa și evalua permanent. Citim și verificăm cât am înțeles. Învățăm și ne întrebăm dacă ne descurcăm suficient de bine. Încercăm ceva nou și ne formăm repede o opinie despre propriile abilități. Connie propune să lăsăm mai mult loc experienței și să reducem evaluarea care rulează permanent în fundal.

„Trebuie să-ți iei jucăriile și să joci. Vrei să joci? Trebuie să faci lucrul ăla.”

Connie Larkin

Ideea jocului revine atunci când vorbim despre oamenii orientați spre rezultate. Connie îl amintește pe Einstein și vorbește despre disponibilitatea de a te lua uneori peste picior. Relaxarea schimbă relația cu procesul de învățare. Când dispare preocuparea continuă pentru propria performanță, atenția rămâne disponibilă pentru ceea ce avem de făcut.

Cartea pe care Connie o scrie pornește din cei peste treizeci de ani de experiență în educația ontologică. Ea face o distincție între a cunoaște intelectual o idee și a trăi experiența asociată acelei idei. Folosește exemplul mersului pe bicicletă: explicațiile te ajută până la un punct, iar echilibrul devine ceva ce recunoști prin experiență și apoi folosești firesc.

În partea a doua a conversației discutăm despre fericire, împlinire și responsabilitatea individuală. Connie vorbește despre tendința de a aștepta schimbarea din exterior și introduce ideea de „ecologie mentală”. Pentru ea, schimbările colective pornesc și din gesturile individuale, din felul în care folosim resursele și din disponibilitatea fiecăruia de a participa.

„Dacă șapte miliarde de oameni ar începe, ar începe să se conșt– să se educe referitor la apă, să se educe referitor la poluare și la irosirea resurselor, lucruri mărunte pe care le putem face individual, noi putem transforma planeta instant.”

Connie Larkin

În episod apar și câteva recomandări de lectură. Connie amintește cărțile lui Alan Watts și „Home Study of Bhagavad Gita”, o lucrare pe care o descrie din perspectivă filozofică și pe care spune că o citeau personalități precum Nikola Tesla. Sunt recomandări care se leagă firesc de preocupările conversației: relația dintre experiență și cunoaștere, felul în care ne raportăm la propria minte și responsabilitatea pe care o avem pentru modul în care trăim.

Discuția cu Connie Larkin trece astfel de la citire și învățare la dialogul interior, joc, educație și felul în care alegem să ne trăim viața. Rămâne o invitație de a observa mai atent câtă energie consumăm evaluându-ne și cât spațiu lăsăm curiozității, experienței și bucuriei de a învăța.

Ideile principale

1. Felul în care vorbești cu tine îți influențează capacitatea de a învăța. Când îți repeți că nu poți, că nu știi sau că ceva este prea greu, începi să lucrezi din interiorul acestei evaluări. Ajungi să îți urmărești fiecare pas și să te judeci în timp ce înveți. O abordare mai utilă este să observi dialogul interior și să renunți la etichetele pe care ți le pui înainte să vezi ce ești capabil să faci.
2. Învățarea funcționează mai bine când reduci presiunea de a înțelege imediat. Dorința de a verifica permanent dacă ai înțeles suficient îți consumă atenția. Citești un paragraf, te testezi, revii asupra lui și începi să te îndoiești de propria capacitate. Poți lăsa informația să se așeze și să continui. Înțelegerea apare uneori după ce ai parcurs mai mult material și ai creat legături între idei.
3. Joaca îți schimbă relația cu performanța. Seriozitatea excesivă te face să tratezi fiecare încercare ca pe un test al valorii tale. Când introduci curiozitate și disponibilitatea de a experimenta, tensiunea scade și învățarea devine mai fluidă. Îți permiți să greșești, să încerci din nou și să vezi ce funcționează. Poți urmări rezultate ambițioase păstrând o relație mai relaxată cu procesul prin care ajungi la ele.
4. Experiența transformă informația în ceva ce poți folosi. Poți citi multe explicații despre o abilitate și să rămâi la nivelul conceptelor. Schimbarea apare când începi să experimentezi ceea ce ai învățat. Mersul pe bicicletă ilustrează bine ideea: explicațiile te pregătesc, iar echilibrul îl descoperi practic. Același principiu se aplică în comunicare, carieră, proiecte și relații. Caută ocazii în care informația devine acțiune.
5. O viață împlinită cere atenție la experiența prezentă. Obiectivele, rezultatele profesionale și acumulările îți ocupă ușor cea mai mare parte din atenție. Merită să observi și cum trăiești în timp ce le urmărești. Bucuria, libertatea și starea de bine pot fi cultivate în experiențele obișnuite ale zilei. Uneori progresul începe prin a observa mai atent ceea ce este deja prezent în viața ta.