Felul în care vorbim cu oamenii din jur construiește, zi după zi, relațiile în care trăim. Uneori avem sentimente bune față de cineva și ajungem totuși să cultivăm o relație care ne consumă. Alteori apar blocaje la serviciu, în familie sau în cuplu și căutăm explicații în comportamentul celuilalt.
Comunicarea relațională propune să privim mai atent la ceea ce aducem noi într-o relație: cuvintele, gesturile, cererile, refuzurile și felul în care răspundem la ceea ce primim.
Despre toate acestea vorbim în episodul de podcast cu Antonia Noël, consultant și formator în comunicare relațională. Antonia a studiat jurnalismul în România și Franța, a lucrat în presa franceză, inclusiv la Canal France International și Radio France International, apoi s-a întors în România și a devenit director de comunicare într-o companie multinațională. Întâlnirea cu metoda ESPERE, creată de psihologul francez Jacques Salomé, a dus treptat către o schimbare profesională. S-a format timp de patru ani în metodă, iar apoi a început să lucreze cu organizații, părinți, profesori și oameni interesați să își îmbunătățească relațiile.
Una dintre ideile care traversează conversația este imaginea relației ca organism viu. Antonia vorbește despre ceea ce depunem, zi după zi, în spațiul dintre noi și ceilalți. Relația se formează prin mesaje și prin felul în care acestea sunt transmise și primite. Sentimentele pe care le avem față de o persoană și calitatea relației construite împreună ajung astfel să fie două lucruri diferite.
Experiența Antoniei aduce discuția și în mediul profesional. Într-o echipă putem analiza procedurile, rezultatele sau strategia și putem pierde din vedere relațiile dintre oamenii care lucrează împreună. Tensiunile acumulate între colegi ajung să se vadă în colaborare și în felul în care înaintează proiectele. Comunicarea devine astfel o practică de zi cu zi, cu efecte care apar în familie, la școală și în organizații.
Schimbarea de carieră a Antoniei s-a construit treptat. În perioada crizei din 2008–2010 a început să lucreze jumătate de normă în companie și să dezvolte în paralel propria activitate de formare. Primele cursuri au fost organizate pentru companii. Mai târziu, experiența de mamă a apropiat-o de comunicarea dintre părinți și copii. Primul atelier organizat la grădinița copilului ei a avut cinci participanți. În timp, cinci au devenit zece, douăzeci, cincizeci și apoi săli pline.
Din experiența începutului, Antonia vorbește despre perseverență și despre capacitatea de a rămâne alături de o idee suficient timp pentru a vedea unde duce.
„Continuă să crezi în ideea ta și ține-te de ea. Nu, n-o lăsa, n-o lăsa, nu abandona, da. Fii perseverent.”
Antonia Noël
O parte consistentă a episodului merge către responsabilitatea pe care o avem pentru jumătatea noastră de relație. Antonia descrie tendința de a căuta cauza dificultăților în comportamentul partenerului, al șefului, al colegului sau al unei persoane din familie. Metoda pe care o practică mută atenția spre ceea ce aducem noi în relație și spre felul în care gestionăm mesajele venite dinspre celălalt.
„Jumătate din procesul ăsta de comunicare îmi aparține mie și eu sunt responsabilă de jumătatea mea de relație, ce pun în ea și ce fac cu ceea ce primesc de la tine ca și mesaje. Și dacă fiecare s-ar uita practic cât sunt eu de responsabil, cu ce pun într-o relație, ce fel de cuvinte, ce fel de gesturi, ce fel de priviri, ce fel de atitudini, ce fel de fapte pun în relație cu cineva și ce fel, ce fac cu ceea ce îmi vine de la celălalt când celălalt mă înjură, când celălalt îmi vorbește urât. Ce fac? Cum gestionez eu lucrurile astea? Ei, lucrurile astea se învață.”
Antonia Noël
De aici ajungem la câteva dintre abilitățile despre care Antonia spune că se învață în timp: să cerem, să oferim, să primim și să refuzăm. A cere presupune să putem vorbi despre propria nevoie și să lăsăm celuilalt libertatea răspunsului. Refuzul presupune să ne cunoaștem limitele și să le exprimăm. În mediul profesional, dificultatea de a refuza ajunge uneori să încarce oamenii cu sarcini pe care continuă să le accepte, chiar și atunci când resursele lor sunt deja consumate.
„O relație echilibrată are patru componente să înveți să ceri, să înveți să dai, să înveți să primești, să înveți să refuzi.”
Antonia Noël
În conversație apare și „Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle, o carte primită de Antonia în Franța, pe când avea 21–22 de ani, de la un om pe care abia îl cunoscuse. Episodul a rămas în memoria ei ca exemplu al felului în care întâlnirile aparent întâmplătoare ajung uneori să ne schimbe traseul. Jacques Salomé este o altă prezență constantă în discuție, prin cărțile sale despre comunicare și relațiile interumane și prin metoda ESPERE pe care Antonia avea să o studieze și apoi să o predea.
Spre final, conversația revine la relația cu propria persoană. Felul în care cerem, refuzăm, gestionăm furia sau răspundem unui mesaj care ne rănește începe cu capacitatea de a recunoaște ce se întâmplă în interiorul nostru. Antonia vorbește despre emoții, despre limite și despre responsabilitatea pentru partea noastră din fiecare relație.
Rămânem astfel cu o perspectivă asupra comunicării: relațiile se construiesc prin gesturi repetate și prin felul în care alegem să participăm la ele. Iar multe dintre lucrurile pe care le considerăm trăsături personale, de la capacitatea de a cere până la aceea de a refuza, sunt comportamente pe care le putem exersa și rafina în timp.
Ideile principale
- Relațiile se construiesc din ceea ce pui zilnic în ele. Felul în care vorbești, cuvintele pe care le alegi, gesturile și atitudinea ta alimentează relația cu celălalt. Poți ține mult la o persoană și, în același timp, să construiești o relație dificilă cu ea. Sentimentele tale și calitatea relației sunt lucruri diferite. Merită să te uiți periodic la felul în care comunici cu oamenii apropiați și la ceea ce aduci tu în relația respectivă.
- Jumătatea ta de relație este responsabilitatea ta. Într-un conflict, e ușor să urmărești ce face greșit celălalt. Ai mai mult spațiu de acțiune atunci când te uiți la partea care îți aparține: cum vorbești, cum reacționezi și ce faci cu mesajele pe care le primești. Relațiile se schimbă atunci când începi să lucrezi cu propriile comportamente, fiindcă acestea sunt partea asupra căreia ai control.
- Să ceri și să refuzi sunt abilități care se învață. O relație echilibrată presupune să știi să ceri, să dai, să primești și să refuzi. Când ceri ceva, pornește de la situația și nevoia ta și lasă celuilalt libertatea unui răspuns. Când refuzi, exprimă ce poți face, cât poți oferi și unde sunt limitele tale. Exersate în timp, aceste comportamente schimbă felul în care funcționează relațiile personale și profesionale.
- Începuturile îți oferă spațiu să înveți. Primele rezultate pot fi mult sub așteptările tale. Un atelier cu cinci participanți îți oferă ocazia să îți structurezi ideile, să observi ce funcționează și să devii mai bun înainte să ajungi în fața unei audiențe mai mari. Perseverența se construiește continuând suficient timp încât experiența să se acumuleze. Creșterea vine deseori în etape și fiecare etapă te pregătește pentru următoarea.
- Alege o direcție care se potrivește cu cine ești acum. Cariera se schimbă odată cu experiențele, rolurile și preocupările tale. Ce ți se potrivea într-o anumită perioadă a vieții se poate transforma în timp. Uită-te la ceea ce te interesează, la ceea ce ai experimentat deja și la activitatea către care revii constant. De acolo se poate contura următoarea etapă profesională.