Felul în care muncim pornește din felul în care am învățat să ne privim pe noi înșine. O alegere profesională poate părea potrivită pe hârtie și poate aduce rezultate, în timp ce omul care o trăiește rămâne prins într-un rol construit din așteptările familiei, regulile mediului în care a crescut și modelele acceptate de-a lungul anilor.
Conversația cu Andra Pintican urmărește drumul către o relație mai atentă cu munca: cine sunt, ce îmi doresc și ce mă face să aleg o anumită direcție?
Andra Pintican este fondatoarea Școlii de HR și trainer de educație vocațională. A trecut prin aproape toate rolurile domeniului, de la salarizare și recrutare până la poziția de director de HR într-o organizație cu aproximativ 500 de angajați. A angajat peste 3.000 de oameni și a purtat, față în față, discuțiile de concediere cu peste 500. Experiența ei vine din aceste întâlniri și din atenția acordată comportamentelor care influențează viața profesională.
Școala de HR s-a născut după ce Andra a înțeles că aspirația către o poziție de CEO o îndepărta de lucrul care o interesa cu adevărat: dezvoltarea oamenilor. Proiectul are o componentă gratuită dedicată tinerilor și celor aflați în reconversie profesională, alături de cursuri pentru profesioniști și programe destinate organizațiilor.
În viziunea ei, pregătirea pentru o carieră cuprinde cunoștințele unui domeniu, abilitățile prin care acestea sunt puse în practică și identitatea celui care le folosește. Ultima componentă schimbă felul în care privim o alegere profesională. Înaintea strategiei de carieră se află o cercetare personală: ce îmi place, ce pot face, ce mă blochează și cât din povestea pe care o spun despre mine îmi aparține cu adevărat?
„Nu știu. Hai să ne închipuim că suntem o ceapă, oricât de prost ar suna așa ca și comparație. Dar undeva în miez este cine suntem noi cu adevărat. Toate straturile celelalte sunt lucruri puse de alții peste noi și noi am învățat să ne raportăm la lume și inclusiv la modul în care muncim, că până la urmă despre asta discutăm astăzi prin prisma acelor straturi puse peste noi. Momentul în care începem să ne uităm la noi și intrăm în această investigație despre cine sunt eu cu adevărat – începem să găsim blocajele. Ce anume ne blochează pe noi să trecem mai departe? Care sunt gândirile alea limitative? Ce mă aud spunând pe repeat tot timpul despre muncă, despre relații, despre bani, despre lumea din jurul meu și nu îmi dau seama că mai există și alte posibilități ale acelei realități.”
Andra Pintican
Un instrument la îndemână este regula celor cinci „de ce-uri”, folosită pentru a coborî de la răspunsul imediat către motivația din spatele lui. Dorința de a lucra cu oamenii poate ascunde nevoia de validare. O schimbare de domeniu poate purta mai departe aceleași comportamente și aceleași răni. Repetarea întrebării deschide un spațiu în care alegerile pot fi cercetate înainte să devină planuri.
„Și nouă acest comportament ne dispare, când de fapt este unul dintre cele mai sănătoase comportamente pe care le-am putea dezvolta în viața noastră, pentru că ne ajută să ne înțelegem. Așa că, dragii mei, question everything.”
Andra Pintican
Discuția ajunge apoi la leadership și la diferența dintre performanța individuală și capacitatea de a conduce oameni. Un executant foarte bun promovat într-o poziție managerială intră într-o profesie nouă. Va avea de înțeles comportamentul uman, presiunea, frica și felul în care acțiunile sale pot elibera sau inhiba potențialul unei echipe. Cercetarea „Șefi versus lideri în România”, construită de Andra împreună cu paisprezece voluntari, urmărește experiențele a 1.500 de angajați și ceea ce așteaptă aceștia de la manageri și organizații.
„Și atunci am pornit acest proiect de cercetare din dorința de a înțelege mai bine modul în care stilul de management poate inhiba sau declanșa potențialul unui om.”
Andra Pintican
O parte aparte a conversației privește întâlnirea dintre generații. Oamenii formați să execute știu adesea foarte bine „cum”. Tinerii care intră astăzi în organizații întreabă mai des „de ce”. Colaborarea dintre aceste perspective poate crea locuri de muncă în care experiența practică circulă, iar contribuția fiecărui om este văzută.
Andra vorbește și despre o definiție personală a succesului. Pentru cineva, ea poate însemna o funcție de conducere. Pentru altcineva, patru ore de lucru pe zi și mai mult timp petrecut cu familia. Educația vocațională începe tocmai aici: cu libertatea de a formula propria destinație, urmată de pașii necesari pentru a ajunge la ea.
Dintre cărțile amintite în episod, „Începe cu de ce”, de Simon Sinek, continuă explorarea motivației din spatele alegerilor. „Bosses Are Hired, Leadership Is Earned”, de Carson Sublett, aduce experiențe despre trecerea de la autoritate formală la leadership câștigat în relația cu oamenii. Cartea lui Sublett a contribuit și la apropierea dintre autor și Andra, acesta devenind mentorul ei pentru proiectul „Șefi versus lideri în România”.
Episodul este o invitație la o privire mai atentă asupra muncii, carierei și rolurilor de conducere. Întrebarea care rămâne după conversație privește sursa alegerilor noastre: cât vine din identitatea proprie și cât vine din straturile adunate de-a lungul vieții?
Ideile principale
- Cariera începe cu întrebarea cine ești. Înainte să alegi un domeniu, un curs sau următorul job, ai nevoie să înțelegi ce te atrage și ce fel de viață vrei să construiești. Competențele îți arată ce poți face. Identitatea te ajută să alegi unde merită să investești energie. Când cele două se întâlnesc, deciziile profesionale devin mai potrivite pentru tine.
- O convingere veche îți poate conduce alegerile de astăzi. Felul în care te raportezi la muncă, bani și succes s-a format în timp. Unele idei au venit din familie, școală sau mediul în care ai crescut. Observă propozițiile pe care le repeți despre tine. Apoi cercetează de unde vin și dacă te mai reprezintă. Această examinare poate deschide opțiuni pe care înainte le treceai cu vederea.
- Întrebarea „de ce?” te apropie de motivația reală. Când îți dorești o schimbare profesională, întreabă-te de cinci ori de ce vrei acel lucru. Primul răspuns descrie adesea o preferință. Următoarele pot scoate la suprafață nevoia de validare, dorința de siguranță sau o teamă mai veche. Odată ce vezi sursa alegerii, poți decide dacă direcția respectivă te ajută.
- Introspecția capătă valoare atunci când produce acțiune. Să te cunoști presupune timp și răbdare. După această etapă ai nevoie de o destinație, un interval și câțiva pași pe care îi poți testa. Succesul poate însemna să conduci o companie sau să lucrezi patru ore pe zi pentru a petrece mai mult timp cu familia. Definiția îți aparține. Strategia se construiește în jurul ei.
- Generațiile au resurse care se completează. Oamenii formați într-o cultură a execuției știu adesea foarte bine cum se fac lucrurile. Cei mai tineri caută motivul și contribuția din spatele lor. Organizațiile pot crea contexte în care aceste perspective circulă în ambele direcții. Experiența oferă repere practice, iar curiozitatea obligă echipa să examineze scopul muncii și felul în care colaborează.
