Construcția unei comunități solide începe acolo unde oamenii aleg să se implice, să asculte și să lucreze împreună pe termen lung. Episodul acesta explorează exact felul în care inițiativa civică, disciplina organizațională și cooperarea pot schimba dinamica unui oraș fragmentat, în care legăturile dintre oameni par greu de creat și de menținut.
În această conversație, atenția se mută spre Alina Kasprovschi, fondatoarea și directorul executiv al Fundației Comunitare București. Parcursul ei profesional pornește din mediul corporate, trece printr-o schimbare majoră de direcție și ajunge într-o zonă în care antreprenoriatul capătă o formă socială. De peste opt ani, coordonează o organizație care conectează donatori, ONG-uri și grupuri de inițiativă, construind mecanisme prin care resursele se întorc în comunitate, acolo unde sunt necesare.
Un fir al discuției este felul în care se nasc comunitățile într-un oraș perceput adesea ca impersonal. Alina vorbește despre București ca despre o sumă de grupuri vii, cu inițiativă și energie, care au nevoie de contexte potrivite pentru a colabora. La un moment dat, surprinde această idee:
„Bucureștiul e o sumă de comunități și sunt foarte multe grupuri de oameni care vin împreună ca să pună un proiect în practică.”
Alina Kasprovschi
Din această perspectivă, fundația devine un spațiu de întâlnire și de traducere între intenție și acțiune.
Discuția intră apoi în zona proiectelor concrete și a modului în care ele cresc în timp. De la Swimathon, competiția de strângere de fonduri prin înot, până la Eight Hours Overtime for a Good Cause, conversația arată cum expertiza profesională poate deveni o formă de sprijin real pentru organizații aflate la început. Experiența acumulată în ani de lucru scoate la suprafață un tip de creștere construită cu răbdare și adaptare continuă la context.
În a doua jumătate a episodului, conversația capătă o dimensiune personală și matură. Alina vorbește despre tranziția de la gândirea de corporație la cea antreprenorială și despre asumarea incertitudinii. Un fragment amplu surprinde foarte bine această schimbare de perspectivă:
„Practic, n-ai schema, n-ai harta dinainte. Construiești tu și tu ești responsabil de rezultat. Abia când am reușit să mă așez mai bine în gândirea asta antreprenorială, am început să mă ajute și să nu mă încurce lucrurile pe care le-am învățat în corporație.”
Alina Kasprovschi
Este o reflecție care depășește zona non-profit și ajunge în miezul antreprenoriatului, indiferent de domeniu.
Un alt punct important al dialogului este legat de ascultare și cooperare. Într-un mediu în care competiția pare regula de bază, Alina vorbește despre puterea colaborării și despre renunțarea la meritul individual în favoarea unui rezultat comun. Ideea este sintetizată aici:
„Funcționăm mult mai bine împreună și în cooperare decât în competiție.”
Alina Kasprovschi
Episodul atinge și zona de învățare și reflecție personală. Printre recomandările de lectură, apare cartea „În atelierul de magie” de James Doty, o poveste despre intenție și mecanismele din spatele schimbării personale, care se leagă de temele discutate în conversație.
Această discuție este relevantă pentru cei care conduc organizații, pentru antreprenori sociali și pentru oricine caută să înțeleagă cum se construiesc inițiative durabile. Dincolo de proiecte și structuri, episodul vorbește despre oameni și despre felul în care comunitățile cresc atunci când cineva creează spațiul potrivit pentru ele.
Ideile principale
- Inițiativa locală crește atunci când vezi orașul ca o sumă de comunități mici. Bucureștiul nu funcționează ca un bloc compact, iar asta devine o oportunitate. Când privești orașul ca pe o rețea de grupuri și cartiere, începi să observi idei, vecini care vor să facă ceva, oameni care caută sprijin. Acolo apar proiecte noi, nu neapărat mari, dar consistente, care schimbă atmosfera unui loc.
- Construiești ceva durabil atunci când accepți rolul de antreprenor, chiar și într-o organizație non-profit. Schimbarea mentală de la execut la construiesc face diferența. În momentul în care vezi organizația ca pe o inițiativă pe care o crești, te uiți altfel la resurse, la alegeri și la modul în care navighezi momentele grele. Devii mult mai atent la ce e realist, la cum testezi idei și la cum ajustezi drumul fără să te blochezi.
- Rezistența și consecvența sunt mai importante decât un plan inițial perfect. La început e tentant să te uiți la un orizont mare și să proiectezi scenarii ideale. Apoi realitatea îți arată că nimeni nu te așteaptă, că lucrurile merg greu și că primele rezultate vin abia după multe încercări. Aici te ține în joc încăpățânarea sănătoasă: revii, ajustezi, continui, iar proiectul se ridică pas cu pas.
- Ascultarea atentă deschide uși pe care prezentările perfecte nu le vor deschide niciodată. În relația cu donatori, parteneri sau comunități, tentația e să vorbești mult, să convingi, să explici. De cele mai multe ori câștigi mai mult atunci când taci, observi și înțelegi ce contează pentru cel din fața ta. De aici se nasc colaborări reale și soluții pe care nu le-ai fi gândit singur.
- Cooperarea produce rezultate mai mari decât competiția în sectorul social. Când organizațiile se văd ca rivale pe resurse și atenție, toată lumea pierde. Când își pun la un loc competențele și rețelele, pot aborda proiecte mari, pot schimba conversații publice și pot mișca subiecte care păreau imposibile. În multe situații, succesul real apare abia când renunți la a avea meritul exclusiv.
- Presiunea timpului ne poate mobiliza, dar funcționează doar atunci când există un sens mai mare în spate. Suntem obișnuiți să lucrăm sub presiune și uneori asta activează energie și decizii rapide. Totuși, schimbarea vine atunci când această energie e legată de un proiect în care crezi, nu doar de un deadline. E un echilibru între ritm și claritate, iar când îl găsești, lucrurile capătă direcție.
Resurse & linkuri
- Andreea Roșca
- Radu Atanasiu
- Monica Jitariuc
- Mihaela Gînju
- Cristian Lupșa
- Cartea În atelierul de magie, de James Doty
- Cartea Sălbăticie, de Cheryl Strayed
- Evernote