Construiește relații de calitate folosind Comunicarea Nonviolentă – cu Alex Moldovan

Felul în care vorbim cu oamenii schimbă relația pe care ajungem să o avem cu ei, iar conversațiile dificile sunt probabil locul în care vedem cel mai bine diferența. Putem avea intenții bune și, în câteva propoziții, să ajungem la apărare, acuzații și distanță. Sau putem învăța să observăm mai atent ce se întâmplă în noi și în omul din fața noastră. Despre spațiul dintre reacție și conversație este episodul cu Alex Moldovan, construit în jurul comunicării nonviolente și al empatiei.

Alex vine din zona de resurse umane și consultanță, iar întâlnirea lui cu comunicarea nonviolentă a pornit din viața personală. În 2016 se întreba cărei direcții profesionale ar vrea să îi dedice următorii zece ani. În aceeași perioadă căuta o modalitate de a avea o relație mai bună cu fiica lui, care avea cinci ani. Un prieten i-a pus în mână Comunicarea nonviolentă, cartea lui Marshall Rosenberg. Lectura a devenit treptat o direcție profesională căreia Alex avea să-i dedice următorii ani.

Conversația pornește de aici și urmărește ideea lui Rosenberg că între ceea ce se întâmplă și reacția noastră există interpretarea pe care o dăm situației. Un coleg întârzie paisprezece minute. Faptul poate fi descris simplu: întâlnirea era stabilită la ora 14, iar ceasul arată 14:14. Din acel punct apar evaluările noastre: omul este neserios, lipsit de respect sau imposibil de gestionat. Pentru Alex, diferența dintre observație și evaluare schimbă felul în care continuă conversația.

De aici ajungem la emoții. Alex propune să le privim ca informații despre ceea ce se petrece în interiorul nostru. Iritarea provocată de întârzierea unui coleg poate avea în spate dorința de eficiență sau colaborare. Odată identificată starea, putem formula ce avem nevoie și ce am vrea să se întâmple mai departe. Discuția se mută astfel de la verdictul asupra celuilalt către posibilitatea unei conversații din care poate ieși ceva folositor.

„E foarte ușor să știi ce sentință să dai la celălalt. Cum să îl constrângi, cum să îl pedepsești într-un fel sau altul. Să-și ceară scuze, nu știu. E foarte ușor să găsim, dar e foarte greu să zicem ce mi-ar trebui cu adevărat pentru mine acum. Și mai ales, eu ce pot face pentru a-mi împlini nevoile?”

Alex Moldovan

Una dintre cele mai interesante părți ale conversației apare când discuția ajunge la empatie. Alex separă empatia de preluarea stării emoționale a celuilalt. Putem înțelege suferința unui prieten și putem rămâne lângă el păstrând în același timp propriile limite. Putem înțelege nevoia aflată în spatele unei alegeri și putem avea o poziție diferită față de comportamentul prin care omul încearcă să o satisfacă.

„Mereu sunt conectat, sau încerc, cu umanitatea din celălalt.”

Alex Moldovan

Exemplul jocurilor de noroc face ideea ușor de urmărit. Putem recunoaște în cineva dorința de aventură, noutate sau adrenalină. Putem înțelege de unde vine. Empatia lasă loc pentru apropiere și pentru limite personale. Alex vorbește despre posibilitatea de a asculta, de a discuta și de a sprijini omul să găsească alte variante, păstrând responsabilitatea fiecăruia pentru propriile alegeri.

În partea dedicată vieții profesionale, conversația ajunge firesc la echipe. Alex povestește despre interesul său pentru relația dintre empatie, încredere și felul în care oamenii lucrează împreună. Îl amintește pe Satya Nadella și povestește că, după preluarea conducerii Microsoft, cartea Comunicarea nonviolentă a lui Marshall Rosenberg a ajuns la echipa de top management. Este amintit și proiectul Aristotel al Google, în contextul siguranței psihologice și al relațiilor dintre membrii echipelor.

Aici comunicarea nonviolentă capătă o dimensiune foarte practică pentru manageri și team leads. Conflictul dintre doi colegi ajunge deseori la manager sub forma unor acuzații reciproce. Modelul discutat în episod propune coborârea conversației spre ceea ce fiecare persoană trăiește, își dorește și poate cere celuilalt. În locul unei împăcări formale, apare posibilitatea ca oamenii să se audă și să poată lucra din nou împreună.

Cartea care traversează întregul episod este Comunicarea nonviolentă, de Marshall Rosenberg, recomandată de Alex inclusiv celor care vor să înceapă singuri explorarea metodei. Spre final apare și Revolta lui Atlas, de Ayn Rand, într-o discuție despre autosacrificiu, limite personale și raportarea la propriile valori. Cele două lecturi vin din tradiții foarte diferite, iar alăturarea lor spune ceva despre traseul conversației: relațiile bune presupun atenție față de celălalt și o relație sănătoasă cu propriile nevoi.

Ultimele minute duc discuția spre o perspectivă mai largă. Alex vorbește despre comunicare ca despre munca zilnică prin care întreținem relațiile. Metodele pot fi învățate, exersate și ajustate. Rezultatul se vede în felul în care traversăm conflictele, cerem ceva, ascultăm sau rămânem aproape de cineva aflat într-o perioadă dificilă.

„Și ce mi-a ieșit? Știi, scopul la toate astea e ceva ce cred că rezonează majoritatea lumii. Vrem să comunicăm poate mai eficient sau diferit, pentru că ne dorim relații de calitate și comunicarea este unul dintre lucrurile care influențează cel mai mult relațiile cu ceilalți oameni. Și vrem relații de calitate pentru că relațiile ne definesc calitatea vieții. Dacă e să ne uităm cum ne este o zi, cât de împliniți, cât de realizați, cât de cu scop trăim, vedem că are legătură cu calitatea relației pe care o avem cu alții și chiar cu noi înșine.”

Alex Moldovan

Aici se întâlnesc toate firele episodului. Comunicarea nonviolentă apare ca o practică repetată, în care învățăm să vedem mai bine ce se întâmplă înainte de a reacționa. Uneori vom reuși. Alteori vom reveni la vechile reflexe. Alex însuși vorbește despre proces ca despre ceva ce continuă în timp. Iar schimbarea începe să se vadă în conversațiile obișnuite: cu un coleg care întârzie, cu un partener, cu un copil sau cu cineva ale cărui alegeri ne sunt greu de înțeles.

Ideile principale

1. Separă ceea ce s-a întâmplat de povestea pe care ți-o spui despre acel lucru. Când cineva întârzie, faptul observabil este ora la care a ajuns. Etichetele pe care i le pui vin din interpretarea ta. Dacă începi conversația de la fapte, reduci șansele ca celălalt să intre imediat în apărare. Ai astfel un punct comun de plecare și poți discuta mai ușor despre ce s-a întâmplat și despre ce ai nevoie pe viitor.
2. Emoțiile tale îți spun ceva despre ceea ce contează pentru tine. Iritarea, furia sau îngrijorarea pot fi privite ca informații despre nevoi și valori. În loc să atribui celuilalt responsabilitatea pentru felul în care te simți, încearcă să identifici ce se petrece în tine. Poate ai nevoie de eficiență, siguranță, colaborare sau predictibilitate. Când înțelegi sursa emoției, poți formula mai bine ceea ce vrei să se întâmple.
3. O cerere bună spune ce ai nevoie de acum înainte. Într-un conflict este ușor să rămâi prins în întrebarea cine a greșit. Mai util este să te întrebi ce ai putea cere în situația prezentă pentru ca lucrurile să funcționeze mai bine. Cererea devine astfel o propunere adresată celuilalt, formulată pornind de la nevoia pe care ai identificat-o și de la relația pe care vrei să o construiești.
4. Înainte să rezolvi conflictul, ajută oamenii să se simtă auziți. O scuză spusă repede poate închide conversația fără să repare relația. Lucrurile se schimbă când îi arăți celuilalt că ai înțeles ce simte și ce contează pentru el. Validarea creează spațiul din care poate începe reconcilierea. Abia apoi devine mai ușor să căutați împreună o variantă care funcționează.
5. Calitatea comunicării influențează felul în care oamenii lucrează împreună. Într-o echipă, încrederea crește când oamenii pot vorbi despre greșeli, nevoi și tensiuni fără teama unei reacții ostile. Pentru un manager, asta înseamnă să mute conflictele de la acuzații personale către ceea ce fiecare persoană încearcă să obțină. În timp, asemenea conversații pot face colaborarea mai ușoară și relațiile profesionale mai stabile.