Promovarea competențelor interculturale este esențială pentru a trata unele dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă în prezent societățile europene. Aceste provocări includ creșteri ale intoleranței, prejudecăților și a discriminării față de grupurile minoritare etnice și religioase, care acum în Europa sunt mai mari decât au fost vreodată în ultimii 50 de ani.
Voi începe prin analizarea conceptului de competență interculturală. Și a valorilor, atitudinilor, deprinderilor, cunoștințelor și a nivelului de înțelegere care împreună formează această competență. Sunt examinate diverse activități care pot fi luate în considerare de către școli pentru a promova competența interculturală a tinerilor.
Este dezbătut faptul că, deși există înregistrări documentate referitoare la eficacitatea tuturor acestor activități, sunt totuși necesare studii suplimentare de evaluare bazate pe metode mai robuste. De asemenea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a identifica circumstanțele în care fiecare metodă de acțiune este cea mai eficientă dar și pentru identificarea subgrupurilor de tineri care beneficiază cel mai mult în urma fiecarei activități.
Ce este competența interculturală?
Competența interculturală este definită ca un ansamblu de valori, atitudini, abilități, cunoștințe, nivel de înțelegere, necesare pentru înțelegerea și respectarea persoanelor. Acestea sunt percepute ca fiind diferite din punct de vedere cultural față de propria persoană, pentru a interacționa și comunica eficient și în mod corespunzător cu astfel de oameni și pentru a stabili relații pozitive și constructive cu astfel de oameni.
Baza acestei definiții este dintr-un anumit punct de vedere cu privire la natura culturii, care interpretează grupuri culturale ca fiind pe plan intern eterogen. Această eterogenitate apare deoarece membrii grupurilor culturale adoptă diverse credințe și practici. Și pentru că aceste credințe și practici de bază care sunt asociate cel mai adesea cu un grup se schimbă și evoluează în timp, cu diferiți membri care alternează în adoptarea și aplicarea noilor convingeri și practici culturale.
Mai mult decât atât, toți indivizii fac parte din mai multe grupuri și au mai multe afilieri și identități culturale (de exemplu, etnice, religioase, lingvistice, naționale, profesionale, de generații, și de rudenie).
Deoarece fiecare persoană participă în grupuri culturale diferite, modul în care acestea se raportează la oricare cultură depinde, cel puțin parțial, de celelalte culturi de care aparțin. Cu alte cuvinte, afilierile culturale se intersectează, iar indivizii ocupă poziții culturale unice.
Componentele competenței interculturale
Competența interculturală este alcatuită din mai multe componente psihologice.
Numeroase modele teoretice ale acestor componente au fost propuse de-a lungul anilor. Contrar clasificarilor modelelor disponibile, există un consens semnificativ între cercetători cu privire la principalele componente ale competenței interculturale. Această concluzie a rezultat în mod clar, folosind un studiu pentru a colecta punctele de vedere ale cercetătorilor cu competențe interculturale. S-a constatat că 80% sau mai mult dintre participanți au fost de acord cu aproximativ 15 dintre principalele componente ale competenței interculturale.
Mai recent a fost efectuat un studiu și o analiză a 48 de modele de competențe interculturale, ca parte a unei cercetări mai detaliate a modelelor de competență interculturală și democratică. S-a folosit un set de criterii principiale pentru a identifica 14 componente de bază.
Valori
- Evaluarea demnității umane și a drepturilor omului.
- Evaluarea diversității culturale.
Atitudini
- Deschiderea spre alte culturi și credințe, viziuni asupra lumii și a altor practici.
- Respect pentru alte persoane și pentru alte credințe, viziuni asupra lumii și a altor practici.
- Auto-eficacitatea.
- Toleranța ambiguității
Aptitudini
- Abilități analitice și de gândire critică.
- Abilități de ascultare și observare.
- Empatia (în special, perspectiva cognitivă și afectivă -dobândirea de competențe).
- Flexibilitate și adaptabilitate.
- Competențe lingvistice, de comunicare și competențe multilingve.
Cunoștințe și gândire critică
- Cunoștințe și gândire critică asupra propriei persoane.
- Cunoștințe și gândire critică asupra limbajului și a comunicării.
- Cunoștințe și gândire critică a unei culturii, a mai multor culturi și a religiilor.
Încurajarea colaborărilor interculturale
În prezent, este bine știut faptul că încurajarea elevilor de a forma prietenii interculturale este o metodă eficientă de reducere a prejudecăților interculturale.
Acțiuni bazate pe interactiunea inter-grupurilor
- Încurajarea colaborărilor interculturale
- Organizarea de perioade de studiu în străinătate
- Organizarea de relații interculturale pentru elevi prin intermediul internetului
- Stabilirea relațiilor și parteneriatelor între școli și comunitate, și implementarea serviciilor pentru proiecte de educație
Acțiuni bazate pe abordări pedagogice
- Încurajarea și sprijinirea reflecţiei şi a gândirii critice a elevilor asupra experiențelor interculturale și asupra propriei afilieri culturale;
- Utilizarea abordărilor educative, cum ar fi învățarea prin cooperare și învățarea bazată pe proiecte.
- Utilizarea altor activități educative care sa crească dezvoltarea anumitor părți componente specifice ale competenței interculturale (cum ar fi jocurile și simulările de rol, analiza textelor, a filmelor și a pieselor de teatru, a atribuțiilor etnografice).
Acțiuni ce au la bază politicile educaționale din învățământ
- Utilizarea unui curriculum cultural cuprinzător și relevant
Adoptarea în cadrul școlilor a unei noi abordări privind protejarea diversității culturale și a drepturilor omului.
Numele meu este Lucia Blendea. Vă aștept să comunicam detaliile de interes pe aceasta temă. Astfel, vă pot pune la dispoziție datele de contact de pe Terapii Online.