Construcția unei companii pe termen lung pornește adesea din întâlnirea dintre experiențe aparent incompatibile. Episodul acesta urmărește traseul unui antreprenor care a trecut prin sport de performanță, migrație, eșec profesional și revenire, până la dezvoltarea uneia dintre cele mai cunoscute companii de software din România. Conversația se așază în jurul deciziilor luate în momente de tranziție și al modului în care aceste momente pot deveni puncte de pornire.
Invitatul este Voicu Oprean, fondatorul AROBS Transilvania Software, investitor și mentor în mai multe inițiative din zona de tehnologie. Parcursul lui începe departe de IT, într-un context în care disciplina sportului și competiția individuală au avut un rol formativ. Mai târziu, experiența de lucru în afara țării și întoarcerea în România au creat cadrul pentru o alegere care i-a schimbat direcția profesională.
Un moment-cheie al discuției este legat de începuturile antreprenoriatului și de asumarea unei direcții proprii. Voicu descrie trecerea de la statutul de angajat la cel de fondator ca pe un proces în care două lumi s-au întâlnit firesc.
„Am luat soarta în mâini și am unit cele două lumi, cea antreprenorială, chiar dacă era în zona de sport, cu cea de software.”
Voicu Oprean
De-a lungul conversației, revine tema intuiției în relația cu oamenii și cu deciziile dificile. Experiența acumulată în timp l-a făcut să acorde mai multă atenție semnalelor timpurii și ciclurilor care se repetă în organizații și echipe.
„Trust your feelings. De multe ori, legat de oameni, am avut feeling-urile mele, dar nu le-am respectat.”
Voicu Oprean
Discuția capătă greutate în momentul în care Voicu sintetizează lecțiile adunate în peste două decenii de antreprenoriat. Fragmentul de mai jos surprinde felul în care eșecul, revenirea și perseverența se leagă într-o perspectivă coerentă asupra parcursului profesional.
„Dacă e să cazi, măcar să cazi în față. Să faci totul ca să te prăbușești în față, nu lateral sau în spate. Și să înveți din toată experiența procesului. Orice sfârșit e un început. Am fost dat afară dintr-o firmă, m-am întors din America și am pornit business-ul aici. De multe ori am fost privit cu un zâmbet ironic, dar toate astea m-au adus unde sunt azi.”
Voicu Oprean
În planul reflecției, conversația se leagă natural de ideile din Ce e dificil la lucrurile dificile de Ben Horowitz, o carte care vorbește deschis despre decizii grele, incertitudine și presiunea leadershipului. Multe dintre situațiile descrise de Voicu, de la momentele de blocaj până la creșterea prin achiziții, se regăsesc în acest tip de gândire lucidă despre conducere.
Un alt reper care completează discuția este High Output Management de Andrew Grove. Cartea oferă un cadru util pentru înțelegerea creșterii organizaționale, a managementului echipelor tehnice și a responsabilității liderului într-o companie care se extinde. În contextul episodului, aceste idei se potrivesc cu felul în care AROBS a trecut de la servicii la produse și la o prezență internațională.
Episodul rămâne, în ansamblu, o conversație despre continuitate, oameni și alegeri făcute în timp. Fără concluzii spectaculoase, dialogul lasă loc unei reflecții personale asupra modului în care parcursurile profesionale se construiesc din pași mici, reluări și decizii luate atunci când direcția încă nu este evidentă.
Ideile principale
- Construiești direcție atunci când tratezi orice final ca pe o oportunitate. Fie că e vorba de un job pierdut sau de o etapă care se închide, perspectiva ta modelează următorul pas. Ai mai multă energie când privești momentul ca pe un start nou, în loc să rămâi blocat în ce s-a terminat. Spațiul care se deschide îți permite să vezi opțiuni la care nu te-ai fi gândit înainte și să alegi mai clar ce vrei să construiești.
- Intuiția devine un instrument valoros când înveți să o asculți. Deciziile despre oameni sunt printre cele mai dificile, mai ales când informațiile nu sunt complete. Semnalele pe care le simți la început se confirmă adesea în timp. Când acorzi atenție acestor semnale, eviți o parte din costurile emoționale și operaționale ale unor alegeri nepotrivite și creezi un cadru mai stabil pentru dezvoltare.
- Progresul apare atunci când continui să înaintezi, chiar și în perioadele de cădere. Există momente în care ritmul se rupe și totul pare mai greu decât ar trebui. Atitudinea cu care te ridici contează însă mai mult decât viteza. Când te antrenezi să înaintezi cu pași mici, chiar și incomozi, capeți rezistență și claritate. Acest mod de a lucra devine o practică de lung parcurs.
- Creșterea are nevoie de oameni care completează ceea ce nu știi. Un proiect se maturizează când aduci alături de tine competențe pe care nu le stăpânești și când accepți că rezultatele nu depind doar de tine. O echipă diversă îți extinde capacitatea de a vedea soluții și te ajută să construiești mai repede, cu decizii mai bune și un nivel mai mare de încredere.
- Alegerea unui drum clar îți protejează atenția și îți accelerează rezultatele. Modelele paralele consumă energie și creează un ritm fragmentat. Când rămâi prins între o activitate principală și proiecte secundare, pierzi din coerență și din motivație. Un angajament ferm față de un singur obiectiv îți oferă structură, elimină zgomotul și îți permite să vezi mult mai repede efectele muncii tale.