MERSUL PE CĂRBUNI ÎNCINȘI este o experiență cunoscută de acum câteva mii de ani drept practică spirituală folosită pentru a întări corpul și mintea.
Scriu acest articol deoarece eu însumi am mers cu 2 luni în urmă pe un pat de cărbuni arzând și mi s-a părut o experiență deosebită. Înainte de a citi mai departe însă îți atrag atenția că este vorba de o experiență care prezintă anumite riscuri și sunt obligat să te avertizez că înainte de a face așa ceva ar trebui să ceri sfatul unui doctor sau a unei persoane care îți poate da sfaturi medicale competente.
O experiență spirituală
O experiență precum mersul pe cărbuni încinși (denumit oarecum impropriu mers prin foc) sunt folosite pentru îmbunătățirea individului prin fortifierea lui din interior.
Practica a fost folosită de oameni din diverse culturi pe întreg mapamondul, din cele mai vechi timpuri. Astfel, cele mai vechi referiri apar din Epoca Fierului, în India anilor 1200 înainte de Christos. Practica era folosită drept ritual de trecere și test pentru a indica curajul și tăria religioasă a unei persoane.
Un test de credință: treceai prin foc, însemna că aveai o credință puternică. Nu treceai, erai necredincios și riscai să devii renegat. Destul de simplu…
Practica a căpătat popularitate în secolul XX când Tolly Burkan a început să o promoveze în întreaga Europă și Statele Unite în încercarea de a demonstra că nu e vorba de nimic paranormal. Printre susținătorii notabili ai mersului prin foc se numără și Anthony Robbins, care folosește experiența în mod curent în evenimentele sale atât ca experiență transformațională, cât și pentru aspectul ieșit din comun al unei astfel de experiențe.
Mergând pe foc
Astăzi mersul pe cărbuni încinși a pierdut din semnificația sa spirituală și a căpătat o puternică semnificație în domeniul dezvoltării personale și motivațional cu numeroase beneficii, dar și unele riscuri când nu este făcut bine (vezi mai jos).
Eu unul eram curios de ceva vreme și doream să încerc experiența. Știam că în zona București-ului sunt organizate astfel de seminarii, dar în țară nu existau. Despre asta în partea a doua a articolului.
Beneficiile mersului pe cărbuni încinși
De ce ai încerca experiența mersului pe cărbuni încinși?
- Mersul prin foc este o practică cu implicații spirituale și de automotivare care poate duce către o anumită formă de eliberare a gândirii. Când un lucru pe care-l credeai imposibil îl faci posibil, perspectiva ta asupra vieții tinde să se schimbe și ea. Odată ce te-ai văzut mergând pe cărbuni încinși și ai reușit, ei bine alte obstacole pe care le credeai de netrecut devin doar piedici.
- Percepția noastră asupra a ceea ce ne înconjoară definește modul în care ne comportăm în viața de zi cu zi. Percepem ceva ca fiind dificil și va fi dificil. Ne schimbăm percepția și îl percepem ca fiind floare la ureche și … devine mai ușor. Asta și datorită faptului că ne vom mobiliza mult mai bine în al doilea caz. Cucerind ceva ce credeai că este imposibil îți generezi o astfel de schimbare a percepției. Dobândești mai mult curaj, încredere în tine și îți îmbunătățești imaginea de sine.
- Mersul prin foc diferă de un simplu discurs motivațional unde asculți experiențele altor oameni prin faptul că acum este o experiență pe care tu o trăiești. Este o experiență a ta, nu mai asculți ceea ce au trăit alții. TU ești actorul. După ce ai trecut pe patul de cărbuni arzând, ai trăit experiența realizării a ceva ce credeai ca fiind imposibil. Nu doar ai auzit de ea, chiar ai fost acolo, ai văzut pe pielea ta….la propriu și la figurat.
- Conștientizarea faptului că tu poți face ce mulți oameni cred că este imposibil (inclusiv tu, până la acel moment) îți va schimba perspectiva asupra unor noțiuni precum cea de „posibil”, „imposibil”, „realizabil” sau „nerealizabil”. In extensis asta te duce la reconsiderarea modului în care te comporți față de tine și față de cei din jur. Este mai probabil să nu mai accepți răspunsuri negative sau ideea că ceva este imposibil odată ce ai mers pe cărbuni. Pentru că deja ai făcut ceva imposibil și ai depășit limita imposibilului. Realizezi că și alte lucruri pe care tu nu le crezi posibile – deci nici măcar nu mai încerci – e posibil să fie doar o limitare în mintea ta. Te vei afla acum în postura de a face mai mult din moment ce ”nu pot” și ”nu e posibil” nu vor mai avea aceeași însemnătate în mintea ta.
Să te arzi cu focul este ceva de care majoritatea oamenilor se tem și când reușești să mergi pe cărbunii încinși, această frică va avea o putere mai mică asupra ta. Pe termen lung acest efect va fi transpus altor frici pe care le vei putea cuceri datorită noii tale percepții asupra vieții.
Din moment ce mersul prin foc reprezintă o înfruntare a fricii, experiența în sine te învață să te abandonezi și să sari… în foc. Pentru că acesta e singurul mod de a trece peste cărbunii încinși: să te abandonezi și – chiar dacă tot îți este frică – să o faci. Și să reușești.
Cum am mers eu pe cărbuni încinși
Spuneam la început că eu însumi doream să încerc asta. Ideea mi-a venit după ce am sărit cu parașuta. Saltul cu parașuta a fost o experiență sublimă. După ce am sărit din avion. Cumplită când trebuia să o fac. Și singurul mod de o face a fost ca efectiv atunci când eram pe marginea avionului să mă abandonez. Să mă abandonez și să sar.
Pentru că întreaga mea rațiune, logică și tot instinctul de conservare mă întreba ce Dumnezeu caut acolo și îmi spuneau să nu cumva să sar. Deși eram legat foarte bine de instructor (săritură în tandem), deși acesta avea foarte multă experiență, deși înaintea mea sărise altcineva și fusese bine.
Când am fost să merg pe cărbuni încinși trăirile nu au fost la fel de intense. Evident pericolul era mai mic (riscam ca eventual să mă ard pe picioare, dar nu să mor ca în cazul saltului cu parașuta), plus că aveam deja experiența saltului din avion. Adică după ce ai sărit din avion, să mergi pe niște cărbuni – chiar arzând – e mai ușor…
Ca măsuri suplimentare de precauție am lăsat pe câțiva alții să o facă înaintea mea (pe principiul „dacă ei nu se ard înseamnă că totul va fi în regulă, dacă e să se ardă, cel puțin să nu fie la mine…”. Înaintea mea au trecut câteva fete aproape jumătate față de mine, așa că mi-am zis „Florine dacă și ele au reușit…”. Și m-am dus. Puțin a pișcat, dar nici vorbă de arsuri. Stratul fierbinte era sub jăraticul de deasupra, practic mergeam peste acesta. Suplimentar organizatorii ne-au ținut 3 ore înainte într-un seminar motivațional. A funcționat.
Problema cea mai mare nu este dacă te arzi sau nu, ci dacă ai curajul să o faci sau nu. Și – ca de multe ori în viață – când ai curaj răsplata va fi mai mare decât ai fi crezut. Pentru că într-adevăr îți schimbă perspectiva asupra a ceea ce credeai că sunt este imposibil.
Riscurile mersului prin foc
Există totuși câteva riscuri, pe care vreau să le amintesc. Principalul risc – mai degrabă temere -este că te vei arde. Deși e vorba de cărbuni realmente încinși, iar temperatura acestora nu este scăzută posibilitatea ca asta să se întâmple este minimă dacă evenimentul e organizat bine.
Cercetările au arătat că riscul de a te arde este scăzut întrucât piciorul stă foarte puțin în contact cu cărbunii încinși, iar jăraticul nu este un bun conductor termic. Detalii aici. Riscul apare când persoana care trece pe cărbuni
- stă prea multe pe ei: evident nu vei sta în mijlocul patului de cărbuni încinși ca să-ți faci poze. situație care s-a întâmplat, de altfel, și a dus la arsuri. Mergi normal, nici prea repede, nici prea încet.
- când trecerea se face prea rapid și piciorul apasă prea tare pe cărbuni (ceea ce duce la un contact extins cu stratul inferior de jăratic, strat care are o temperatură mai mare ți o mult mai bună conductibilitate termică),
- când pe picior există obiecte metalice (care au o bună conductibilitate termică, deci preiau imediat temperatura crescută și o conduc spre picior) sau
- când piciorul este umed (duce la un fenomen de lipire a jăraticului de picior, crescând exponențial expunerea la temperaturi înalte). Talpa piciorului trebuie să fie uscată, iar organizatorii cu experiență vor insista asupra acestui aspect.
Dacă organizatorii știu ce să facă și au experiență cu astfel de evenimente, iar participanții fac exact ce li s-a spus să facă, nu ar trebui să fie probleme. De altfel îmi amintesc că atunci când am fost, la seminarul motivațional care precede experiența (și care are sens deoarece te pregătește mental), în sală era o doamnă care a luat cuvântul, a spus că ea este medic și a spus că va ieși prost. În final a mers și ea fără să pățească nimic…
Cu toate acestea am auzit de cazuri în afara țării în care oameni s-au ars în astfel de situații. De exemplu la un seminar organizat de Tony Robbins (detalii aici) 21 de persoane s-au ars, din 6.000 de participanți. Nu cunosc motivele pentru care s-a întâmplat asta sau de ce din 6.000 21 au avut probleme, iar restul nu. E bine doar să știi că e posibil. Alegerea îți aparține.
Unde poți merge pe cărbuni încinși în România
În România astfel de seminarii au fost organizate de-a lungul timpului de Bruno Medicina și de către cei de la Extreme Training. Din câte știu eu ei le-au făcut doar în București și au fost ocazionale.
Eu am mers la un seminar organizat de Mircea Chira, care am văzut că organizează cam în toată țara (câteva orașe în fiecare lună). Din câte cunosc este singurul care organizează destul de des astfel de evenimente și are o reputație foarte bună ca trainer motivațional și organizator de seminarii de mers pe cărbuni încinși.
În final îți recomand să asculți podcastul cu Sorin Popa:
Pe scurt, este o experiență care a meritat să o fac și am de gând să o repet. Pentru un motiv simplu: îmi forțează mintea să iasă din zona de confort, să iasă din zona este posibil/nu este posibil și să îmi arate mie însumi că imposibilul este posibil. Cu toții avem nevoie să trăim ceva care să ne amintească că limitele există doar în mintea noastră.
Iar mersul pe cărbuni încinși – dacă este făcut cu instructori competenți – este o astfel de experiență transformatoare.