Leadership-ul se antrenează, iar diferența dintre a ști și a face devine vizibilă în momentele în care presiunea crește și echipa așteaptă direcție. Episodul acesta aduce la aceeași masă trei perspective care se completează: Emil Dobrovolschi, comandant și examinator de piloți cu peste 15.000 de ore de zbor, George Nedelcu, coach și trainer cu experiență în proiecte organizaționale de durată, și Simona Baciu, lider în educație și fondatoare de școală.
Fiecare vine dintr-un mediu diferit – aviație, business, educație – și fiecare vorbește despre conducere ca despre o practică zilnică, formată în timp.
Unul dintre punctele de plecare ale discuției este distanța dintre acumularea de informație și transformarea reală:
„Provocarea următoare, tu știi foarte bine care este, este să fac. Și de acolo, ce știu și ce fac este total diferit, adică sunt două lucruri diferite și ne trezim după niște ani de zile în care știm despre dezvoltarea personală, știm că e nevoie să ne dezvoltăm continuu.”
George Nedelcu
Observația aceasta atinge o tensiune familiară: citim, ascultăm, participăm la cursuri, apoi revenim la aceleași obiceiuri. În organizații, diferența se vede în rezultate. Invitații vorbesc despre bugete de dezvoltare, despre biblioteci interne, despre acces la platforme educaționale, despre procese care durează un an sau mai mult.
Comunicarea ocupă un spațiu amplu în conversație. Este privită ca abilitate profesională, ca exercițiu de adaptare și ca responsabilitate a liderului.
„Răspunsul pe care îl primești este cea mai simplă definiție a comunicării, dacă noi ajungem la receptor și el a înțeles ce am vrut să spunem, indiferent de strategie, de mod în care l-am abordat, înseamnă comunicare eficientă.”
George Nedelcu
Definiția este practică și orientată spre rezultat. Mesajul se verifică prin felul în care este primit. În echipe, diferențele de stil, de experiență și de așteptări creează fricțiuni. Discuția despre cultură organizațională și despre alinierea la obiective arată cât de mult contează coerența între limbaj și comportament. Este adusă în discuție și cartea „Organizația reinventată”, care propune modele de autonomie și responsabilitate distribuită.
Din aviație vine o altă lecție despre formarea liderilor.
„Eu cred că un lider bun îl vezi imediat, îl recunoști. Ce cred eu însă este că nu s-a născut nimeni lider, e o chestie pe care trebuie să o antrenezi.”
Emil Dobrovolschi
În cockpit, leadership-ul se vede în decizii rapide, în gestionarea resurselor și în calitatea comunicării. Emil descrie cum, în simulatoare evaluarea depășește competența tehnică și se uită la cooperare și la folosirea tuturor informațiilor disponibile. Experiența acumulată în mii de ore de zbor modelează reflexe, iar aceste reflexe se construiesc prin practică repetată.
Un alt fragment subliniază rolul comunicării ca exercițiu zilnic:
„Piloții buni, comandanții buni, liderii buni, trebuie să se gândească cu adevărat la toate resursele, iar comunicarea trebuie să fie nu doar o lozincă sau o valoare pe care o treci pe panoul la intrarea în companie, ci trebuie să fie ceva ce practici cu adevărat în fiecare zi.”
Emil Dobrovolschi
Ideea se extinde dincolo de aviație. În companii, în școli, în proiecte personale, conversațiile repetate construiesc cultura. În momentele dificile, echipa reacționează pe baza a ceea ce a exersat anterior.
Simona Baciu aduce perspectiva educației și vorbește despre formarea caracterului în timp, despre responsabilitate și despre rolul liderului în a crea spații de învățare. Discuția traversează și zona de carieră: tranziții, promovări, trecerea de la rol tehnic la rol de coordonare. Trecerea aceasta cere schimbare de mentalitate și disponibilitate pentru feedback.
Pentru cei interesați de dezvoltare profesională, conversația rezonează și cu ideile din „Mindset” de Carol Dweck, unde creșterea este asociată cu efort susținut și cu disponibilitatea de a învăța din greșeli. Episodul oferă exemple din aviație, din coaching organizațional și din educație, arătând cum se formează disciplina internă.
Conceptul de antreprenoriat apare în fundal, ca spațiu unde leadership-ul influențează echipe și rezultate, însă temele depășesc acest cadru. Este un dialog despre maturizare profesională, despre felul în care ne raportăm la învățare și despre responsabilitatea de a crea medii în care oamenii pot crește.
La final, rămâne ideea că leadership-ul nu este o etichetă, ci o practică. Se formează prin decizii repetate și prin atenție la oameni. Iar diferența dintre a ști și a face continuă să fie testul zilnic al fiecăruia dintre noi.
Ideile principale
- Leadership-ul prinde formă în momente de presiune – Situațiile tensionate scot la suprafață felul în care gândești și acționezi. Atunci se vede cât de clar îți sunt valorile și cât de repede poți separa esențialul de zgomot. În astfel de momente ai ocazia să influențezi prin calm și claritate, iar oamenii se uită instinctiv la tine pentru direcție. Practica zilnică te pregătește pentru aceste secunde scurte în care deciziile schimbă totul.
- Influența personală este cea mai puternică formă de leadership – Modul în care te comporți devine repede un reper pentru ceilalți. Oamenii înțeleg cultura prin ochii liderului, nu prin proceduri sau discursuri. Când îți ajustezi comportamentul astfel încât să fie coerent cu ceea ce ceri de la echipă, creezi încredere. Iar încrederea schimbă felul în care oamenii lucrează, comunică și își asumă responsabilități.
- Leadership-ul se învață prin practică, nu prin teorie – Poți citi, poți urmări modele, poți înțelege concepte, dar transformarea vine abia când începi să aplici. La fel ca în antrenamentele de zbor descrise în podcast, antrenamentul constant îți dă reflexe bune în situații reale. Exersarea comunicării și a deciziilor îți arată unde ești și ce ai de îmbunătățit.
- Claritatea în obiective este fundația unei echipe funcționale – O echipă are nevoie de un sens comun pentru a deveni coerentă. Dacă oamenii știu unde merg, își aliniază comportamentele și energia. Claritatea reduce conflicte inutile, te ajută să folosești resursele cu intenție și să construiești un ritm de lucru stabil. Totul pornește de la a explica direcția în cuvinte simple și verificabile.
- Comunicarea este indicatorul real al maturității de leadership – În orice evaluare de rol, modul în care comunici devine criteriul decisiv. Felul în care explici, întrebi, asculți și structurezi informația arată dacă poți conduce oameni în contexte complexe. Comunicarea nu ține doar de talent, ci de disciplină și de antrenarea unei atenții la ceilalți.
- Cultura organizațională este rezultatul comportamentelor liderilor – Oamenii vor imita ceea ce văd la cei care conduc. Dacă liderul oferă spațiu pentru colaborare și dialog, echipa va face la fel. Dacă transmite teamă sau neclaritate, aceea va deveni atmosfera dominantă. Schimbarea culturii începe întotdeauna cu schimbarea modului în care se comportă liderii în situațiile de zi cu zi.