Piața muncii din România a ajuns într-un punct în care discuțiile despre creștere, strategie și performanță trec inevitabil printr-o întrebare simplă: cu cine construim mai departe. Episodul acesta pune lupa pe transformările din resurse umane și pe felul în care lipsa de oameni schimbă decizii, modele de business și ritmul economiei.
Invitatul acestei conversații este Sorin Faur, fondatorul Academiei de HR, cu experiență acumulată în roluri de leadership în resurse umane la nivel național și internațional. După ani petrecuți în companii mari și contexte multiculturale, Sorin lucrează astăzi direct cu organizații care încearcă să atragă, să păstreze și să implice oameni într-o perioadă tensionată pentru piața muncii.
Unul dintre punctele de plecare ale discuției este realitatea dură a deficitului de talente din România, susținută de date și de experiența din teren:
„este un studiu făcut de Manpower, care spune că suntem a doua țară din lume la capitolul deficit de talente, cu un deficit de 81%”
Sorin Faur
De aici pornește o analiză despre migrație, demografie și educație, cu accent pe consecințe concrete pentru companii.
Pe parcurs, conversația se mută de la simptom la structură. Sorin introduce ideea de talentism, un concept care explică schimbarea de paradigmă în economie și în organizații.
„în talentism, pe lângă bani, care, evident, rămân, apare o altă valoare, o altă resursă, numită talent.”
Sorin Faur
Din acest punct, discuția leagă resursele umane de inovație, adaptabilitate și supraviețuire pe termen lung.
Un alt fir al episodului este relația dintre muncă, timp și generațiile care vin din urmă. Sorin vorbește deschis despre presiunea performanței și despre schimbarea valorilor legate de carieră și viață personală, într-un context în care ritmul s-a accelerat constant. Ideea timpului ca resursă limitată revine de mai multe ori, cu exemple clare din realitatea organizațiilor.
Spre final, conversația se așază într-o perspectivă personală și coerentă asupra leadershipului și a performanței. Este un pasaj care sintetizează întreaga discuție și explică de ce deciziile legate de oameni devin decisive pentru orice formă de creștere.
„Cred foarte mult că noi, oamenii, suntem cea mai importantă resursă. Noi suntem importanți pentru noi înșine și pentru tot.”
Sorin Faur
Episodul face și o legătură cu gândirea antreprenorială modernă, prin recomandarea cărții Lean Startup de Eric Ries, ca un mod de a testa și construi într-un mediu instabil. În acest context, resursele umane apar ca un spațiu de experimentare atentă, în care cultura, claritatea și ritmul contează la fel de mult ca strategia.
Această conversație rămâne relevantă pentru antreprenori, lideri și profesioniști care simt deja schimbarea în propriile organizații și caută repere clare pentru deciziile următoare.
Ideile principale
- Deficitul de talente schimbă regulile jocului. Piața muncii este într-un dezechilibru major, iar asta influențează orice decizie de business. Când companiile nu găsesc oamenii potriviți, ritmul lor se schimbă. Asta te împinge să privești altfel recrutarea, să devii mai atent la felul în care îți construiești echipele și la cum cultivi relațiile cu oamenii buni pe care îi ai deja.
- Brandul de angajator devine un atu strategic. Companiile care atrag ușor candidați sunt cele care comunică clar cine sunt și ce oferă. Nu e doar despre pachetul salarial, ci despre atmosfera pe care o creezi, nivelul de autonomie, oportunitățile de creștere, modul în care tratezi oamenii. Când diferența dintre două oferte e mică, cultura reală din organizație înclină balanța.
- Importul de forță de muncă nu mai este o excepție. În unele domenii, lipsa oamenilor a ajuns atât de mare încât colaborarea cu angajați din alte țări a devenit o soluție practică. E o schimbare de mentalitate pentru mulți manageri. Te ajută să înțelegi că uneori adaptarea nu vine din interior, ci prin aducerea unor oameni dispuși să facă munca pe care piața locală nu o mai acoperă.
- Timpul este resursa care definește generațiile noi. Mulți tineri aleg stiluri de viață care nu se învârt doar în jurul muncii. Văd timpul ca pe o monedă importantă. Asta schimbă felul în care gestionezi echipele: dacă vrei să reții oameni buni, trebuie să le oferi flexibilitate, spațiu și un ritm care să nu îi epuizeze.
- Talentismul pune omul în centrul performanței. Nu mai câștigă doar organizațiile cu capital, ci cele cu oameni creativi, rapizi și adaptați. Valoarea unei echipe vine din capacitatea ei de a învăța repede, de a experimenta și de a se orienta către soluții noi. Într-o lume instabilă, asta devine un avantaj real de competitivitate.
- Flexibilitatea în carieră nu mai este opțională. Traseele profesionale rigide sunt tot mai rare. Schimbarea frecventă a rolurilor, adaptarea la domenii noi, acceptarea eșecului ca etapă firească sunt elemente care te ajută să rămâi relevant. Când ciclurile economice și tehnologice se comprimă, cel care se adaptează rapid avansează.