Felul în care lucrăm cu oamenii pornește adesea de la capacitatea de a lăsa deoparte propriile răspunsuri și de a asculta suficient cât să înțelegem ce se petrece în fața noastră. De aici pleacă discuția cu Romeo Crețu despre coaching, training, experiență și felul în care devenim mai buni într-o profesie construită în jurul relației cu ceilalți. Este o conversație despre răbdarea de a învăța din fiecare întâlnire și despre distanța dintre a avea informații și a le transforma în acțiune.
Romeo Crețu este trainer, coach și, după propria formulare, „dezvoltator de oameni”. Lucrează cu organizații în programe de comunicare, vânzări, relația cu clienții și managementul timpului, iar în coaching abordează atât zona personală, cât și cea de business. A intrat în training imediat după facultate, ca trainer intern într-o companie, iar mai târziu și-a completat experiența printr-un program de patru ani de coaching și terapie, desfășurat cu o școală din Viena. În timp, cele două direcții profesionale au început să se alimenteze reciproc.
Una dintre ideile care traversează conversația este că experiența se construiește inclusiv din lucrurile mici pe care ajungem să le observăm în timp. O întrebare care funcționează într-o sesiune rămâne cu tine. O intervenție mai puțin potrivită devine informație pentru următoarea întâlnire. După suficientă practică, apare un repertoriu interior pe care îl folosești aproape firesc.
Romeo povestește despre un profesor austriac care i-a oferit o perspectivă interesantă asupra evaluării unei sesiuni: poți întreba clientul, poți urmări rezultatele care apar ulterior și poți privi propria evoluție de la o întâlnire la alta.
„Și o altă variantă este cea în care tu, ca și coach, consideri că ai făcut tot ce era omenește posibil în momentul respectiv și că sesiunea de coaching de atunci a fost mai bună decât cea de dinainte și că cea de mâine va fi mai bună decât cea de astăzi.”
Romeo Crețu
De aici apare una dintre temele cele mai interesante ale episodului: starea în care coach-ul renunță temporar la impresia că știe deja răspunsul. În momentul în care presupunerile se reduc, atenția se poate muta către omul din față. E o idee aplicabilă și dincolo de coaching. În conversații profesionale, în management sau în relațiile cu oamenii, tentația de a interpreta repede ceea ce auzim poate ocupa spațiul în care am putea descoperi ce gândește de fapt celălalt.
„În sensul de a evita să fabrici tu întrebările. În sensul de a evita să faci presupuneri referitoare la faptul că știi ce se întâmplă cu clientul și știi ce este mai bine pentru client. Pur și simplu să găsești o modalitate prin care să faci liniște în interiorul tău, pentru că această liniște te ajută să-l asculți în primul rând pe client și în al doilea rând, te ajută această liniște să adresezi întrebările potrivite pentru momentul respectiv, pentru clientul respectiv.”
Romeo Crețu
Experiența aduce apoi încredere în proces. La începutul unei profesii avem tendința să evaluăm foarte repede ceea ce facem. Vrem să vedem rezultate și să știm dacă metoda funcționează. După zeci de situații diferite, începem să înțelegem că rezultatele pot apărea la intervale diferite. Practica ne oferă suficiente exemple încât incertitudinea să scadă.
Discuția ajunge și la granițele dintre coaching, consultanță și mentorat. În practică, rolurile se pot suprapune, mai ales în domenii în care aceeași persoană acumulează experiență profesională din mai multe direcții. Romeo vorbește despre situațiile în care un coach poate trece temporar în postura de consultant atunci când are expertiză relevantă sau poate recomanda un specialist atunci când problema depășește aria sa de lucru. Diferența ține de felul în care este folosită experiența: uneori ajuți omul să își găsească propriile răspunsuri, alteori îi oferi informația acumulată într-un domeniu.
În conversație apar și două cărți care au contribuit la formarea profesională a lui Romeo: „Coaching”, de Max Landsberg, și „Coaching with NLP”, de Joseph O’Connor și Andrea Lages. Sunt lecturi care se potrivesc firesc cu tema episodului, mai ales pentru cine vrea să înțeleagă mai bine relația dintre întrebări, comportament, obiective și procesul prin care oamenii își construiesc propriile soluții.
În ultima parte, conversația se mută către proiectul „Viața merită trăită”, pornit din experiențele întâlnite în coaching și din cartea cu același nume publicată de Romeo. Ideea proiectului pleacă de la felul în care o convingere repetată ajunge să influențeze experiența zilnică. Conferințele pe care le pregătește urmăresc această relație dintre ceea ce repetăm mental și felul în care ajungem să ne raportăm la viața noastră.
Episodul se închide cu o idee simplă despre distanța dintre plan și ceea ce facem efectiv. Putem citi, putem învăța și putem construi scenarii despre ceea ce vrem să schimbăm. Momentul în care lucrurile încep să se miște apare odată cu acțiunea.
„Adică, dacă vrei să obții ceva în viața ta, este minunat să visezi, este minunat să-ți pui un plan pe hârtie și este și mai minunat să acționezi.”
Romeo Crețu
Ideile principale
- Învață să intri într-o conversație fără să presupui că știi deja răspunsul. Când lucrezi cu oameni, experiența te poate face să tragi concluzii prea repede. Uneori e mai util să faci liniște în mintea ta și să fii atent la ceea ce spune persoana din fața ta. Ascultarea îți permite să pui întrebări potrivite situației și să înțelegi mai bine problema înainte să intervii.
- Fiecare experiență îți construiește treptat discernământul profesional. După fiecare proiect, client sau conversație, creierul păstrează informații despre ceea ce a funcționat și despre ceea ce merită schimbat data viitoare. Cu suficientă practică, începi să recunoști situații și să alegi mai bine intervențiile. Poți accelera procesul dacă îți acorzi câteva minute după experiențele relevante și te întrebi ce ai învățat din ele.
- Lasă oamenilor responsabilitatea propriilor alegeri. Atunci când ajuți pe cineva, apare ușor tentația de a investi mai multă energie în obiectivul lui decât investește persoana respectivă. O relație sănătoasă de lucru păstrează responsabilitatea acolo unde îi este locul. Tu poți pune întrebări, poți crea cadrul și poți oferi sprijin. Persoana cu care lucrezi decide cât de departe vrea să meargă și ce schimbări este pregătită să facă.
- Separă rolurile pe care le ai atunci când ajuți pe cineva. Coachingul, mentoratul și consultanța se pot suprapune în practică, iar fiecare presupune o intervenție diferită. În coaching ajuți omul să își găsească propriile răspunsuri. În consultanță folosești expertiza acumulată pentru a oferi informații și recomandări. În mentorat intervine experiența ta într-o situație asemănătoare. Merită să știi în ce rol te afli și să explici asta persoanei cu care lucrezi.
- Transformă ideile în acțiuni cât mai repede. Poți citi, învăța, planifica și analiza mult timp, iar progresul începe să devină vizibil atunci când faci ceva cu informația acumulată. După o carte, un curs sau o conversație, alege o singură idee pe care o poți folosi imediat. Aplic-o și observă ce se întâmplă. Experiența obținută astfel îți oferă material pentru următoarea decizie.
