Poveștile pe care le auzim ajung uneori să influențeze felul în care ne vedem și alegerile pe care le facem ani mai târziu. O carte citită în copilărie, un personaj cu care ne-am identificat sau un om pe care l-am admirat lasă urme în felul în care interpretăm lumea. De aici pornește conversația cu Radu Sărăndan despre convingeri, limbaj, oamenii pe care îi alegem în jurul nostru și felul în care experiențele din trecut continuă să participe la deciziile prezentului.
Radu Sărăndan este medic și master trainer NLP. Parcursul său a început în anii ’80, când l-a cunoscut pe doctorul Rickman și a descoperit hipnoza. Au urmat ani de studiu, întâlnirea cu alți mentori și apropierea de NLP în 2006. De atunci, activitatea sa s-a concentrat în jurul cursurilor, coachingului și proiectelor dedicate dezvoltării personale. Un fir care traversează povestea lui este curiozitatea. Dorința de a înțelege mai mult l-a făcut să continue să studieze și să caute alte perspective chiar și după ani de practică.
O parte amplă a conversației este despre poveștile pe care le preluăm devreme în viață. Radu vorbește despre felul în care ne identificăm cu personajele cărților și filmelor și despre influența pe care această identificare o are asupra convingerilor noastre. În copilărie, el citea Jules Verne și era atras de personaje asociate cu aventura și explorarea. Privind în urmă, recunoaște aceleași teme în propriile alegeri.
„Noi trăim, trăim cumva imaginar viața personajelor respective și foarte multe din alegerile noastre sunt influențate, așa cum spui tu, de convingerile care le-am preluat din cărți. De aceea e foarte important ce citești, la ce emisiuni te uiți.”
Radu Sărăndan
Ideea duce conversația către mediul pe care ni-l construim. Cărțile pe care le citim, filmele pe care le urmărim și oamenii alături de care petrecem timp contribuie treptat la felul în care gândim. Radu vorbește despre discernământ în alegerea informației și despre influența mediului asupra comportamentului. Chiar și comunitățile online intră în ecuație. Petrecem suficient timp într-un anumit mediu și începem să preluăm o parte dintre reperele lui.
„Dacă alegi să stai într-un mediu cu anumite persoane, până la urmă te adaptezi mediului respectiv.”
Radu Sărăndan
De aici apare una dintre temele recurente ale episodului: limbajul interior. Radu descrie situațiile în care o experiență veche devine reper pentru o situație prezentă. O nereușită din trecut ajunge să producă formulări precum „nu pot să fac asta”, iar formularea începe să influențeze comportamentul. În perspectiva prezentată în episod, schimbarea felului în care vorbim despre propriile posibilități deschide alte variante de acțiune.
Conversația ajunge apoi la muncă, carieră și perioadele în care rezultatele întârzie. Radu povestește despre anii în care activitatea sa îi aducea venituri reduse și despre sprijinul primit din familie. Experiența îl conduce către o întrebare utilă pentru oricine începe un proiect: ce înseamnă succesul pentru tine? Presiunea financiară există, la fel și comparația cu ceilalți. Definiția personală a reușitei influențează cât de mult suntem dispuși să continuăm atunci când progresul este lent.
Pentru Radu, răspunsul este legat de oamenii cu care lucrează și de rezultatele pe care le vede în viața lor. În același timp, experiența profesională l-a obligat să învețe ceva ce inițial îi era străin: vizibilitatea. A descoperit că profesionalismul are nevoie și de capacitatea de a comunica public ceea ce faci. Pentru cine construiește un proiect propriu, competența și felul în care munca ajunge la cei care au nevoie de ea fac parte din aceeași ecuație.
Spre final, discuția se mută către ceea ce susține un proiect pe termen lung. Radu vorbește despre viziune, despre acțiunile orientate către ea și despre perseverență. Întrebarea de pornire rămâne foarte personală: ce ai vrea cu adevărat să faci și cum te-ai simți dacă ai continua să faci acel lucru peste cinci sau zece ani?
„Ce dorești cu adevărat? Nu ce ar fi posibil. Ce dorești tu cu adevărat? Ce crezi că te-ar împlini pe tine? Ce crezi că te-ar mulțumi pe tine peste, dacă ai face lucrul ăsta, eu știu, cinci ani, zece ani, ce, ce ar fi important pentru tine?”
Radu Sărăndan
Cărțile apar firesc în această conversație. Radu menționează „Jocul cu mărgelele de sticlă”, de Hermann Hesse, și „Școala zeilor”, de Stefano D’Anna, carte pe care spune că o recitește și pe care o leagă de ideea responsabilității pentru propriile acțiuni. Sunt recomandări care se potrivesc unei discuții preocupate de felul în care ne construim perspectiva asupra propriei vieți.
Episodul lasă câteva întrebări bune de dus mai departe. Ce povești ne-au format? Ce convingeri am păstrat din experiențe care s-au petrecut cu mult timp în urmă? Cu cine ne petrecem timpul? Ce alegem să citim? Și, mai ales, ce facem astăzi în direcția vieții profesionale și personale pe care vrem să o construim?
Ideile principale
- Poveștile pe care le consumi ajung să influențeze felul în care te vezi. Cărțile, filmele și personajele cu care te identifici pot deveni repere după care îți construiești alegerile. Unele dintre ele vin din copilărie și rămân cu tine mult timp. Merită să te întrebi ce povești te-au influențat și ce ai preluat din ele. Când identifici aceste modele, începi să înțelegi mai bine de unde vin anumite alegeri și convingeri pe care le ai despre tine.
- Felul în care vorbești cu tine îți influențează opțiunile. Cuvintele pe care le folosești pentru a descrie ce ești capabil să faci devin treptat limite sau posibilități. O experiență dificilă din trecut poate genera o concluzie pe care o aplici automat și în prezent. Între timp, tu te-ai schimbat, ai acumulat experiență și ai alte resurse. Merită să verifici periodic dacă ceea ce crezi despre tine mai corespunde persoanei care ești astăzi.
- Mediul în care stai îți modelează gândirea. Oamenii cu care petreci timp, comunitățile în care intri, cărțile pe care le citești și conținutul pe care îl urmărești îți influențează treptat reperele. Alegerea mediului devine astfel o decizie personală cu efecte în timp. Uită-te la ceea ce consumi zilnic și la oamenii pe care îi urmărești. Întreabă-te dacă te duc în direcția în care vrei să crești.
- Definește succesul după propriile tale repere. Comparația cu ceilalți te poate împinge spre obiective care au puțină legătură cu ceea ce îți dorești. Banii contează, mai ales când ai facturi și responsabilități, iar succesul poate include și satisfacția pe care o găsești în munca ta. Întrebarea utilă este ce contează pentru tine și ce fel de viață vrei să construiești pe termen lung.
- O direcție devine utilă când o transformi în acțiune. Începe prin a te întreba ce îți dorești cu adevărat și dacă te-ai vedea făcând acel lucru peste cinci sau zece ani. Apoi uită-te la acțiunile tale de astăzi. Perseverența apare atunci când continui să lucrezi în direcția aleasă și folosești obstacolele ca feedback. Pe parcurs, rămâi flexibil și verifică dacă metodele care te-au adus până aici te mai ajută să mergi mai departe.
Resurse menționate
- Dr Ricman, Dr Jurj, Profesor Moț, Florica Pușcaș
- Cărțile lui Jules Verne
- Jocul cu mărgelele de sticlă, de Herman Hesse
- Școala Zeilor, de Stefano D’Anna
- Blog personal Radu Sărăndan
- Vreau NLP