În 2006, Jonathan Haidt publica „Mintea moralistă”, o carte care pornea de la o observație simplă și, în același timp, neobișnuită” Oameni inteligenți și bine intenționați ajung frecvent la concluzii foarte diferite. În laboratorul politic american, republicanii și democrații se priveau tot mai greu unii pe alții. Haidt a încercat să înțeleagă de ce. A descoperit că diferențele nu pornesc întotdeauna de la lipsa informațiilor, ci din felul în care fiecare dintre noi își ordonează valorile și experiențele. Cartea apare de mai multe ori în această conversație și devine un fir care leagă multe dintre ideile discutate.
Mintea umană este mai complexă decât ne place să credem, iar diferențele dintre noi spun adesea mai multe despre felul în care interpretăm lumea decât despre lumea însăși. Despre asta este această conversație cu Radu Atanasiu, profesor, cercetător și unul dintre oamenii care au contribuit cel mai mult la popularizarea gândirii critice în România.
Discuția pornește de la polarizarea pe care o vedem în jurul nostru și ajunge la întrebări mai vechi decât rețelele sociale, alegerile și disputele de moment.
Cum ajungem să credem ceea ce credem?
De ce ne este atât de greu să ne răzgândim?
Și de ce oameni care urmăresc binele, fiecare în felul său, se văd uneori ca adversari?
Radu vorbește despre convingeri, despre identitate și despre felul în care grupurile din care facem parte ne influențează mai mult decât am fi dispuși să admitem. Apar exemple din familie, din business, din viața de zi cu zi și chiar din relația cu adolescenții. Multe dintre ele au o notă de umor și o doză sănătoasă de realism.
Unul dintre momentele care mi-au rămas în minte este felul în care descrie nevoia de a înțelege perspectiva celuilalt:
„Eu o să zic că chestia asta se face cu călătoritul sau cu descoperitul unei organizații noi sau dacă te muți de la un serviciu la altul și vezi că lucrurile sunt cu totul altfel decât îți închipuiai. Și cred că țelul de la capăt este de fapt țelul biblic. Să zic cum e biblic și de fapt o să zic puțin diferit acuma este iubește-l pe celălalt ca pe tine însuți. Eu aș zice că este înțelege-l pe celălalt ca pe tine însuți și dă-i celuilalt prezumția de inteligență cum îți dai ție însuți.”
Radu Atanasiu
Conversația trece și printr-o idee care apare des în cercetările despre decizii. Inteligența nu ne protejează întotdeauna de greșeli. Uneori, exact capacitatea noastră de a construi argumente sofisticate ne face să rămânem mai atașați de convingeri care merită revizuite. Leon Festinger, teoria disonanței cognitive, experiența cu lebedele negre și exemplele din organizații se leagă într-o poveste despre modestia intelectuală și despre curajul de a spune „s-ar putea să nu am dreptate”.
„Curajul de a te răzgândi e un curaj. În engleză se numește intellectual humility, adică, să zicem, smerenia intelectuală, capacitatea de a te îndoi de propria părere.”
Radu Atanasiu
Mi-a plăcut și felul în care vorbește despre etichetele pe care ni le lipim singuri. Rapidist, biciclist, șofer, votant al unui partid, iubitor de munte, susținător al unei idei. În timp, etichetele ajung să se confunde cu identitatea noastră și încep să creeze granițe invizibile.
„cred că un gest frumos ar fi să ne mai dezlipim din etichetele de pe identitate.”
Radu Atanasiu
Spre final, discuția devine foarte practică. Radu propune câteva exerciții simple. Să punem procente în locul certitudinilor absolute. Să renunțăm la ideea că pozițiile noastre sunt mereu la zero și la o sută. Să ne întrebăm ce informație ne-ar putea face să ne schimbăm părerea. Și, poate cel mai greu dintre toate, să ne întrebăm de ce celălalt are dreptate.
„Și al treilea este foarte simplu, să te întrebi de ce celălalt are dreptate. Nu e idiot, ci are dreptate.”
Radu Atanasiu
Pe parcursul episodului apar și referințe la Yuval Noah Harari și la „Mintea moralistă” a lui Jonathan Haidt, două cărți care merită explorate împreună. Prima oferă o perspectivă amplă asupra istoriei și cooperării dintre oameni. A doua încearcă să explice de ce aceeași realitate poate fi privită prin lentile diferite.
Când terminați de ascultat totul, rămâne o idee. Poate că scopul nu este să eliminăm complet instinctele tribale. Poate că este suficient să le dăm puțin mai încet și să lărgim cercul celor pe care îi considerăm „ai noștri”. Într-o perioadă în care diferențele de opinie sunt tot mai vizibile, o astfel de schimbare pare un exercițiu care merită încercat.
Ideile principale
- Opiniile noastre sunt influențate de valorile pe care le punem mai sus decât altele. Atunci când doi oameni ajung la concluzii diferite, explicația nu ține neapărat de lipsa informațiilor. De multe ori, fiecare privește aceeași situație printr-un alt sistem de priorități. Dacă înțelegi ce contează pentru celălalt, conversația devine mai ușoară și ai mai multe șanse să găsești un teren comun.
- Faptul că cineva gândește diferit nu înseamnă că nu are o logică proprie. Când te lovești de o poziție care îți pare greu de acceptat, merită să te întrebi de ce persoana respectivă vede lucrurile astfel. Exercițiul este incomod, mai ales în situații tensionate, însă te ajută să ieși din reflexul de a-i considera pe ceilalți rău intenționați sau incapabili să judece.
- Ne este greu să ne răzgândim chiar și atunci când apar informații noi. Mintea umană preferă să protejeze convingerile deja formate. Cu cât ești mai inteligent și mai capabil să construiești argumente, cu atât poți deveni mai priceput în a apăra idei care merită revizuite. Capacitatea de a spune „s-ar putea ca eu să fi greșit” este o abilitate care se dezvoltă în timp.
- Apartenența la grup ne influențează mai mult decât observăm. Oamenii tind să se organizeze în triburi și să se identifice cu diverse etichete. Aceste etichete ajung să facă parte din identitatea noastră și încep să influențeze felul în care îi privim pe cei din jur. Cu cât ne lipim mai tare de ele, cu atât crește distanța față de cei care gândesc diferit.
- Experiențele noi lărgesc perspectiva asupra lumii. Călătoriile, schimbarea mediului profesional sau întâlnirea cu oameni diferiți te scot din bula în care trăiești. În timp, începi să observi că există multe moduri de a trăi, de a munci și de a interpreta realitatea. Acest lucru te ajută să fii mai flexibil și să privești diferențele cu mai multă înțelegere.
- Conversațiile mai bune încep cu mai puține certitudini absolute. Atunci când renunți la pozițiile de tipul zero sau 100% și accepți nuanțele, dialogul devine mai disponibil. Un exercițiu util este să îți imaginezi că celălalt are motive rezonabile pentru poziția lui și să încerci să le descoperi înainte de a răspunde.
Acest episod este susținut de UniCredit Bank și oferta MicroStar, dedicată IMM-urilor. MicroStar este un pachet de cont curent creat pentru afacerile mici și mijlocii care caută soluții simple pentru operațiunile financiare de zi cu zi. Oferta include servicii bancare adaptate nevoilor antreprenorilor și poate fi accesată printr-un proces simplificat, gândit pentru firmele aflate în diferite etape de dezvoltare.
Dacă ai o afacere sau te gândești să pornești una, merită să vezi detaliile ofertei, serviciile incluse și condițiile de eligibilitate. Mai multe informații despre UniCredit MicroStar sunt disponibile la https://unicredit.ro/microstar