Acest articol este unul ușor atipic. Atipic față de cele pe care obișnuiesc să le scriu. E un subiect aparte și despre care am constatat că se scrie mai rar în dezvoltarea personală.
Cât de cinstiți suntem atunci când e vorba de noi înșine? Cât de onești suntem dispuși să fim pentru a evolua și pentru a ne dezvolta personală?
Scriam acum ceva vreme un articol despre jurnalul de succese, ca instrument de dezvoltare personală. De fapt, chiar un simplu jurnal ținut ocazional de-a lungul anilor ne ajută să revedem cine am fost, cine suntem. Și cine am putea deveni.
Mai este un aspect.
Cât de onești suntem față de noi înșine când e vorba de noi înșine. Și față de alții, dar în primul rând suntem cinstiți cu noi înșine?
Să ții un jurnal de succese este relativ simplu. Găsești realizările, obiectivele bifate și le scrii. Dacă nu prea ai realizări, cauți succese mai mici. Chiar faptul că ai plătit rata la apartament sau costul grădiniței pentru copil poate fi o realizare. Sau că te-ai ridicat din pat și ai mers la job-ul pe care îl urăști din tot sufletul.
Cum rămâne însă cu eșecurile tale? Cu greșelile pe care le-ai făcut? Da, cu siguranță ai și greșit. Cu toții am făcut greșeli, mai mari sau mai mici, pe care le ducem cu noi toată viața. Din păcate.
Din păcate le ducem, nu din păcate le-am făcut. Să greșim este ceva în regulă. În anumite condiții chiar e bine. Să facem de două ori aceeași greșeală se poate întâmpla. Suntem oameni, iar asta nu e o scuză.
Să faci deja a treia oară în mod conștient o aceeași greșeală…
Deja știi că o faci, știi că efectele ei sunt negative pentru tine însuți. De ce nu te schimbi? De ce te minți că nu greșești și că nu ai o problemă?
Apare problema onestității față de noi înșine. Când ne amăgim că nu avem defecte și că nu am greșit.
Problema lipsei de onestitate față de noi înșine este că ne va ține blocați în acea situație până când suntem dispuși să recunoaștem că am greșit ceva. Că avem o problemă.
Nu putem evolua dacă ne mințim singuri. Primul pas al schimbării este să recunoaștem că avem defecte. Și că am făcut – sau cel mai probabil încă facem – greșeli.
Câtă vreme negăm problema, nu vom putea schimba ceva. În sinea noastră cunoaștem adevărul. Pe noi înșine nu ne putem minți. Doar pe ceilalții putem să-i mințim.
Așadar dezvoltarea personală are nevoie de onestitate față de noi înșine. Ești dispus să accepți că ai defecte? Că ai greșit? Și că ai probleme?
Iar apoi vine pasul firesc: ești dispus să lucrezi la problemele tale? Și ce poți face ca să le rezolvi?
Înainte de toate însă, avem nevoie să fim onești cu noi înșine. Să recunoaștem când avem o problemă. De care suntem singurii responsabili. Și pe care am putea-o rezolva.
În final îți recomand să asculți podcastul cu Sorin Popa: