Cât de mult contează experiența în deciziile financiare și cum o construiești, pas cu pas?

Felul în care investim depinde mult de felul în care ne raportăm la bani atunci când lucrurile merg altfel decât ne-am imaginat. E relativ ușor să construim un portofoliu pe hârtie. Experiența începe în momentul în care banii sunt investiți, piața se mișcă, apar scăderi și trebuie să decidem ce facem mai departe. De aceea, investițiile au o componentă care ține de instrumentele pe care le alegem și una care ține de experiența pe care o acumulăm în timp.

Am vorbit cu Olga Ursu despre cum arată procesul acesta pentru cineva care are o sumă mai mare disponibilă și un orizont de câțiva ani. Am folosit în conversație exemplul a 100.000 de euro și o perioadă de zece ani, pornind de la întrebări pe care le-am primit de la ascultători. Suma ne-a ajutat să discutăm despre procente și variante de portofoliu, iar conversația merge mult dincolo de ea. Ajungem la obiective, risc, experiență, ETF-uri, acțiuni, piețe internaționale, brokeri, taxe și felul în care administrăm investițiile după ce am început.

Olga lucrează cu oameni care învață să investească și vede îndeaproape felul în care aceștia iau primele decizii. Una dintre observațiile ei este că suma disponibilă și experiența investitorului sunt două lucruri diferite. Poți avea un capital mare și foarte puțină experiență. În situația aceasta, presiunea unei decizii crește odată cu suma.

„Cel puțin în primul an, obiectivul ar fi să plasăm corect acești bani, să-i protejăm de inflație și de riscuri. Și un alt obiectiv, care e secundar, dar contează pe termen lung, este să creștem și noi ca investitori, adică abilitățile noastre de a investi, de a plasa acești bani din ce în ce mai eficient.”

Olga Ursu

De aici vine una dintre ideile care traversează conversația: putem construi portofoliul în același timp în care ne construim experiența. Pentru cineva aflat la început, Olga propune folosirea unei părți mici din capital pentru acțiuni individuale și păstrarea unei ponderi mai mari în instrumente mai ușor de administrat. Pe măsură ce înțelegem mai bine piața și propriile reacții, structura se poate schimba.

ETF-urile intră aici în discuție. Vorbim despre fonduri care urmăresc S&P 500, MSCI World sau FTSE All-World și despre diferențele dintre ETF-urile locale și cele internaționale. Ajungem și la Bursa de Valori București. Piața românească a avut perioade foarte bune, iar dimensiunea ei aduce fluctuații mai mari atunci când apar vânzări consistente.

Diversificarea geografică are și o perspectivă pe care o uităm ușor. Dacă trăim în România, avem deja o parte din viața financiară legată de economia locală. Aici avem veniturile, proprietățile sau compania. O expunere internațională adaugă economii și sectoare pe care piața românească le reprezintă într-o măsură mai mică. Tehnologia este unul dintre exemplele discutate în episod.

„ce am observat eu la investitori, cu cât suma e mai mare, cu atât vor să își diversifice riscul, să își limiteze expunerea pe piața românească, pentru că noi deja avem expunere. Dacă locuiești în România, ai o casă, un job, un business în România, titluri de stat, poate în România, dacă și suma pe care o plasezi pe bursă e toată investită în România, ești sută la sută expus pe piața locală și la fluctuațiile economiei locale, de exemplu.”

Olga Ursu

Odată construit portofoliul, începe o etapă diferită. Dividendele pot fi reinvestite, iar ETF-urile cu acumulare fac asta în interiorul fondului. Olga Ursu vorbește și despre monitorizarea periodică a investițiilor. A urmări portofoliul înseamnă să verificăm dacă motivele pentru care am cumpărat o investiție se păstrează și dacă obiectivele noastre au rămas aceleași.

Experiența schimbă și felul în care privim scăderile. O corecție de 10% arată foarte diferit atunci când o vedem într-un grafic istoric față de momentul în care apare în propriul cont. Cu cât capitalul este mai mare, cu atât reacția emoțională poate cântări mai mult. De aici apare recomandarea ei de a începe treptat și de a folosi primele luni pentru a învăța inclusiv din propriile decizii.

„Cu cât suma este mai mare, miza e mai mare, cu atât emoțiile tale când e să iei o decizie sunt amplificate.”

Olga Ursu

Există două extreme interesante la început: Prima este graba de a pune imediat toți banii la lucru, alimentată uneori de FOMO și de impresia că piața pleacă înaintea noastră. A doua este studiul prelungit la nesfârșit. Olga vorbește despre primele șase luni ca despre o perioadă în care învățarea și investițiile făcute cu sume mai mici pot merge împreună. Greșelile fac parte din proces, iar costul lor poate fi ținut la un nivel rezonabil cât timp capitalul expus la început este redus.

Spre final ajungem și la delegarea administrării banilor. Aici conversația devine foarte practică. Olga recomandă verificarea brokerului și a consultantului cu care lucrăm și atrage atenția asupra persoanelor care promit să administreze banii altora sau garantează câștiguri. Înțelegerea mecanismului prin care sunt investiți banii rămâne responsabilitatea proprietarului lor.

O carte care completează bine conversația este „Psihologia banilor”, de Morgan Housel. Ideea că rezultatele financiare depind în mare măsură de comportamentul nostru apare în multe dintre temele discutate. O altă lectură potrivită este „Pur și simplu continuă să cumperi”, de Nick Maggiulli, care privește investițiile prin decizii repetate pe perioade lungi și prin relația dintre economisire, investiții și acumularea capitalului.

Una dintre ideile utile cu care rămânem din conversație este că portofoliul evoluează odată cu noi. La început avem mai puțină experiență și avem nevoie de spațiu pentru a învăța. După câteva luni sau câțiva ani, înțelegem mai bine ce ni se potrivește, câtă atenție vrem să acordăm investițiilor și cum reacționăm când piața trece printr-o perioadă dificilă. Iar felul în care administrăm banii se schimbă odată cu toate acestea.

Ideile principale

1. Începe cu obiectivul, înainte să alegi investițiile. O sumă mare de bani are nevoie de o destinație și de un orizont de timp. Întreabă-te pentru ce investești, când vei avea nevoie de bani și ce randament urmărești. Răspunsurile îți dau un reper pentru felul în care construiești portofoliul și pentru nivelul de risc pe care îl accepți. Altfel, riști să alegi instrumente separat, fără să știi dacă împreună te duc acolo unde vrei să ajungi.
2. Lasă experiența ta să decidă cât risc îți asumi la început. Faptul că ai o sumă mai mare disponibilă, nu înseamnă că trebuie să investești imediat totul. Poți începe cu o parte mică, iar restul poate rămâne temporar în instrumente mai stabile. Primele luni îți oferă ocazia să înțelegi cum reacționezi la fluctuații și cât timp vrei să dedici investițiilor. Pe măsură ce capeți experiență, poți modifica structura portofoliului.
3. Diversificarea începe cu expunerile pe care le ai deja. Dacă locuiești în România, ai venituri aici, o proprietate sau o companie, o parte importantă din situația ta financiară depinde deja de economia locală. Când investești, merită să privești portofoliul în acest context. Piețele internaționale îți oferă acces la alte economii și la sectoare slab reprezentate local, precum tehnologia. Diversificarea geografică reduce dependența de evoluția unei singure piețe.
4. Un portofoliu bun se schimbă odată cu tine și cu piața. După ce ai investit, urmărește periodic dacă motivele pentru care ai ales anumite instrumente rămân valabile. Dividendele reinvestite contribuie la acumularea capitalului, iar ETF-urile cu acumulare simplifică procesul. O schimbare în economie, rezultate slabe sau o experiență mai mare pot justifica o altă alocare. Monitorizarea înseamnă să urmărești ce se întâmplă și să intervii atunci când premisele deciziilor tale s-au schimbat.
5. Învață cu bani suficient de puțini încât greșelile să rămână suportabile. La început există două tentații: să investești repede de teama că pierzi oportunități sau să studiezi luni întregi și să amâni orice decizie. O variantă mai utilă este să combini învățarea cu investiții făcute treptat. În felul acesta vezi cum reacționezi când piața scade și capeți experiență din propriile alegeri. Cu cât suma este mai mare, cu atât emoțiile pot influența mai mult deciziile, iar experiența acumulată treptat devine parte din protecția capitalului.