„Trebuie să fie o problemă globală.” De aici pornește conversația cu Mihai Guran, angel investor, cu două exit-uri în portofoliu și cu o experiență care vine din ani de întâlniri cu fondatori, negocieri și pariuri asumate pe idei care păreau, la început, fără șanse.
Discuția aceasta se așază în jurul unei întrebări simple: cum recunoști o oportunitate reală într-o lume în care tehnologia accelerează, iar entuziasmul poate deveni zgomot de fond?
Mihai vorbește despre exit-uri cu o luciditate care vine din practică. Primul lucru pe care îl spune este aproape dezarmant de simplu:
„Cred că în primul rând a existat un cumpărător.”
Mihai Guran
În spatele acestei propoziții stă întreaga complexitate a unei tranzacții. Voință, armonizarea intereselor, răbdare. Uneori luni întregi de negociere. Alteori, o oportunitate care dispare pentru că fondatorii nu sunt motivați sau pentru că prețul nu reflectă realitatea. Exit-ul nu este doar despre produs sau tracțiune, este despre oameni care decid că e momentul potrivit.
Când discuția ajunge la inovație disruptivă, Mihai aduce conversația înapoi la un profesor care a schimbat felul în care înțelegem competiția în business. Îl citează pe Clayton Christensen și oferă o definiție care pare contraintuitivă:
„The product is not so good.”
Mihai Guran
Aici devine interesant. Inovația disruptivă nu pornește întotdeauna dintr-o tehnologie superioară. De multe ori, pornește dintr-un produs suficient de bun pentru un segment ignorat. Mașinile japoneze pe piața americană. Dacia Logan la 5.000 de euro. Netbook-urile care au satisfăcut o nevoie de bază. Un produs accesibil pentru cei care până atunci nu își permiteau varianta sofisticată. O strategie care mută centrul de greutate al pieței fără să anunțe că face asta.
Despre fondatori, Mihai vorbește aproape instinctiv. Caută un anumit tip de energie. O luptă asumată împotriva unui jucător mare. Și formulează asta într-o imagine care rămâne cu tine:
„Îți alegi 10 Hagi, nu toți o să învingă, dar dacă unul a învins, aia este, e acel disrupt-disruptive innovator, sau om underdog care reușește.”
Mihai Guran
Este o strategie construită pe probabilități și pe curaj. Investițiile early stage înseamnă să accepți că o parte dintre echipe nu vor ajunge la linia de sosire. În același timp, într-un context în care fondurile s-au sofisticat și apetitul pentru risc a scăzut, spațiul pentru angel investors devine și mai fragil.
Inteligența artificială intră firesc în conversație. Mihai a lucrat cu rețele neuronale încă din 1994, într-o perioadă în care machine learning însemna să rulezi programe săptămâni întregi. Astăzi, inteligența artificială este peste tot. Îl folosește în propriul startup, Salesomo, pentru onboarding și extragere de insight-uri. În același timp, păstrează o rezervă sănătoasă față de autonomia totală a algoritmilor.
„Eu pun filozofia asta că trebuie să fie cumva human in the loop. Dacă știi ce vrei să faci, AI-ul te ajută, că îți poate da niște chestii mai pe repede, dar finisarea, acel touch al tău final, eu cred că trebuie să-l facă un om.”
Mihai Guran
AI-ul amplifică ceea ce există deja. Poate sintetiza ore de informație în câteva minute. Poate automatiza onboarding-ul. Poate rula agenți în fundal. În același timp, e nevoie de discernământ. De capacitatea de a verifica, de a înțelege limitele sistemului și de a decide unde intervii.
În final, teza de investiții a lui Mihai rămâne ancorată într-o ambiție care depășește granițele locale. Caută probleme globale. Caută proiecte care pot pune software românesc în procesoare folosite în toată lumea. Recunoaște că sună aproape imposibil și, tocmai de aceea, merită urmărit.
Pentru cei care ascultă și construiesc, discuția aceasta se așază lângă cărți precum „Dilema inovatorului” de Clayton Christensen sau „David și Goliat” de Malcolm Gladwell. Vorbește despre piețe, tehnologie și capital, dar în esență despre oameni care aleg să intre într-un joc dificil și să rămână acolo suficient de mult încât să conteze.
Ideile principale
- Exit-ul este un exercițiu de aliniere, nu doar de performanță. Ca să existe un exit, ai nevoie de cumpărător, de fondatori dispuși să vândă și de interese care se armonizează. Poți avea un produs bun și totuși să nu existe ofertă. Poți avea ofertă și să nu fie prețul potrivit. Uneori fondatorii nu sunt motivați să iasă, pentru că businessul lor le oferă confort. Înțelege că lichiditatea nu apare doar din creștere, ci din voință și sincronizare între părți.
- Inovația disruptivă începe de jos, nu de sus. Nu pornește neapărat dintr-o tehnologie mai sofisticată. De multe ori este un produs suficient de bun, accesibil unui segment ignorat. Când companiile mari rafinează produse pentru clienți premium, cineva vine cu o soluție simplă, ieftină și funcțională pentru cei care nu își permiteau alternativa. Acolo se mută piața. Dacă vrei să inovezi, uită-te la cei care sunt excluși.
- Pariul în investiții este pe caracter, nu pe prezentare. În primele minute ale unei discuții simți dacă ai în față un underdog cu șanse reale. Instinctul contează, apoi urmează analiza. Caută oameni care au un drive intern, o poveste care îi împinge înainte și dorința de a concura cu jucători mari. Produsele se ajustează. Energia fondatorului este mai greu de construit din exterior.
- Contextul actual face curajul mai rar. Accesul la capital s-a schimbat, fondurile sunt mai prudente, iar incertitudinea economică și tehnologică apasă. AI-ul ridică standardele și creează presiune psihologică. Mulți tineri văd cât de greu este și aleg să nu intre în joc. Dacă alegi să construiești acum, o faci într-un mediu mai dur. Tocmai de aceea diferența vine din motivație și reziliență.
- AI-ul amplifică ce există deja în tine. Dacă știi ce cauți, te ajută să comprimi timp și informație. Dacă nu știi, poate amplifica erori. Este util în sinteze, onboarding, automatizări. În același timp are nevoie de supervizare și de limite bine definite. Human in the loop rămâne o regulă sănătoasă. Decizia finală îți aparține și cere discernământ.
- Problemele care merită rezolvate sunt globale. Dacă investești sau construiești, caută o nevoie care depășește granițele locale și dependențele legislative. O problemă globală îți oferă spațiu de scalare și relevanță pe termen lung. Gândește dincolo de piața imediată. Ambiția mare atrage risc, energie și o altă categorie de oportunități.
Sunt multe lucruri care consumă energie și care nu apar în pozele de pe LinkedIn. Nu neapărat proiectele mari. Mai degrabă aș spune lucrurile mici, repetitive. Drumuri, aprobări, hârtii, stat după un răspuns, mers la bancă pentru ceva ce ai impresia că putea fi rezolvat de pe telefon acum câțiva ani.
Și apropo de asta, episodul acesta este susținut de Libra Internet Bank și VISA. Mi s-a părut interesant la ei faptul că au mers foarte mult pe ideea asta de timp câștigat. Adică exact lucrul pe care îl caută aproape orice antreprenor sau freelancer după ce trece de perioada romantică de început și începe să simtă că timpul lui se evaporă în taskuri administrative. Găsiți toate detaliile pe https://librabank.ro/visa