Emil Dobrovolschi: Cartea Dark Cockpit sau cum să comunici și conduci. Ca un comandant de aeronavă.

Felul în care reacționăm când lucrurile încep să iasă din parametri spune multe despre felul în care lucrăm și conducem. În aviație, fiecare abatere are un indicator, fiecare situație are o procedură, iar oamenii sunt antrenați să observe devreme ceea ce se schimbă. Din lumea cockpitului vin câteva idei foarte utile pentru echipe, organizații și pentru felul în care ne gestionăm propria activitate.

În episodul de azi vorbim cu Emil Dobrovolschi, pilot TAROM cu peste douăzeci și cinci de ani de experiență și aproximativ 13.000 de ore de zbor. De-a lungul carierei a fost copilot, comandant de aeronavă, instructor, instructor examinator și comandant de detașament și a ocupat mai multe poziții administrative. Experiența acumulată în aviație l-a făcut să privească altfel felul în care oamenii lucrează împreună, iau decizii și reacționează atunci când apar probleme.

Una dintre ideile de la care pornește conversația este cea de „dark cockpit”, care dă și numele cărții scrise de Emil împreună cu Octavian Pantiș. În cabina unui avion, starea de dark cockpit arată că sistemele funcționează în parametri. Atunci când apare o abatere, se aprinde un indicator. Culorile transmit pilotului natura situației și nivelul de atenție pe care aceasta îl cere.

Emil propune să privim în același fel proiectele, echipele și propria viață. Avem perioade în care lucrurile funcționează firesc și perioade în care apar semnale care cer atenție. Unele consumă temporar mai multe resurse. Altele arată că o problemă începe să crească. Capacitatea de a vedea devreme asemenea semnale schimbă felul în care intervenim.

„Ideea este că ideal ar fi să avem dark cockpit. Nici în avion nu avem întotdeauna dark cockpit, dar întotdeauna plecăm conștienți de faptul ăsta. Ce butoane avem aprinse sar în evidență în contrast cu întunericul cabinei. Și atunci mult mai ușor poți să gestionezi lucrurile.”

Emil Dobrovolschi

O parte amplă a conversației este despre felul în care aviația a construit, în timp, un sistem orientat către siguranță. Reglementarea, selecția oamenilor, pregătirea continuă și circulația informației au contribuit la dezvoltarea unui mediu în care fiecare incident devine material de învățare. Când apare o problemă undeva în lume, informația ajunge repede la ceilalți operatori. Situația este analizată, iar ceea ce se află intră în pregătirea oamenilor și în procedurile folosite ulterior.

„Informația circulă imediat. Deci, în clipa în care are loc un accident sau un incident, în câteva ore deja se știe de el și deja se află multe lucruri despre circumstanțe. Iar în câteva zile, poate două, trei săptămâni, o lună, deja putem avea o idee despre ce s-a întâmplat acolo, pentru că e foarte important ca informația să fie imediat împrăștiată pentru toți cei interesați, pentru că toți avem de învățat din asta.”

Emil Dobrovolschi

Aici apare una dintre temele care traversează episodul: felul în care o organizație învață din greșeli. În aviație, datele sunt înregistrate, incidentele sunt analizate, iar informația circulă. Oamenii lucrează într-un mediu în care deciziile și acțiunile lor rămân vizibile. În timp, un asemenea sistem formează anumite comportamente și creează o cultură în care responsabilitatea face parte din meserie.

Conversația ajunge apoi la experiență și la răbdarea necesară pentru a o construi. Emil povestește despre începuturile sale și despre graba pe care o avea, ca pilot tânăr, de a ajunge comandant. Privind în urmă, vede valoarea perioadelor în care acumulezi ore, treci prin situații diferite și îți formezi treptat capacitatea de a judeca ceea ce se întâmplă în jurul tău. Unele abilități profesionale se învață prin studiu și antrenament. Altele apar după suficient timp petrecut în situații reale.

Poate cea mai interesantă parte a discuției apare când vorbim despre ierarhie. Emil povestește o aterizare în care un copilot foarte tânăr i-a atras atenția asupra unei abateri de la panta de aterizare. Diferența dintre experiența celor doi era enormă. Observația copilotului era corectă. Pentru Emil, episodul a devenit un exemplu despre valoarea oamenilor care au curajul să vorbească atunci când văd ceva.

„Poți învăța de la oricine. Și cel mai important este să dai prilejul oamenilor care îți sunt inferiori în rang să vorbească, să-și spună părerea, pentru că de multe ori e imposibil să vezi tot.”

Emil Dobrovolschi

Într-o echipă, poziția ocupată spune ceva despre responsabilitate și experiență. Perspectiva unei persoane aflate mai jos în ierarhie rămâne valoroasă atunci când vede o abatere pe care ceilalți au ratat-o. Liderul câștigă atunci când construiește un mediu în care oamenii vorbesc la timp și își spun părerea.

Discuția se leagă firesc de Dark Cockpit, cartea scrisă de Emil Dobrovolschi împreună cu Octavian Pantiș. În episod apare și Musai List, cartea lui Octavian Pantiș. Ambele duc conversația spre aceeași zonă: cum transformăm experiența profesională în principii pe care le folosim în munca de zi cu zi.

Episodul este, în fond, o conversație despre atenția acordată semnalelor din jurul nostru, despre răbdarea cu care acumulăm experiență și despre felul în care construim echipe în care oamenii își spun părerea. Aviația oferă aici un laborator interesant. Miza mare a obligat industria să învețe din fiecare incident, să transmită informația și să își pregătească oamenii pentru situații pe care speră să le întâlnească foarte rar. Multe dintre practicile dezvoltate acolo merită privite și din perspectiva muncii noastre de fiecare zi.

Ideile principale

1. Observă semnalele înainte ca problemele să crească. În orice proiect, echipă sau situație personală apar indicatori care îți arată că ceva începe să consume prea multe resurse sau se îndepărtează de parametrii obișnuiți. Uită-te periodic la ceea ce funcționează și la ceea ce cere atenție. Un sprint poate fi susținut o perioadă limitată. Mai multe probleme acumulate simultan îți reduc capacitatea de a le gestiona și cresc riscul unei crize.
2. Construiește sisteme care te ajută să înveți din greșeli. O eroare îți oferă informații despre felul în care funcționează sistemul în care lucrezi. Analizează circumstanțele care au făcut eroarea posibilă, modul în care oamenii au fost pregătiți și procedurile folosite. Când informația circulă repede, aceeași problemă are șanse mai mici să se repete. Într-o echipă, experiențele dificile ale unui om pot deveni lecții utile pentru ceilalți.
3. Lasă experiența să se acumuleze în timp. Unele abilități se dezvoltă prin studiu și practică, iar maturitatea profesională cere expunere repetată la situații diferite. Graba de a ajunge la următorul nivel te poate face să sari peste perioade în care îți formezi judecata. Acordă-ți timp să înțelegi meseria, să vezi mai multe contexte și să înveți din ceea ce trăiești. Competența tehnică și experiența acumulată lucrează împreună.
4. Păstrează deschisă posibilitatea că ai putea greși. Experiența îți oferă repere mai bune, iar încrederea excesivă îți poate îngusta perspectiva. Când ajungi foarte bun într-un domeniu, rămâne util să verifici ceea ce faci și să accepți observațiile celor din jur. O abatere mică observată la timp poate schimba rezultatul unei situații.
5. Dă-le oamenilor libertatea să îți spună când văd altceva. Poziția într-o ierarhie nu garantează că vezi întreaga situație. Un coleg cu mai puțină experiență poate observa ceva ce ți-a scăpat. Creează un mediu în care oamenii își exprimă părerea atunci când văd o problemă. Primești astfel mai multe informații și îți lărgești perspectiva înainte de a lua o decizie.