Zilele trecute am văzut pe Facebook un clip video și m-am gândit să ți-l arăt și ție. Pe scurt, un pediatru face o injecție unui copil, pe care tatăl său îl ține în brațe.
Am rezonat cu situația, întrucât eu însumi știu cum este să merg cu un copil de 7 ani la injecție, eu cu groază. În cazul nostru este o adevărată tragedie intergalactica și eu mă gândesc de fiecare data cum să îi spun că va fi o injecție…
Am încercat să îi spun cu zile dinainte, am încercat să îi spun chiar în timp ce îl duc. Oricum aș lua-o, nu iese bine. În fine, în clipul video pe care l-am văzut era un medic care face nu una, ci 2 injecții unui copil.
Care copil, nu numai că nu-l deranjează, însă chiar râde, se distrează și se simte bine. Ca și părinte mă uităm acolo și mă gândeam “Bai, i-aș plăti omului asta, ca să merg la el data viitoare. Ar trebui să breveteze metoda sa și să facă o școală numai pentru a învață alți medici cum să facă o injecție unui copil.”
Dar nu despre injecție este ideea de astăzi. Ci despre abilitatea de a ne face treabă diferit de ceea ce fac ceilalți, adaptandu-ne mereu la nevoile beneficiarilor muncii noastre. Adică a clienților noștri.
Un pediatru care face injecții unde copiii se simt bine știe că îi va face fericiți pe copii și … evident pe părinții săi (observă reacția la final a părinților, după ce copilul trece de momentul dureros). Iar părinții îl vor recomanda altor părinți, care vor dori și ei să vina acolo.
Tu nu ți-ai dori să duci copilul la injecție undeva unde se va distra?
Eu unul cu siguranță m-aș duce la el dacă ar fi în Cluj. Este asemănător genului de momente pe care le trăiam cu ani în urmă când vorbeam cu unul dintre mentorii mei, om care a trăit într-o altă cultură. La finalul discuției pleci nu doar cu un moment de aha, ci cu o viziune complet diferită “nu m-aș fi gândit că se poate și asa”.
Nu le-am înțeles cu adevărat însă decât când eu însumi în discuții cu clienții mei i-am ajutat să-și găsească ei acele momente care schimbă complet perspectiva și îi face să se gândească “nu m-aș fi gândit că se poate și asa”.
Iar lucrurile astea încep cu chestiuni mărunte și sunt aplicabile în situații de zi cu zi. Cum ar fi atunci când faci injecție unui copil.
E drept însă că le poate realiză dar cineva care vrea să își servească clienții în cel mai bun mod…
SĂ AJUTE PE BENEFICIARII MUNCII SALE SĂ PLECE ÎNCÂNTAȚI
Se poate așa ceva și în România?
Dap
Tot zilele trecute am fost cu copilul la un cabinet stomatologic, unde o domnișoară i-a explicat cum un anume instrument spăla dinții, altul face aer ș.a.m.d. Și Andrei era încântat, se distra pe scaun. Eu … eram în plus 🙂
Asta după ce cu 1-2 luni în urmă am fost altundeva cu el și a stat cu forța pe scaun…
Și câteva recomandări suplimentare. Am discutat în podcast cu mulți antreprenori online și experți, îți recomand să asculți podcastul cu Sorin Popa: