O decizie luată într-un moment în care avem informații incomplete ne ține în mișcare și ne oferă ocazia să învățăm din ceea ce urmează. În carieră, ajungem frecvent în situații în care aprobarea întârzie, contextul se schimbă sau alegerea potrivită devine vizibilă abia după ce am făcut primul pas. Discuția cu Cristina Stănilă pornește de la experiența ei în companii internaționale și ajunge la felul în care luăm decizii, gestionăm schimbarea și învățăm să lăsăm în urmă etapele care și-au încheiat rolul.
Cristina Stănilă conducea, la momentul conversației, operațiunile din România ale Pole To Win, companie internațională pornită în Japonia și activă în industria de gaming, localizare și customer support. Parcursul ei profesional a început la Brașov, după Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, cu training pentru adulți și interpretariat. A continuat în Arvato, unde a trecut de la customer representative la coordonarea unor proiecte ample pentru Microsoft, apoi a participat la dezvoltarea operațiunilor din Cluj și a coordonat proiecte desfășurate în mai multe țări. Ulterior, experiența Voxpro și colaborarea cu Airbnb au adus un mediu de lucru aflat într-o schimbare foarte rapidă.
În spatele traseului profesional apare o temă care revine pe parcursul conversației: disponibilitatea de a intra în contexte noi înainte de a avea toate răspunsurile. Cristina povestește despre mutări între orașe, proiecte pornite de la zero, echipe în creștere și roluri care au obligat-o să învețe alte zone ale unei afaceri. Trecerea spre poziția de manager general a mutat atenția către bugete, costuri, contracte și relația cu furnizorii. Fiecare etapă a adăugat o perspectivă diferită asupra felului în care funcționează o organizație.
Una dintre ideile la care revine este responsabilitatea pentru propriile alegeri. O hotărâre vine împreună cu disponibilitatea de a răspunde pentru consecințele ei, inclusiv atunci când rezultatul diferă de ceea ce anticipam.
„Orice decizie este mai bună decât nicio decizie.”
Cristina Stănilă
Ideea capătă greutate în mediile în care lucrurile se schimbă repede. Uneori managerul lipsește, aprobarea întârzie, iar echipa are nevoie să continue. În asemenea momente lucrezi cu informațiile disponibile, alegi o direcție și ajustezi ulterior. Cristina formulează experiența acumulată în anii de management într-un mod foarte simplu:
„Anii ăștia m-au învățat că orice hotărâre ai lua e bună. Cel puțin ai luat-o. Și dacă se dovedește a fi greșită, cel puțin ai învățat ceva din asta și poți să mergi mai departe.”
Cristina Stănilă
O altă parte a conversației vorbește despre capacitatea de a încheia o etapă. După ani în care coordona proiecte în Brașov, Cluj și Lisabona și ajunsese să petreacă foarte mult timp în avion, Cristina a decis să plece din Arvato. Alegerea a venit după o perioadă intensă profesional și a deschis drumul către alte companii și alte responsabilități. Un sfat primit de la un coleg a rămas cu ea:
„If you wanna make it, you need to learn how to let some things go.”
Ideea apare apoi și în discuția despre relația dintre ceea ce înțelegem rațional și ceea ce reușim să acceptăm emoțional.
Experiențele de formare au avut, la rândul lor, un rol în evoluția ei. Cristina vorbește despre cursurile Dale Carnegie urmate în Germania și despre exercițiile prin care participanții erau scoși din comportamentele lor obișnuite. Pentru o persoană introvertită, asta a însemnat situații de public speaking, jocuri de rol și expunere în fața unor colegi veniți din culturi și poziții profesionale diferite. Miza era înțelegerea propriului comportament și a modului în care acesta influențează relațiile cu ceilalți.
În zona de lectură, Cristina menționează cartea lui Dale Carnegie „Secretele succesului”, la care revine periodic, și „Principiul Dilbert” de Scott Adams, folosit și ca sursă de umor despre viața din organizațiile mari. Primul volum intră în zona relațiilor și a comportamentului managerial, iar al doilea privește cu ironie mecanismele prin care organizațiile ajung uneori să perpetueze procese greu de justificat.
Discuția ajunge firesc și la organizarea muncii. Instrumentele ei sunt simple: agenda cu lucrurile de făcut și calendarul în care își așază întâlnirile. În perioadele foarte aglomerate a folosit și foi de calcul în care urmărea responsabilul și termenul pentru fiecare activitate. Sistemul crește odată cu volumul responsabilităților, iar forma lui rămâne subordonată muncii pe care trebuie să o susțină.
Dincolo de management, carieră și schimbările de rol, spre final rămâne o idee despre raportarea la fiecare zi. După ani de proiecte internaționale, relocări și etape profesionale foarte diferite, Cristina o formulează astfel:
„Aș zice… și din punct de vedere profesional și personal, trăiește fiecare zi exact cum o ai lua-o de la capăt în fiecare zi. Trăiește fiecare zi exact cum o ai și ia-o de la capăt în fiecare zi.”
Cristina Stănilă
E o perspectivă care se leagă de întregul ei parcurs. O carieră se construiește din alegeri făcute în contexte care se schimbă, din disponibilitatea de a răspunde pentru ele și din capacitatea de a continua atunci când o etapă s-a terminat. Uneori următorul pas apare după ce accepți că informația disponibilă este suficientă pentru decizia de azi.
Ideile principale
- O decizie luată te ajută să mergi mai departe. Vor exista situații în care informațiile sunt incomplete, aprobările întârzie sau contextul se schimbă repede. Atunci alegi pe baza lucrurilor pe care le știi în momentul respectiv. Dacă alegerea se dovedește greșită, corectezi ce se mai poate corecta și folosești experiența pentru următoarea decizie. A rămâne blocat consumă timp și rareori îți oferă informații noi.
- Rămâi responsabil pentru alegerile tale. Când iei o hotărâre, susține-o și fii pregătit să explici cum ai ajuns la ea. Rezultatul poate fi bun sau slab, iar responsabilitatea rămâne aceeași. În timp, această atitudine îți schimbă felul în care lucrezi și relația cu oamenii din jur. Înveți să privești greșelile ca pe experiențe din care ai ceva de extras și devii mai atent la felul în care alegi data viitoare.
- Învață să lași în urmă etapele care s-au încheiat. Uneori continui să investești energie într-un proiect, un rol sau o relație profesională fiindcă ai investit deja mult acolo. Atașamentul îți îngreunează următorul pas. Uită-te la situația în care ești acum, la prioritățile tale și la ceea ce vrei să construiești mai departe. Acceptarea unei etape încheiate îți eliberează energia pentru ceea ce urmează.
- Creșterea profesională vine adesea din contexte care te scot din obișnuință. O mutare, un proiect nou, o echipă diferită sau responsabilități pe care încă înveți să le gestionezi te obligă să dezvolți abilități noi. Disconfortul de la început face parte din proces. Cu fiecare experiență, îți lărgești perspectiva asupra muncii și descoperi lucruri despre felul în care reacționezi sub presiune.
- Ca să lucrezi bine cu oamenii, începe prin a te cunoaște mai bine. Felul în care comunici, reacționezi și iei decizii influențează relațiile profesionale. Feedbackul primit de la ceilalți te ajută să vezi comportamente pe care singur le observi mai greu. Când înțelegi mai bine cum funcționezi, devine mai ușor să gestionezi relații, negocieri și conversații dificile.