ZILELE TRECUTE, CÂND AM LUAT COPILUL de la şcoală îmi povestea încântat cum văzuse un clip video în care armata română se lupta cu o altă armată şi le ”dădea bătaie”.
Îmi amintesc că pe parcursul săptămânilor de când a început şcoală (în toamna a intrat la clasa zero), mi-a mai povestit de câteva ori despre ţara România. Are un mod de a “ţine” cu ţara sa.
La un moment dat era un meci de fotbal la TV. Jucau 2 ţări (nici măcar nu era România printre ele), iar el susţinea sus şi tare că vrea să câştige România.
Am văzut că la şcoală au creat drapelul României din hârtie, lipici şi creioane colorate şi îl flutura mândru. Nu îmi amintesc că vreodată să fi spus că-i este ruşine de ţara lui, aşa cum văd de multe ori pe Internet că scrie lumea.
Şi îmi dau seama că – deşi hulita de multă lume – şcoală din România îşi face datoria de a învaţă copiii că ţara lor este o ţară specială.
Îi învaţă de mici că sunt români, îi învaţă să fie mândri de ţara lor. Să ţină cu ea. Copiii cresc cu mentalitatea, cu dorinţa de a îşi susţine ţara. Şi asta este bine pentru România care va fi peste 20 de ani.
În final îți recomand să asculți podcastul cu Sorin Popa:
Cunoști cealaltă Românie?
Cu 10 ani în urmă deveneam administrator la Wikipedia. Mai sunt şi astăzi. Am scris pe Wikipedia mii de articole de-a lungul timpului. M-am concentrat să
dezvolt articolele ce au legătură cu realizările României. În special perioada 1880-1950, Casa Regală a României, Regele Mihai, articole despre Transilvania şi despre subiecte ce au legătură cu Clujul. Majoritatea articolelor despre Cluj de pe Wikipedia au fost scrise sau dezvoltate de mine.
Atunci am învăţat să îmi cunosc cu adevărat ţara. Wikipedia a reuşit să şteargă din mintea mea obişnuitele şmecherii pe care le aud zilnic la televizor că le face clasa politică şi le-a înlocuit cu imaginea unei alte Românii.
Era fascinant pentru mine să descopăr că există o altă ţară, pe care nu o cunoscusem destul până atunci.
Este o altă Românie. Este ţara
- olimpicilor care câştigă medalii,
- a inventatorilor care uimesc prin ceea ce au conceput,
- este ţara arhitecţilor români care construiesc clădiri de top în lume,
- este ţara sportivilor precum Simona Halep care arată că dacă te ţii de treaba vei obţine performanţă de top mondial,
- Este țara unor oameni ca Brâncuși sau Iorga care vor rămâne pentru totdeauna în istoria umanității.
Şi este o ţară – cred eu – care va exista din nou. Nu ştiu dacă eu voi trăi destul ca să o văd cu ochii mei, nici nu contează. Cel puţin o va vedea copilul meu. Iar asta este tot ce contează.
Regele Mihai spunea că nu vede “România de astăzi că pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”
Până la urmă asta înseamnă să fim români: să ajutăm la schimbarea în bine a ţării noastre, cu mult sau puţin. Fiecare cu cât putem.
Fără să ne aşteptăm să primim neapărat ceva în schimb.
Să influenţăm societatea românească să se schimbe. Începând cu noi înşine şi cu cei din jur.
Îţi doresc la mulţi ani de Ziua ROMÂNIEI! Şi sper că vei deveni şi tu parte a schimbării ţării.
Dezvoltarea personală este ceva care ar trebui probabil să fie parte din viața fiecăruia. Ca să înveți mai multe despre dezvoltare personală îți recomand podcastul cu Sorin Lucaci: