Trăim într-o lume în care căutarea fericirii poate părea uneori ca fiind o luptă continuă. Ne-am obișnuit să credem că succesul vine numai prin muncă asiduă și lupta neîncetată împotriva a tot ceea ce pare să ne stea în cale.
Dar oare acest mod de viață ne aduce cu adevărat împlinirea pe care o dorim?
Recent, am avut o revelație personală care mi-a schimbat perspectiva asupra modului în care aleg să trăiesc și să îmi urmez cursul existenței. Imaginează-ți că viața este un râu vast și că fiecare dintre noi are propria sa porțiune de apă. Mulți dintre noi petrecem ani de zile explorând malurile, privind la cursul râurilor altora, fără să ne găsim propriul drum.
Aceasta este realitatea în care se zbate majoritatea, o căutare nesfârșită care ne definește existența.
Pasul 1 în această călătorie cred că este găsirea propriului nostru râu. Pentru mine, acesta a fost un moment de cotitură, o comedie a erorilor umane și a nesiguranței personale.
După multă căutare, când în sfârșit descopăr râul care mi se potrivește, mă aflu în fața unei dileme: să înot în amonte spre ce credeam că este fericirea supremă sau să mă las purtat de curentul apei? A înota în amonte înseamnă să mergi împotriva cursului apei și – evident – să depui mult mai mult efort decât atunci când înoți purtat de cursul apei.
Am ales să înot împotriva curentului, crezând că acolo se află împlinirea. Cu energie și determinare, am înfruntat ani de zile valurile și obstacolele, experimentând un carusel de emoții: bucurie și tristețe, momente de triumf și eșec, motivație și epuizare. Eforturile mele erau alimentate de dorința arzătoare de a atinge un ideal de fericire. Și da, am reușit de foarte multe ori să obțin ce doream.
Dar cu ce eforturi? Și cu câte sacrificii?
Dar, într-o zi, am avut o realizare. La doar câțiva metri în aval (în josul apei), după o curbă blândă a râului, se afla aceeași fericire pe care o căutasem mereu. Dacă aș fi ales să mă las purtat de curent, aș fi ajuns la ea fără luptă, fără atâtea sacrificii și fără durere și mai repede. Ani de zile m-au învățat că adevărata fericire nu se află în lupta neîncetată, ci în încrederea de a te lăsa purtat de viață.
Plus să alegi râul potrivit…
Astăzi, aleg să mă las purtat de cursul apei. Nu mai înot împotriva curentului. Mi-am dat seama că, dacă aș fi avut mai multă încredere în mine și în capacitatea de a naviga prin necunoscut, călătoria mea ar fi fost mult mai liniștită și mai plină de satisfacții. Ar fi fost util dacă aveam și un mentor care să mă îndrume la început.
Pasul 2 este să intri în apă, să te angajezi în cursul vieții tale.
Iar pasul 3 este să te lași purtat de curentul apei, să ai încredere în fluxul vieții tale și să înveți să întâmpini obstacolele cu grație și curaj. Înotul împotriva apei necesită motivație și muncă grea, în timp ce călătoria în sensul râului necesită încredere și dorința de a învăța să navighezi prin neprevăzut.
În această călătorie, am învățat și că înotul și navigarea sunt două abilități diferite. Înotul pare mai direct și mai rapid, dar navigația este cea care te poartă pe distanțe mari, către ținuturi neexplorate. În timp ce înotul te face să crezi că vei începe să trăiești cu adevărat doar atunci când vei atinge obiectivul, navigarea te face să apreciezi călătoria în sine ca pe o mare aventură.
Și așa, mă regăsesc deseori punându-mi întrebări înainte de a lua decizii importante:
- Înot împotriva curentului sau mă las purtat de el?
- Urmez fluxul vieții mele?
- Există un context în care pot să mă folosesc de circumstanțe într-un mod care să mă ajute?
Curbele râului sunt acolo pentru a mă ajuta să înțeleg ceea ce nu pot vedea – și poate, acestea sunt doar binecuvântările Universului, ale Divinității sau altceva care mă susține așteptându-mă, chiar după colț.
Dar pentru a urma curentul trebuie să am încredere. Încredere în calea aleasă și în semnele pe care mi le oferă viața. Așadar, călătoria pe râul vieții nu este doar despre a ajunge la destinație, ci și despre învățarea artei de a naviga mai mult și înota mai puțin, de a accepta că uneori cea mai bună cale este aceea care se desfășoară natural în fața noastră.