Magor Csibi a ajuns să vorbească despre leadership după ce l-a trăit din plin. A început în jurnalism, a trecut prin politică, a condus WWF România și, în prezent, coordonează Departamentul de Leadership și Cultură Organizațională în Trend Consult. Lucrează cu echipe, lideri și organizații care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă atunci când oamenii colaborează nu din obligație, ci din convingere.
Parcursul său e marcat de o întrebare care revine constant: cum putem construi contexte în care să creștem împreună?
Pentru Magor, performanța nu vine din presiune, ci din sens. El vorbește despre lideri ca despre oameni care creează spațiu pentru încredere. Într-o lume în care cifrele par să conducă totul, el propune o perspectivă mai umană: rezultatele apar atunci când echipele funcționează ca organisme vii, în care fiecare își recunoaște rolul. Ideea aceasta este susținută și de cercetări recente publicate în Harvard Business Review, care arată că organizațiile cu un nivel ridicat de siguranță psihologică și încredere internă au o productivitate cu 30% mai mare decât media.
În discuția noastră, am vorbit despre mitul excepționalității, despre cât de greu ne e să recunoaștem că nu putem reuși singuri și despre cum echipele devin, în timp, un spațiu de învățare și de reechilibrare. Magor a vorbit despre importanța recunoștinței ca mecanism care schimbă relațiile de lucru. În fond, așa cum arată și Daniel Coyle în The Culture Code, cultura unei echipe nu se construiește prin sloganuri, ci prin gesturi mici, repetitive, care dau sentimentul de apartenență.
Magor ne reamintește că liderii nu sunt cei care ridică vocea, ci cei care știu să asculte. Că progresul real nu se măsoară doar în cifre, ci și în felul în care oamenii se sprijină unii pe alții atunci când greșesc. Că într-o lume în care competiția e norma, colaborarea poate deveni un act de curaj. Iar atunci când o echipă ajunge să funcționeze cu încredere, fără teama de greșeală, performanța devine o consecință firească și nu o țintă impusă.
E o conversație despre leadership, despre echipe, dar mai ales despre oameni. Despre cum putem, împreună, să transformăm munca dintr-o luptă de supraviețuire într-un loc în care ne regăsim.
Leadershipul care începe cu încredere, nu cu cifre
Există momente în care un lider pare să facă totul „ca la carte”, dar echipa nu mai funcționează. Cifrele sunt urmărite, obiectivele sunt bifate, rapoartele sunt corecte. Și totuși, ceva lipsește. E acel gol care apare atunci când oamenii nu mai lucrează din convingere, ci din teamă. Într-o lume care măsoară totul în performanță, uităm uneori că performanța nu este un scop, ci o consecință.
În discuția pe care am avut-o cu Magor Csibi, el a spus o frază care a rămas cu mine: „Target-ul generează frică, iar frica nu duce la performanță sustenabilă.” Când oamenii lucrează sub presiune constantă, învață să se protejeze. Nu mai dau tot ce pot, ci doar cât e sigur ca să nu fie pedepsiți. Într-un fel, fiecare organizație are două economii: cea vizibilă, a cifrelor, și cea invizibilă, a încrederii.
Prima se poate măsura ușor. A doua e fragilă, dar este cea care ține totul în viață.
Încrederea nu se construiește prin directive, ci prin context. Magor povestea cum, lucrând cu echipe din companii și organizații, a observat că liderii care pun accent pe claritate și relație, nu pe control, obțin rezultate mai stabile. Când oamenii înțeleg de ce fac ceea ce fac, nu mai e nevoie să fie împinși. În lipsa acestui sens comun, cifrele devin o formă de dresaj.
Psihologul american Amy Edmondson, care a introdus conceptul de siguranță psihologică, arată în studiile sale de la Harvard că echipele performante nu sunt cele care greșesc mai puțin, ci cele care vorbesc deschis despre greșeli. În companiile unde există frică, greșeala este ascunsă. În cele unde există încredere, greșeala devine informație. Magor spunea în podcast că a întâlnit organizații românești care au început să schimbe acest tipar – una dintre ele are o tradiție de a discuta lunar despre greșelile din echipă, fără vinovați, doar cu scopul de a învăța. E un gest simplu, dar care schimbă atmosfera dintr-un colectiv: oamenii nu se mai ascund, se implică.
Leadershipul bazat pe cifre ne face să vedem oamenii ca resurse. Leadershipul bazat pe încredere îi privește ca parteneri. Diferența e subtilă, dar decisivă. În primul caz, liderul întreabă: „De ce nu ai atins obiectivul?” În al doilea, întreabă: „Ce te-a împiedicat să reușești și cum pot să te ajut?” Într-o lume obișnuită cu controlul, această schimbare de perspectivă pare minoră, dar ea transformă relațiile de muncă din tranzacții în colaborări.
În Coreea, unde Magor a lucrat cu o echipă de zeci de oameni, a observat ceva interesant: colegii săi atingeau constant 97% din target, dar nu 100%. Când i-a întrebat de ce, i-au răspuns simplu: „Dacă facem 200% anul acesta, anul viitor 200% va fi noua normă.” Frica de a ridica standardul devenise mai mare decât dorința de a excela. În lipsa încrederii, oamenii învață să își dozeze efortul. Învață să pară implicați, nu să fie.
Într-un studiu publicat în Journal of Applied Psychology (2021), cercetătorii arată că echipele care funcționează într-un climat bazat pe încredere au o rată cu 40% mai mare de inovație și colaborare reală decât cele conduse prin control. Asta pentru că, atunci când încrederea există, oamenii se simt liberi să propună, să conteste, să își asume riscuri. Frica inhibă creativitatea, dar încrederea o face posibilă.
Într-un fel, leadershipul e asemănător cu antrenoratul. Niciun antrenor nu poate controla fiecare pas al jucătorului, dar poate construi un cadru în care echipa înțelege scopul și regulile jocului. Magor spunea că în sport se măsoară creșterea, nu doar rezultatul. În companii, ar trebui să fie la fel. Nu e suficient să avem cifre bune, dacă oamenii se sting pe drum.
Am vorbit și despre companii precum Autonom, care tratează rezultatele ca pe o consecință a comportamentelor. Ei nu pun presiune pe oameni să atingă obiective, ci definesc comportamentele care duc la rezultate. Dacă oamenii acționează în spiritul acelor comportamente – colaborare, claritate, responsabilitate – rezultatele vin natural. Această filozofie e mai aproape de ceea ce sociologul britanic Richard Sennett numea craftsmanship – arta de a face lucrurile bine de dragul lor, nu din frică de a fi sancționat.
Cifrele, oricât de exacte, nu pot măsura loialitatea, încrederea sau bucuria de a munci împreună. Ele sunt rezultatul unei stări, nu cauza ei. Când liderii înțeleg asta, apar organizații care funcționează mai puțin prin constrângere, mai mult prin sens. Oamenii devin parte dintr-o poveste mai mare, nu doar executanți ai unui plan trimestrial.
Magor a spus la un moment dat că, în armată, un soldat care a trecut testul inițial primește apoi încredere deplină. „Dacă te-am selectat bine, investim în tine fără rezerve” – așa gândesc ofițerii. E o lecție pentru mediul de afaceri: încrederea oferită nu slăbește disciplina, ci o întărește. Când oamenii știu că liderul lor nu le așteaptă greșelile, ci potențialul, devin mai curajoși.
Leadershipul care începe cu cifre produce conformism. Leadershipul care începe cu încredere produce curiozitate. Și poate tocmai asta e diferența dintre o organizație care trăiește pentru rapoarte și una care trăiește pentru sens. Într-o lume obsedată de măsurători, încrederea e singurul lucru care nu se poate cuantifica, dar fără de care nimic nu funcționează cu adevărat.
Resurse & linkuri podcast
- Cartea lui Magor Csibi “Bătăliile care contează”
Mulți oameni au idei bune, dar puțini reușesc să le transforme într-un magazin online care chiar funcționează. Gomag e o platformă din România care ajută exact cu asta. Îți dă tot ce ai nevoie: design, plată, livrare, marketing - într-un singur loc.
E folosită de peste 4500 de afaceri locale și e gândită astfel încât să pornești simplu, fără bătăi de cap. Dacă vrei să transformi ideile din podcast în ceva concret, intră pe gomag.ro și vezi cum începi.