Schimbarea felului în care lucrăm și colaborăm pune presiune reală pe lideri și pe echipe. Episodul acesta pornește dintr-o întrebare: ce mai așteaptă oamenii astăzi de la cei care îi conduc. Discuția se așază repede în prezent, într-un context marcat de pandemie, crize succesive și generații care se suprapun în același spațiu de lucru.
Invitata acestui episod este Georgeta Dendrino, executive coach și consultant, cu o experiență lungă în lucrul cu lideri și organizații. A lucrat cu echipe diverse, în România și în afara ei, și vede zilnic cum se schimbă așteptările, ritmul și relațiile din interiorul companiilor. Perspectiva ei vine din practică, din conversații reale cu oameni aflați în poziții diferite.
Unul dintre firele centrale ale discuției este felul în care s-au schimbat așteptările de la lideri. Presiunea este mai mare, rolurile sunt mai multe, iar confuzia apare ușor.
„Așteptările de la lideri s-au schimbat foarte mult.”
Georgeta Dendrino
spune Georgeta, subliniind că mulți oameni cer liderilor să acopere zone pentru care nu au fost formați.
De aici, conversația ajunge la responsabilitatea individuală și la grija față de sine. Georgeta atrage atenția asupra tendinței de a muta totul în sarcina managerului și asupra riscului de a pierde echilibrul. Este o invitație la maturitate și la claritate în relațiile de muncă:
„Eu insist foarte mult pe cum avem fiecare grijă de noi înșine, să nu punem greutatea la ceilalți.”
Georgeta Dendrino
Un alt subiect important este colaborarea între generații. Diferențele există, iar ele se văd în așteptări, ritm și stil. Soluția propusă este una simplă, dar nu chiar ușor de aplicat: comunicare reală și adaptare reciprocă.
„Să comunicăm deschis și cu încredere. Să ne ascultăm pe bune.”
Georgeta Dendrino
spune Georgeta, punând accent pe siguranța psihologică din echipe.
Discuția se extinde și spre diversitatea culturală, un fenomen tot mai prezent în organizațiile din România. Integrarea cere efort din ambele direcții și o deschidere reală către diferențe. În acest context, Georgeta vorbește despre nevoia de educație și despre acceptarea faptului că oamenii vin cu istorii și repere diferite.
Un segment al conversației este legat de ajustarea așteptărilor și de capacitatea de a vedea lucrurile și din perspectiva celuilalt. Georgeta povestește o situație concretă din mentoringul cu persoane din generația Z, care ilustrează cât de ușor ajungem la concluzii rapide și cât de util este un pas înapoi:
„Câteodată mi se pare că ajută să ne punem în papucii celuilalt și să ne gândim de ce se comportă așa. Poate că n-a dormit, are un copil bolnav. Poate că este o personalitate mai retrasă. Și să avem un pic mai multă toleranță unii față de ceilalți.”
Georgeta Dendrino
Episodul atinge și subiectul diferențelor culturale și al integrării oamenilor din alte țări în organizații. Tema toleranței apare din nou, de data aceasta într-un cadru mai larg, social. Este vorba nu doar despre politici sau concepte, ci și despre comportamente zilnice, despre eforturi făcute de ambele părți și despre deschiderea de a învăța unii de la alții.
Spre final, conversația ajunge la liderii care vor să rămână relevanți pentru generațiile tinere. Adaptarea presupune renunțarea la certitudini vechi și curiozitate față de perspective noi. Georgeta amintește ideea cunoscută din cartea lui Marshall Goldsmith, „Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe”, explicând că experiența rămâne valoroasă atunci când este completată de învățare continuă.
Ideile principale
- Așteptările asupra liderilor s-au schimbat radical. Rolul lor nu mai este doar operațional, ci include dezvoltare personală, învățare continuă și capacitatea de a rămâne conectați la vremurile în care trăiesc. Oamenii vor lideri atenți la starea lor de bine și la starea echipelor, dar nu conștientizează mereu cât este realist să ceară. Când înțelegi aceste schimbări, devine mai ușor să îți calibrezi pretențiile și să construiești relații profesionale mai sănătoase.
- Colaborarea între generații cere principii simple, nu teorii complicate. Comunicarea directă, exprimarea clară a punctelor de vedere și ascultarea reală devin instrumente de bază într-o lume în care oamenii lucrează remote, hibrid sau doar ocazional împreună. Când eviți presupunerile și creezi un cadru în care fiecare poate vorbi fără teamă, diferențele dintre generații se estompează. Spațiul psihologic sigur devine liantul echipelor diverse.
- Adaptarea este o responsabilitate comună, nu un efort unilateral. Indiferent că este vorba despre generații diferite sau despre persoane venite din alte culturi, integrarea funcționează doar când ambele părți fac un pas înainte. Deschiderea, curiozitatea și disponibilitatea de a înțelege contextul celuilalt sunt elemente importante. Când accepți că lumea se schimbă și că diversitatea devine normă, începi să vezi integrarea ca pe o abilitate necesară, nu ca pe un inconvenient.
- Noile generații nu mai rămân într-un job fără sens. Au nevoie de un venit corect, de respect și de sentimentul că părerea lor contează. Învățarea și dezvoltarea sunt importante, dar nu pot compensa lipsa echității sau a atenției reale. Când creezi un mediu în care oamenii tineri sunt văzuți și ascultați, loialitatea apare natural, chiar dacă nu se manifestă identic cu generațiile anterioare.
- Liderii relevanți sunt cei care se dezvață înainte să învețe. Ce a funcționat acum douăzeci de ani nu mai funcționează astăzi și nu te mai poate susține în rolurile actuale. Când accepți că expertiza ta nu este suficientă, apare spațiul pentru curiozitate și deschidere. Relația cu generațiile tinere devine mai ușoară când renunți la poziția de „eu știu mai bine” și te pui în postura celui care încă învață. Asta creează puntea dintre autoritate și relevanță.