Cartea Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, este jurnalul cu învățăminte, idei notate și interpretate de călugărul Nicolae Steinhardt. Jurnalul Fericirii este un roman de tip jurnal, în cadrul căruia autorul prezintă gândurile și ideile sale pe o perioadă îndelungată de timp, concentrate în special pe experiența tulburătoare trăita în închisorile comuniste, ca și deținut politic.
Acest text nu este doar un rezumat, ci și un comentariu asupra cărții, structurat ca un eseu. Aici vei găsi o fișă de lectură care îți prezintă pe scurt ale sale idei principale și personaje (la titlurile de ficțiune), uneori pe capitole. Este un ghid simplu și fain pentru a decide ușor dacă această carte te atrage.
Rezumatul cărții Jurnalul fericirii
Jurnalul Fericirii este poate cel mai bun manifest referitor la o realitate sumbră, a deținuților politici din închisorile comuniste. Tratamentele inumane, atât fizice cât și psihice își pot pune amprenta asupra oricui, indiferent de calitățile umane ale persoanei în cauză. Pentru a putea depăși aceste dureri, autorul a identificat încă de la începutul cărții trei soluții regăsite de el în diverse opere literare din literatura universala.
Prima soluție este și cea mai drastică, sperie, însă autorul o considera profund eliberatoare. Înainte de a intra în atenția organelor de anchetă, omul trebuie să-și asume moartea sa. Din acel moment încolo, este o persoană decedată care, astfel, nu mai poate fi constrâns prin nimic, nu mai poate fi șantajat cu nimic, întrucât s-a eliberat spiritual de grijile sufletești sau nevoile cărnii.
A doua soluție, este aceea de a trăi viața unui nomad, lipsit de posesii materiale sau relații interpersonale importante, astfel încât, să lipsească pârghiile torționarilor săi de a-l putea corupe.
În sfârșit, cea de-a treia soluție, este că cel supus teribilei încercări, să-și dorească lupta cu reprezentanții sistemului astfel încât să-și poată găsi resursele necesare să reziste din însăși natura înfruntării prin care urmează să treacă.
Cartea este presărată cu amintirile sale despre torționari, tratamentele la care era supus și, mai presus, de relația lui cu tovarășii de suferință și cu religia, precum și cu diferite texte scrise de alți autori celebri pe care le interpretează filosofic, extrăgând esența printr-o exprimare ce reflectă inclusiv trăirile sale din acea perioadă.
Camarazii de suferință reprezentați de către deținuții cu care avea o legătură, precum și alinarea pe care i-o aducea credința creștină, erau singurele arme ale sale împotriva sistemului comunist și a reprezentanților acestui regim, a cărui ultim țel era reabilitarea în conformitate cu principiile comunismului ale celor încarcerați acolo, a căror singură vină era că au încercat să ridice semne de întrebare față de infailibilitatea sistemului comunist.
Valoarea de probatoriu a documentului pentru ca oamenii să poată înțelege, într-o maniera propusă de un literat, ce lucruri puteau să se întâmple sub cortina trasă peste instituțiile de reabilitare din totalitarism este asigurată și de elementele de frumos, un soi de estetică a urâtului așa cum este descrisă în alte opere literare, cum ar fi disponibilitatea unor oameni frânți fizic și psihic în urma torturilor repetate să găsească alinare în produse ale sufletului, cum ar fi împărtășirea cu alți colegi de suferință a versurilor scrise de marii poeți.
Relatările sunt transmise fără patimă, cu o aplecare așezată care denotă mai degrabă obiectivitatea unei persoane neimplicate în cele întâmplate decât subiectivitatea celui care a suferit foarte mult în aceste închisori. Acest aspect se datorează probabil înclinației sale spre perceptele religioase și admirației față de capacitatea religiei de iertare.
Cartea rămâne una dintre cele mai apreciate cărți din literartura școlară scrise de autori români, alături de alte titluri cum ar fi Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, Ciuleandra de Liviu Rebreanu, Cireșarii de Constantin Chiriță, Chirița în Provincie de Vasile Alecsandri, Cel mai Iubit Dintre Pământeni de Marin Preda, Patul lui Procust de Camil Petrescu sau Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt.
Citate Jurnalul fericirii
Un lucru-mi pare cert, că lumea oamenilor simpli este o lume complicată, iar lumea oamenilor complicaţi este o lume simplă. Cu cît sunt oamenii mai sofisticaţi cu atît dau mai puţină însemnătate formelor; pe cînd oamenii simpli abia se adună laolaltă că şi alcătuiesc regulamente straşnice.
Consider semn de nobleţe capacitatea de a vorbi respectuos şi tolerant despre adversar.
Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi.
Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie.
Gust, ca de obicei, adîncul farmec al zilelor de Crăciun – din totdeauna cele mai frumoase ale anului, din piatră şi zgură să fii şi nu se poate să nu te frîngă.
Despre Nicolae Steinhardt: Nicolae Steinhardt a fost un critic literar, eseist, scriitor și jurist român. A fost deasemenea doctor în drept constituțional.
Dacă vrei să afli mai multe despre Nicolae Steinhardt sau alți autori similari, îți recomand lista de cărți pentru literatura școlară.
Citește cartea Jurnalul fericirii
Poți comanda cartea Jurnalul fericirii de aici:
Acest text oferă un rezumat concis al cărții, sub forma unei recenzii esențiale, evidențiind ideile principale din carte. Dacă ți se pare interesant, merită să citești cartea integral pentru a prinde toate nuanțele și profunzimile gândirii autorului.
În acest eseu, am inclus un rezumat și o recenzie simplă a cărții, care scoate în evidență ideile principale și eventualele personaje marcante. Este ca o fișă de lectură care îți oferă un aperitiv literar: dacă îți stârnește interesul, cartea în întregime te așteaptă să explorezi toate nuanțele gândirii autorului. Pe scurt, este un comentariu care îți va lărgi orizonturile și îți va oferi o experiență de lectură îmbogățită!
Acum, poți să comanzi cartea pentru a o răsfoi acasă, să o asculți sub formă de carte audio, sau să o citești ca ebook pdf.
În încheiere iată o recomandare de podcast pe care să îl asculți când ai timp, alături de Răzvan Negoiță:
sau, de asemenea, podcastul cu Ionuț Vlad: