Acest articol este un guest-post scris de către David Mitran.
Acum mult mult timp cineva căuta diamante. Erau pietrele lui preferate și chiar era specializat în căutarea diamantelor. Îi plăceau pentru că în urma procesului de șlefuire acestea ajungeau să aibă caracteristicile purității: un diamant bine șlefuit era un diamant extraordinar de frumos și totodată o bucată de piatră prețioasă foarte simplă.
Până la vârsta de 48 de ani găsise doar pietre mici, bucăți foarte mici de diamante pe care nu prea le putea prelucra după bunul său plac. Visul său era să găsească o mină de diamante. Avea oameni răspândiți în toată lumea care de ceva vreme îi tot căutau o astfel de mină.
Însă mai toate fuseseră deja descoperite de alții și tot diamantul din ele dispăruse.
Totul până într-o zi, când primește un telefon neașteptat spunându-i că a fost găsită o groapă în care, dacă se va săpa îndeajuns de mult, se vor găsi diamante.
„O groapă? Gropile nu au diamante. Diamantele se găsesc în munți sau în apropierea munților. Gropile n-au adus niciodată diamante omenirii”, spuse bătrânul.
Totul i s-a părut foarte ciudat, însă până la urmă s-a hotărât să ofere o șansă acelei gropi. Le-a oferit muncitorilor un termen limită de o lună în care puteau să sape. A strâns 70 de muncitori și i-a pus la treabă. În cele 30 zile muncitorii au muncit mai mult ca în orice altă mină, 24 de ore din 24, însă ajunși la sfârșitul termenului limită, nu au găsit nimic.
Bătrânul căutător de diamante a renunțat să mai sape, a oprit lucrările și s-a întors la ceea ce făcea înainte. Lucrările au rămas neterminate și de atunci au trecut câteva decenii bune. Ajuns la vârsta de 90 de ani, bătrânul căutător de diamante avea acum nepoți, ce îi urmau pasiunea.
Unul din nepoți chiar îi preluase afacerea și coordona un întreg personal de câteva sute de muncitori. La un moment dat, nepotul ce preluase afacerea ajunge să primească un telefon neașteptat, care i-a spus că s-a găsit o groapă, în care lucrările fuseseră deja începute, unde s-ar putea să găsească diamante.
Nepotul a fost atât de entuziasmat încât a mobilizat aproape toți muncitorii, s-a dus la groapa respectivă și le-a dat un termen de 3 luni de zile în care să sape. Se pare că ajunsese la groapa la care bunicul său săpase acum ceva timp, însă nu găsise nimic. N-a avut nevoie de mai mult de o săptămână de săpături până să găsească primul diamant, iar la sfârșitul celor 3 luni și-a dat seama că se află într-o mină de diamante.
Auzind de isprava nepotului, bătrânul căutător de diamante și-a dat seama de faptul că nu a fost îndeajuns de răbdător și că a renunțat prea ușor la ceea ce avea să-i aducă zâmbetul pe buze, putând să găsească în sfârșit ce căutase o viață întreagă și anume o mină de diamante.
Ce mină de diamante cauți tu?
Când ți s-a întâmplat ultima dată să lucrezi o perioadă bună de timp în cadrul unui proiect și să renunți pentru că părea să nu dea roade? Când a fost ultima dată când ai lăsat totul baltă pentru că, dacă continuai, aveai impresia că o făceai degeaba? Adu-ți aminte ce s-a întâmplat după ce ai renunțat. Cum te-ai simțit?
În viață avem parte de momente în care efortul pe care îl depunem nu se concretizează imediat, ba chiar sunt situații în care beneficiile apar după zeci de ani. Din momentul în care ajungem să renunțăm la tot ceea ce făcusem până în punctul în care renunțăm, tot efortul depus până atunci, toate resursele investite până atunci ajung parcă să conteze mai mult, pentru că sunt resursele tale pe care ai ajuns să le risipești, renunțând la ele.
Momentul în care renunți este momentul în care alegi s-o iei de la început. Singurul beneficiu, în acest caz, de care vei avea parte este experienţa acumulată de-a lungul perioadei în care ai investit, însă și această experiență este pe jumătate, pentru că nu ai ajuns să cunoști punctul culminant al poveștii.
Gândește-te la bătrânul căutător de diamante din povestea de mai sus. Dacă avea entuziasmul pe care l-a avut nepotul său, în mod sigur ajungea să descopere singur mina de diamante și să se bucure cu adevărat. În schimb, a ales să renunțe după o perioadă în care nu doar el, ci și o bună parte din echipa lui, au muncit ca nebunii în căutarea minei de diamante.
Dacă vreodată te-ai aflat în acea ipostază în care diamantele erau la doi metri de nasul tău, însă nu ai avut răbdarea de a le descoperi, atunci probabil că ai ajuns să regreți în următoarea perioadă. Însă regretul este bun pentru că sunt sigur că te-a ajutat să înțelegi că odată ce ai ajuns să investești energie, timp, bani într-o activitate, ai face bine să continui.
Și oricât de des s-ar întâmpla asta în rândul oamenilor, urăsc să văd că se întâmplă la acei oameni care au o pasiune extraordinar de mare pentru ceea ce fac, însă nu au răbdarea pentru a-și duce pasiunea către nivelul la care ar putea trăi de pe urma acesteia.
Și nu înțeleg un lucru: dacă la început făceai toate acele lucruri fără niciun ban pentru că pur și simplu te făceau să te simți bine, iar peste doi ani renunți pentru că nu au reușit încă să-ți aducă suma de bani pe care ți-o dorești, de ce renunți?
Soluția este căutarea de soluții
Bătrânul căutător de diamante s-a aflat la limita dintre eșec și succes și a ales să renunțe, a ales să se îndrepte către eșec, găsind în continuare doar frânturi de diamant în minele ce fuseseră deja descoperite de alții.
Acum vreau să te gândești la tine, la situația în care te afli și la ce ai de gând să faci mai departe, pentru că, așa cum bătrânul căutător de diamante se afla la limita dintre eșec și succes, la fel și tu poți fi în aceeași situație. Conștientizeaz-o și alege să te îndrepți către succes!
Ascultă și podcastul cu Sorin Ruși cu titlul De ce persistența și disciplina personală sunt cheile succesului
Despre autor:
Mă numesc David Mihail Mitran și în primul rând doresc să-i mulțumesc lui Florin pentru că mi-a oferit posibilitatea de a scrie un guest post la el pe blog. Am 23 de ani, sunt un optimist din fire, probabil cel mai mare pe care îl veți cunoaște și consider că absolut orice facem în viață trebuie făcut cu zâmbetul pe buze.
De asemenea sunt pasionat de training, reușind să îmbind această activitate cu dezvoltarea personală, ajutând tinerii să capete mai multă încredere în ei în cadrul unor ateliere.