Schimbările profesionale vin uneori după ani în care o direcție rămâne undeva în fundal și crește odată cu experiența. În cazul lui Dan Berinde, dorința de a lucra în managementul de criză a apărut în jurul vârstei de 25 de ani. Au urmat zece ani de învățare și apoi aproximativ doisprezece ani de lucru în managementul de criză. Din experiența aceasta pornește o conversație despre schimbare, învățare, echipe și felul în care ne construim parcursul profesional.
Dan Berinde a trecut prin mai multe roluri care s-au alimentat reciproc. A fost cadru didactic la Politehnica din Iași, la Catedra de Management, a predat management și managementul afacerilor mici și mijlocii, a fost implicat în antreprenoriat și apoi a lucrat în managementul unor companii. Mai târziu a descoperit coachingul de echipă prin Leadership International Management și a început să folosească aceste instrumente în activitatea sa. În perioada conversației lucra cu organizații pentru dezvoltarea leadershipului și a echipelor și înființase, împreună cu trei parteneri, școala Coaching Partners.
Un fir care traversează aproape întreaga discuție este relația dintre schimbare și risc. Dan povestește despre momentul în care a lăsat activitatea universitară pentru o oportunitate pe care o urmărea de aproape zece ani. Alegerea presupunea o mutare profesională într-un alt oraș, în timp ce familia rămânea în Iași. Experiența lui sugerează că o schimbare vine cu o parte pe care o cunoaștem și una pe care o descoperim abia după ce pornim.
„Privind înainte, ce văd poate va fi așa. Nu pot avea o certitudine. Poate va fi așa. Prin urmare, în funcție de structura personală a fiecăruia, în acest poate va fi așa, văd poate astea vor fi bune, poate astea vor fi mai puțin bune.”
Dan Berinde
Un alt episod vine din primii săi ani de antreprenoriat. Dan participase la scrierea unei cărți despre managementul afacerilor mici și mijlocii, iar o parte din tiraj rămăsese la editor. A decis să investească bani pentru a prelua aproximativ 1.500 de exemplare și să le vândă singur. Avea puțină experiență comercială și a construit procesul pe parcurs. Trimitea cărțile prin mesageria CFR, călătorea cu trenul prin țară, găsea librării private și lucra în regim de consignație. A vândut în cele din urmă toate exemplarele și a rămas cu o experiență pe care avea să o folosească ulterior.
„N-a fost perfect, dar a fost ce puteam mai bine la acel moment și am învățat din asta și am tras câteva învățăminte care apoi, mai târziu, să mă protejeze de niște riscuri, de a repeta greșeli pe care le-am făcut din necunoaștere.”
Dan Berinde
Discuția ajunge apoi la felul în care învățăm. Dan vorbește despre cursuri și programe de formare, precum și despre conversații, întâlniri și experiențele prin care trecem. O jumătate de oră petrecută cu cineva poate lăsa o idee pe care o folosim ani mai târziu. Un eveniment devine mai valoros atunci când ne acordăm câteva minute după el și ne întrebăm ce am luat cu noi din experiența respectivă.
Perspectiva vine și dintr-o conversație pe care Dan a avut-o în tinerețe cu profesorul Cojocaru de la Universitatea din București. Profesorul îl îndemnase să citească mult și din domenii diferite. În timp, informațiile rămase în memorie ajung să se conecteze și să ofere soluții în situații foarte diferite de contextul în care au fost întâlnite inițial.
„Citește mult și citește orice. Pentru că la un moment dat, ceea ce rămâne din procesul ăsta în memoria ta remanentă te va ajuta să găsești soluții la probleme pe care le ai aparent de niciunde.”
Dan Berinde
Dan amintește în conversație două cărți care l-au însoțit mult timp: „Spitalul Municipal” și „Vraciul din Himalaya”. Prima i-a rămas în minte prin tema devotamentului și prin relația dintre muncă, pasiune și performanță. A doua vorbește despre evoluția personală pe termen lung, despre construirea unei viziuni și despre pașii care ne apropie de ea. Sunt lecturi aflate în afara bibliografiei obișnuite de management, iar Dan le leagă de experiența sa de lucru cu oamenii și organizațiile.
Episodul acordă mult spațiu și echipelor. În anii petrecuți în management, Dan spune că a mizat frecvent pe oameni tineri și pe energia lor. Pentru cine construiește un proiect, întrebarea devine cine sunt oamenii din jur și cum se completează competențele lor. Echipa apare aici ca un mediu în care oamenii cresc împreună și în care performanța individuală capătă o altă dimensiune prin colaborare.
Spre final, conversația se mută către următorii ani. Dan vorbește despre dorința de a construi o echipă care să sprijine dezvoltarea organizațiilor și despre preocuparea sa pentru tinerii care termină școala și întâmpină dificultăți în găsirea unei direcții profesionale. Este o preocupare firească pentru cineva care și-a petrecut o parte mare din carieră între educație, management și coaching.
Din toate aceste etape se conturează o idee care revine în diferite forme: cariera se construiește și din ceea ce învățăm pe parcurs, din oamenii pe care îi întâlnim și din experiențele pe care alegem să le încercăm. Unele decizii își arată valoarea după ani. Unele conversații rămân cu noi zeci de ani. Iar o carte citită într-o perioadă aparent fără legătură cu problema de astăzi ajunge uneori să ofere perspectiva de care avem nevoie.
Ideile principale
- Schimbarea vine la pachet cu risc. Când alegi o direcție nouă în carieră sau într-un proiect, lucrezi inevitabil cu incertitudinea. Știi ce lași în urmă, iar viitorul rămâne deschis. Dacă analizezi prea mult fiecare scenariu, timpul trece și anumite oportunități dispar. Ajută să înțelegi riscurile, să vezi ce ești dispus să accepți și apoi să iei o decizie care se potrivește cu felul în care vrei să trăiești și să lucrezi.
- Definește ce contează pentru tine înainte să alegi drumul. Stabilitatea, independența, libertatea profesională sau disponibilitatea de a risca au greutăți diferite pentru fiecare om. Când îți cunoști valorile, deciziile devin mai ușor de luat. Uită-te sincer la ceea ce vrei și la costurile pe care ești dispus să le accepți. O oportunitate atractivă din exterior poate cere schimbări personale și profesionale pe care merită să le evaluezi înainte să pornești.
- Experiența îți arată lucruri pe care teoria le lasă în afara paginii. Uneori începi cu resurse puține și înveți în timp ce faci. Apar greșeli, costuri neașteptate și situații pentru care nu ai pregătire. Experiența acumulată astfel devine utilă în proiectele următoare. Fiecare încercare îți oferă informații despre piață, oameni și propriul mod de a lua decizii.
- Oamenii din jurul tău schimbă ceea ce poți construi. Uită-te la competențele celor cu care lucrezi și la felul în care acestea se completează. O echipă câștigă din diferențele dintre oameni atunci când fiecare aduce ceva folositor proiectului comun. Investește în dezvoltarea oamenilor și oferă-le spațiu să contribuie. Performanța unei organizații crește odată cu capacitatea oamenilor de a lucra împreună.
- Citește și dincolo de domeniul în care lucrezi. Ideile acumulate în timp se leagă uneori în moduri greu de anticipat. O carte citită cu ani în urmă poate reveni când întâlnești o problemă profesională complet diferită. Citește variat și păstrează curiozitatea activă. Cu cât ai mai multe perspective disponibile, cu atât ai mai multe puncte din care poți privi o situație și găsi o soluție.
Resurse menționate
- Prof Costache Rusu
- Ernie Turner
- Tony Pierson
- Cartea Spitalul Municipal, de Barbara Harrison
- Cartea Vraciul din Himalaya, de Maya Niculescu
- Coaching Partners, Școala de Coachi